Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Smart City în România, a bridge too far?

12 Decembrie 2018



În ciuda hărţilor naţionale cu oraşe smart şi a temelor futuriste abordate la conferinţe, smart city rămâne pentru România un concept prea îndepărtat. Avem grupuri de lucru smart city, proiecte insulare, un oraş atelier cu nu mai puţin de 96 de aplicaţii smart, dar ne lipsesc simţul practic şi imaginea de ansamblu. Mai mult, vedem în smart city o abordare tehnologică şi nu un demers generalizat de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă şi business, de transformare inteligentă a societăţii. Un oraş nu poate fi smart doar cu autobuze electrice, parcări şi iluminat inteligent, fără o viziune inovatoare asupra interacţiunii digitale între oameni, companii şi instituţii. Nu putem fi smart dacă nu ieşim din logica „dosarului cu şina și a copiei după CI” cerute la orice ghişeu sau a „formularelor online care se depun la etajul 2”.
E normal ca viziunea să o ia înaintea realităţii, dar totuşi smart city nu este science fiction, ci dezvoltare durabilă. SimCity, celebrul simulator, ar trebui să fie un test pentru mulţi edili din România, ca să înţeleagă ordinea corectă a abordării lucrurilor. Ca şi în jocurile de strategie, nici în smart city nu pot fi arse prea multe etape. „Laser Valley - Land of Lights” este un bun studiu de caz, din aceasta perspecivă. Captivant la nivel de concept, proiectul s-a conturat în urma unor studii de impact şi analize realizate în 2008, 2011 şi 2016 de companii mari de consultanţă. Au urmat de fiecare dată articole, întâlniri, grupuri de lucru… însă autorităţile nu par să aiba capacitatea susţinerii unui astfel de proiect, ce pare utopic în lipsa unei Centuri şi a unei infrastructuri performante. Similar, Dăbuleni a ajuns un oraş de pomină pe harta smart city după scandalul autobuzelor electrice care circulă pe drumuri de pământ. O altă realitate pe care trebuie să o înţelegem este că Alba Iulia a devenit un campion al domeniului în contextul centenarului şi al proiectelor pilot derulate de numeroase companii, altfel puţin probabil că oraşul ar fi atins acest nivel prin forţa proprie sau că bugetul local ar fi putut susţine o asemenea dezvoltare.
Despre strategii şi proiecte de anvergură am tot auzit: Societatea Informaţională, Economia bazată pe cunoaştere, Competitivitate şi Inovare, Agenda Digitală, Inspire, Bridge PKI (interoperabilitate la nivelul administraţiei), obiectivele fiind invariabil aceleaşi: „creşterea gradului de bunăstare a cetățenilor, reducerea birocraţiei, stimularea economiei, îmbunătățirea calităţii vieţii”. Din pacate însă, notificările de la Primărie şi ANAF vin tot cu Poşta Română, taxele şi impozitele se plătesc tot la ghişeu, autorizaţiile de construire se obţin tot în 30 de zile, multe instituţii încă mai au adrese de yahoo şi gmail, iar asocierea cuvintelor trafic şi inteligent, pare o glumă bună, nu doar în Bucureşti.
Înainte de a porni la o nouă strategie smart city se impune o analiză la rece a ceea ce avem la nivel de: oameni, competențe, infrastructură şi management, dar mai ales a ceea ce îşi doresc beneficiarii. Din grupurile de lucru smart city fac parte ministere, instituții ale administrației publice din România, asociații ale administrației publice locale, asociații ale consiliilor județene... dar lipsesc oamenii şi companiile. Există un proces de consultare publică, dar vizează doar validarea strategiei şi un eventual fine tunning.
Dacă nu va aborda problemele urbane reale din România, smart city va rămâne un concept prea îndepărtat. Va genera investiţii în tehnologie, schimbări izolate în calitatea serviciilor publice, dar nu va putea genera schimbarea de anvergură pe care o dorim cu toţii. Nu va crea ceea ce prevede inclusiv strategia oficială: „un spaţiu urban înfloritor și plăcut, în care oamenii pot trăi, lucra, vizita, călători, începe o afacere, crește copii, respira aer curat, relaxa și bucura împreună”.



Tags: smart city

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite