Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

INCDFM, între cercetarea fundamentală şi cea aplicativă

23 Septembrie 2019



• Despre cum se poate publica în jurnale de top fără a neglija dezvoltarea de aplicaţii şi colaborarea cu mediul privat

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică Materialelor (INCDFM), localizat pe Plaforma de Fizică de la Măgurele, este unul dintre institutele de cercetare de elită în eco-sistemul românesc de cercetare. Cu circa 230 de persoane implicate direct în activităţi de cercetare, cu mai mult de 130 de doctori în diverse ramuri ale Ştiinţei, şi cu o infrastructură modernă, INCDFM desfăşoară, după cum este menţionat în actul de înfiinţare (adus la zi prin HG 1006/2015), a) „cercetare fundamentală de bază şi orientată cu scopul dobândirii de noi cunoştinţe în domeniul fizicii şi domeniilor conexe, cu precădere al fizicii stării condensate, al materialelor multifuncţionale pentru aplicaţii de înaltă tehnologie, precum şi în domeniul nanomaterialelor şi nanostructurilor; b) „cercetare aplicativă în domeniul materialelor multifuncţionale avansate, al nanomaterialelor şi nanostructurilor cu scopul dezvoltării de noi aplicaţii în domeniile industriale de înaltă tehnologie (micro şi optoelectronică, transporturi, aviaţie, transmiterea şi stocarea informaţiei etc.), de senzori şi dispozitive cu utilizare în energetică, automatizări, telecomunicaţii, protecţia mediului.”

Istoria recentă, incluzând competiţiile organizate în cadrul PNII, PNIII, FP7, H2020, precum şi exerciţiile de evaluare în vederea certificării/acreditării desfăşurate în ultimii 10 ani, a relevat faptul că, pentru a fi competitivi la competiţiile organizate în cadrul diverselor programe naţionale şi internaţionale, sau pentru a obţine calificative maxime la evaluare, este nevoie de rezultate bune şi foarte bune atât în cercetarea fundamentală, cât şi în cea aplicativă. Există însă prejudecăţi în ceea ce priveşte rezultatele pe care le produc cercetarea fundamentală şi cercetarea aplicativă, în sensul că cercetarea fundamentală ar produce numai publicaţii, în special în jurnale, în timp ce cercetarea aplicativă ar trebui să producă preponderent aplicaţii de brevete, transfer tehnologic către operatori economici, contracte de servicii cu mediul privat sau, de ce nu, spin-off-uri şi start-up-uri. Tot istoria recentă ne arată că, în funcție de interesele decidenţilor politici, ponderea diferitelor tipuri de rezultate în procesele de evaluare a organizaţiilor de cercetare, în special a INCD-urilor, a fost exagerată într-un sens sau altul, mergând până acolo încât s-a afirmat că cine nu are publicaţii nu face cercetare sau invers, cine nu are brevete sau nu face transfer tehnologic nu este viabil economic. Şi la competiţiile de proiecte au fost exagerări într-un sens sau altul, ceea ce a generat disparităţi în ratele de succes la diferitele tipuri de programe şi proiecte. Aceste schimbări de viziune au avut şi au repercusiuni asupra activităţii INCD-urilor, în sensul că pot sau nu pot accesa unele surse de finanţare, în funcţie de greutatea care se acordă la evaluare publicaţiilor sau aplicaţiilor. S-a ajuns la situaţia în care un INCD, dacă vrea să aibă succes la evaluare sau la competiţiile de proiecte, trebuie să fie cu rezultate decente, atât în cercetarea fundamentală, deci să aibă publicaţii, cât şi în cercetarea aplicativă, deci să aibă brevete sau solicitări de brevete şi contracte cu mediul privat în sensul dezvoltării de aplicaţii solicitate de acesta.

Dr. Lucian Pintilie, director stiintific INCDFM

Totuşi, a avea rezultate bune sau foarte bune, atât în ceea ce priveşte publicaţiile, cât şi în ceea ce priveşte aplicaţiile, nu este o ţintă uşor de realizat. Asta pentru că, în ceea ce priveşte publicaţiile, se pune accent pe factorul de impact (FI) sau pe scorul de influenţă (article influence score-AIS) al jurnalului în care se publică, şi este din ce în ce mai greu de publicat în jurnale cu FI mare, pe când în cazul aplicaţiilor contează foarte mult atingerea unor caracteristici impuse de beneficiar, fiabilitatea şi costul de producţie, toate necesitând multă muncă experimentală, cu rezultate care nu sunt de multe ori publicabile.
Cu toate acestea, INCDFM a depus şi depune în continuare eforturi pentru a avea rezultate bune şi în ceea ce priveşte publicaţiile, dar şi în ceea ce priveşte aplicaţiile. În continuare vor fi prezentate câteva rezultate notabile obţinute în ultimii 5 ani (2015-2019) şi modul cum s-a ajuns la aceste rezultate.

