...
La despărţirea de un prieten creator...
Sunt clipe în viaţă când relatarea obiectivă şi scrierea pe bază de date şi fapte, caracteristicile fundamentale ale onestităţii profesionale, sunt puse într-o paranteză temporară de nevoia de a scrie ceva extrem de subiectiv şi, din nefericire, oribil de dureros. Un astfel de moment s-a ivit, iată, acum şi pentru mine.
Hemoglobina 10. Complexul imunitar uşor crescut faţă de normal. Sunt datele cu care prietenul meu creator a plecat la drum în crâncena bătălie cu cancerul, cu aproape cinci ani în urmă, la o vârstă la care soarta îi oferise şansa să devină tată pentru a treia oară în viaţă. Au trecut deja câteva zile de când trupul lui se odihneşte pentru totdeauna la doi metri în pământ, iar sufletul şi-a luat zborul către câmpul plămăditor universal. 
Romulus Maier a fost un creator. Un creator de presă în domeniul IT şi un creator de piaţă prin consecvenţa cu care milita pentru dezvoltarea tehnologiei în România şi prin îndărătnicia de care dădea dovadă în organizarea de evenimente de specialitate la care lumea să afle ce este nou în domeniu şi, de ce nu?, să poată beneficia de alfabetizare într-o felie de activitate umană extrem de fecundă intelectual, dar de multe ori extrem de aridă ca limbaj emoţional.
Nu mi-am propus să scriu aici istoric despre realizările şi eşecurile lui Romi, cum era el cunoscut de întreaga piaţă. Titlurile de reviste şi de site-uri web sau multele conferinţe organizate sunt, desigur, importante pentru definirea unei persoane în faţa necunoscuţilor, însă ele nu exprimă esenţa fiinţei, ci doar forma sub care este ea percepută de ceilalţi.
Definitorii pentru mine sunt suitele de clipe petrecute împreună în cei douăzeci de ani de când profesia ne-a făcut cunoştinţă şi apoi ne-a determinat să lucrăm umăr la umăr nişte ani buni ca o contribuţie la dezvoltarea universului tehnologic în România prin armele specifice presei. Am să-mi amintesc, de pildă, mereu de nopţile petrecute alături de redacţiile reunite ale trustului de presă Agora în desemnarea premianţilor pe categorii cu ocazia demult defunctelor evenimente naţionale de primăvară CERF. Nopţi în care dezbaterile erau aprinse, cu zeci de argumente şi contra-argumente, iar Romi îşi îndeplinea perfect rolul de gazdă care pune pe masă apa, berea, sendvişurile şi, uneori, câte o sticlă de pălincă de Mureş, dar şi pe cel de mediator în disputele aprinse. Totul ca premiul de câştigător să ajungă la firma sau persoana care merita cu adevărat acest premiu.
După cum nu voi putea uita niciodată petrecerea de un an de la lansarea eWeek Romania, revista pe care am condus-o timp de opt ani, o petrecere ţinută pe insula de pe râul Mureş, la care s-a dansat o noapte întreagă pe cea mai ciudată muzică cu putinţă. Iar Romi se uita la întreaga gaşcă adunată acolo şi parcă le spunea cu privirea colegilor de la Târgu Mureş: „Vedeţi, asta e trupa de nebuni frumoşi pe care v-am adus-o de la Bucureşti. Cu ea o să lupt pentru a cuceri lumea.“ Şi, pentru o vreme cel puţin, chiar a cucerit-o!
Îi plăcea Ada Milea, îi plăceau Nightlosers, era înnebunit după Goran Bregovic şi a lui fanfară de alămuri (pe care a făcut pe dracul în patru să o aducă live la un eveniment de decernare premii). Îi plăcea pălinca ardelenească, dar nu refuza o bere sau un pahar de vin. La care asorta permanent câte o ţigară Rothmans, până în ziua când s-a lăsat brusc de fumat. Îi plăceau filmele, mai ales cele de înaltă ţinută calitativă, precum şi cărţile cu miez profund. El a fost de vină, de pildă, pentru faptul că mi l-am lipit de casa sufletului pe Ray Kurzweil şi a sa lucrare de căpătâi Singularity is Near.
Romi a fost mereu un îndrăgostit de viaţă şi un doritor de a încerca plăcerile (şi, uneori, şi dezamăgirile) ei. Nu se ferea nici de pericolele ei. Iar atunci când trebuia să se bată pentru viaţă, se bătea cu sârg. Cu două săptămâni în urmă luase viaţa la trântă elaborând proiecte noi pentru viitor. A fost ultima dată când l-am văzut viu, pe patul de spital, iar el îmi vorbea despre două noi site-uri legate de IT!
Drum bun, prietene creator, către cloud-ul din care ne-am născut cu toţii!
Tags: IT
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
PNRR – un pod prea îndepărtat?- O agendă digitală a României 2030 ruptă pe la colțuri
- „Războiul covrigului” amenință pasagerii marilor orașe
- Marșul AI, ritm istoric în 2024
- Tendințele din industria IT în 2024 – mai mult sau mai puțin surprinzătoare
- România, la vânare de vânt
Alte articole scrise de Bogdan Marchidanu
