Revista >> Noiembrie - Decembrie 2014 [Nr. 170] >> Lumea Geospatiala

Proactivitatea instituțională. Cum anticipăm și gestionăm schimbările

Luiza Sandu

24 Noiembrie 2014

La rândul său, Dan Gherguț, vicepreşedintele Institutului Național de Statistică, crede că în faţa acestei nevoi de schimbare, organizaţiile nu răspund pe măsură: „Este vorba şi despre leadership, de felul cum sunt constituite şi conduse echipele, dacă există un plan de acţiune etc. Poate că unul din motivele acestei lipse de acţiune este teama de eşec. Impresia mea este că, cel puţin în administraţia publică, există o teamă de a fi taxat pentru că ai greşit. Din această cauză, în multe situaţii intervine un blocaj.”

Corneliu Grigore, expert în telecomunicații, consideră că acest blocaj poate fi rezolvat prin proceduri: „Suntem într-o situaţie favorizantă. Sistemele care sunt propuse aici asta fac, conştientizează o vulnerabilitate şi asociază moduri de acţiune. Avem instrumente cu care începem să prevenim. Cum se rezolvă problemele de confuzie? Cu proceduri. Dacă acţionează conform procedurilor, omul ştie că nu va avea nici o problemă, în caz că se întâmplă ceva.”

Pe lângă delimitările conceptuale și analiza cauzelor reactivității multor organizații românești, una din ideile importante agreate în dezbatere și legate de posibile soluții, este aceea că îmbunătăţirea fluxurilor informaţionale ale instituţiei poate contribui semnificativ la creşterea capacităţii proactive a instituţiei. Fie că este vorba despre eliberarea unui certificat de urbanism, fie că este vorba despre monitorizarea unei infrastructuri critice o instituție are nevoie de acces la o bancă de date şi informaţii pentru a decide corect şi în timp util.

Mai mult, planificarea strategică şi viziunea, abilitățile de leadership, buna ancorare în realitate şi în ecosistemul de relaţii, într-un context instituţional cunoscut, sunt premisele esenţiale pentru o atitudine proactivă la nivel organizaţional.

Organizațiile românești – de la reactiv la proactiv
Din perspectiva Intergraph Computer Services, organizaţiile din România se plasează pe mai multe etape ale evoluţiei de la reactiv la proactiv:
Reactivitate completă:
instituţia este surprinsă de evenimente şi nu ştie cum să reacţioneze, ceea ce induce o întârziere majoră între eveniment şi decizie şi dificultăţi în identificarea mijloacelor necesare de intervenţie.
Reactivitate medie:
instituţia înţelege evenimentele, informația ajunge la timp la echipele manageriale, dar instituția nu este pregătită să intervină, iar răspunsul nu este coordonat, deoarece nu există proceduri şi norme de reacţie. Situaţia se regăseşte mai ales în cadrul unor evenimente complexe care implică un agrenaj instituţional complex sau colaborare multi-instituțională.
Reactivitate performantă:
instituţia înţelege evenimen-tele, răspunde eficient, însă nu are capacitatea de a anticipa situaţiile şi, prin urmare, intervine doar pentru remedierea pagubelor.
Proactivitate strategică: instituţia înţelege realitatea şi poate anticipa unele evenimente, există proceduri şi schimb de informaţii, iar deciziile sunt luate cu rapiditate. O astfel de instituţie poate rezista oricărui context.