Publicaţii
În perioada 2015-2019, INCDFM a produs 877 publicaţii înregistrate în baza de date Web of Science, după cum urmează: 2015-189; 2016-199; 2017-186; 2018-190; 2019-121 (anul nu este încă încheiat). Analizând publicaţiile după quartila în care este situat jurnalul conform ultimului număr al Journal of Citation Report (clasificare pentru 2018), se constată că: 42.6 % din lucrări sunt publicate în jurnale situate în Q1 la diferite domenii înregistrate în Web of Science; 28.5 % sunt în jurnale clasate în Q2; 10.6 % sunt în jurnale clasate în Q3; 9.7 % sunt în jurnale clasate în Q4. Există şi un număr de 76 publicaţii care nu sunt clasate, fie pentru că sunt volume de conferinţă sau sunt capitole de carte, fie pentru că sunt publicate în jurnale care nu au încă factor de impact. Rezultă că circa 70 % din publicaţii sunt în jurnale clasate în Q1 sau Q2 (zonele roşii și galbene în codificarea UEFISCDI). În ceea ce priveşte repartizarea după FI sau AIS a jurnalelor, se obţin graficele de mai jos.
Trebuie menţionat că intervalele 0-2 pentru FI şi sub 0.5 pentru AIS includ şi publicaţiile care nu sunt clasificate în quartile, pentru că nu au FI sau AIS, deci li s-a atribuit valoarea zero în ambele cazuri. Diferenţele între cele două grafice sunt semnificative şi se datorează faptului că există jurnale la care raportul FI/AIS este în jur de 2 (ex. Nature) şi sunt jurnale la care acest raport este mai mare de 5 (ex. unele jurnale Elsevier). Un raport mare între FI şi AIS se obţine atunci când jurnalul se „auto-citează” mai des. În orice caz, analiza publicaţiilor relevă faptul că, în ultimii ani, INCDFM a avut publicaţii în jurnale cu FI sau AIS mare, inclusiv o lucrare în Nature (publicată 2019), una în Nature Communications (publicată 2018) şi alte câteva lucrări în jurnale precum ACS Nano, Materials Horizon, Angewandte Chemie-International Edition, Science Advances, etc. Analizând însă autoratul la aceste lucrări, se constată că autorii principali (prim autor sau autor corespondent) nu sunt din INCDFM. Rezultă deci că lucrările în jurnale cu factor foarte mare de impact sunt rezultatul unor colaborări oficiale care includ şi INCDFM, cum ar fi C-ERIC (Central European Research Infrastructure Consortium) sau proiecte H2020, sau sunt rezultatul unor colaborări bilaterale (nu neapărat finanţate), prin care autori din exterior apelează la expertiza recunoscută la nivel naţional şi internaţional a INCDFM, în domenii cum ar fi analize TEM, XPS, sau în domenii precum cataliza sau materiale funcţionale avansate. Până în momentul de faţă nu s-a reuşit spargerea barierei de FI=10 cu autorat 100 % din INCDFM, sau cu cel puţin un autor principal din INCDFM. Totuşi, la 13 din cele 22 de lucrări publicate în Scientific Reports (aparţinând de Springer-Nature), autorii sunt fie 100 % din INCDFM, fie primul autor este din INCDFM. Este un mic pas înainte, care susţine calitatea cercetărilor efectuate în institut.



Aplicaţii

În ceea ce priveşte aplicaţiile, în aceeaşi perioadă au fost acordate 20 de brevete şi au fost depuse 59 de solicitări de protecţie a proprietăţii intelectuale, dintre care 57 cereri de brevet şi 2 modele de utilitate. Interacţia cu mediul privat s-a desfăşurat şi se desfăşoară, în principal, pe două căi: proiecte finanţate din fonduri publice, în care este impusă existenţa unui partener privat (ex. proiecte de transfer la operatorul economic, care sunt coordonate de operatorul economic, sau proiecte de tip POC-G, prin contracte subsidiare cu parteneri economici); contracte de servicii încheiate direct cu parteneri din mediul economic privat. Menţionăm doar că INCDFM desfăşoară 2 proiecte de tip POC-G, în cadrul cărora s-au încheiat contracte subsidiare cu mai mult de 10 parteneri economici (situaţia celor două proiecte va face subiectul unui alt articol). În ceea ce priveşte contractele directe cu parteneri privaţi, INCDFM derulează anual contracte de servicii a căror valoare totală variază de la 100.000 lei la 1.000.000 lei, în funcție de serviciile solicitate, de mărimea firmelor şi de situaţia economică de ansamblu. Serviciile pot consta în caracterizarea unor probe aduse de beneficiar, utilizând infrastructura şi expertiza existente în INCDFM, dar pot cuprinde şi solicitări mai complexe, cum ar fi dezvoltarea unor echipamente sau materiale cu caracteristici speciale. Fără a intra în amănunte, date fiind condiţiile de confidenţialitate impuse de beneficiari, vom menţiona doar 2 rezultate obţinute în cadrul unor contracte de colaborare/servicii cu firme private: instalaţie de electrofilare pentru obţinerea de fibre de colagen sau polimerice; arii de memristori pentru aplicaţii în calcul analogic şi criptografie (mai jos sunt imagini pentru cele 2 produse).



În încheiere se poate spune că INCDFM are rezultate bune, dacă nu chiar foarte bune, atât la publicaţii, cât şi la aplicaţii. Rămâne totuşi de rezolvat principala problemă a cercetării din România, aceea a unei finanţări decente şi predictibile, care să mai reducă stresul permanent sub care lucrează cercetătorii din ţară.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite