.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Rolul clusterelor inovative din România în dezvoltarea agro-bio-economiei
Prin natura lor clusterele reprezintă un motor favorabil inovării. Tab. 3 prezintă câteva din clusterele deja formate în România, care pot avea un rol de promovare a inovării în agro-bio-economie, inclusiv prin accelerarea accesării fondurilor specifice diferitelor instrumente de finanţare publice, private sau în parteneriat public-privat.
Fondurile de coeziune din actualul ciclu programatic 2014-2020, alocate diferitelor Programe (de ex. Programul Operaţional Regional, Programul Operaţional Competitivitate, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală) includ obiective şi măsuri / acţiuni referitoare la stimularea inovării şi transferului tehnologic şi de cunoştinţe. Clusterele oferă un cadru organizatoric optim pentru interacţia sinergică a diferiţilor factori interesaţi în promovarea inovării. Activităţile unor clustere prezentate în tab.1, cum este de exemplu cea de renaştere a tractorului românesc, propusă de Indo-Agro Competitiveness Pole, au un evident impact asupra dezvoltării agro-bio-economiei.
Dezvoltarea la un nou nivel a tehnologiilor agricole de precizie, respectiv a acelor tehnologii care utilizează tehnologii informatice pentru adaptarea şi optimizarea sistemelor de cultivare a plantelor la nivelul fiecărei parcele, este realizabilă şi prin interacţionarea diferitelor clustere (în meta / super-clustere). De ex. un cluster de noi materiale poate contribui la dezvoltarea unor noi senzori, care, utilizaţi de un cluster specializat pe agro-bio-economie, ar determina realizarea unor soluţii noi pentru agricultura de precizie. Respectivele noi soluţii de gestionare de precizie a tehnologiilor agricole ar permite utilizarea superioară a infrastructurii de comunicare prin Internet din România (aflată constant între primele 7 din lume ca viteză în ultimii ani). Un avantaj competitiv al României într-un domeniu de vârf ar fi astfel folosit pentru a compensa sub-dezvoltarea existentă în domeniul agricol.
Interacţia dintre diferitele clustere ar fi benefică şi pentru dezvoltarea sistemului CDI din România. Unul din instrumentele de finanţare nou apărute la nivel european este cel al Iniţiativei tehnologice Comune pentru Bio-industrii, în parteneriat public-privat, prin care se acordă finanţare pentru activitatea CDI aferentă unor 4 lanţuri valorice: Lanţul valoric 1 (LC1): De la materii prime lignocelulozice la biocombustibili avansaţi, produse chimice realizate din bioresurse şi biomateriale; Lanţul valoric 2 (LC2), Noua generaţie de lanţ valoric pe baza silviculturii; Lanţul valoric 3 (LC3), Noua generaţie de lanţ valoric pe baze agricole; Lanţul valoric 4 (LC4), Noi lanţuri valorice în curs de dezvoltare pe bază de deşeuri (organice). LC3, şi parţial LC1 şi LC2, se adresează agro-bio-economiei. Formarea alianţelor europene cu alte clustere cu preocupări similare (inclusiv prin utilizarea instrumentelor incluse în Strategia Dunării) ar asigura cadrul necesar pentru coagularea unor consorţii prin care să se realizeze o participare de succes a entităţilor CDI româneşti la proiectele din cadrul acestei Iniţiative Tehnologice Comune pentru Bio-industrii.
Parerea ta conteaza: 
Bio-economia – oportunităţi şi perspective pentru România
