Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Despre lipsa de viziune şi responsabilitate în cheltuirea banilor europeni

19 Februarie 2020



Am aruncat recent o privire peste lista proiectelor depuse şi aprobate prin Programul Operaţional Competitivitate. Pe site-ul oficial al Ministerului Fondurilor Europene exista un fişier excel cu datele raportate în decembrie 2018. Pe scurt, 359 de proiecte (o bună pare deja finalizate astăzi, unele în curs de finalizare şi doar câteva reziliate) care abundă în termeni precum „inovativ, inteligent, integrare, valorificare, eficienţă şi productivitate”. Cifrele sunt chiar şi mai impresionante, valoarea totală ajungând la 5.48 miliarde lei (aprox. 1,25 miliarde usd), dintre care circa 4,34 milioane fonduri nerambursabile din surse europene şi naţionale. Impresionant, însă, la doi ani după acest raport, care este impactul real în piaţă al acestor proiecte şi al investiţiilor de miliarde? A apărut o tehnologie minune, un start-up cu şanse de unicorn? Prin comparaţie, în UiPath au fost investite circa 568 de milioane usd, care însă au dus la crearea unui ecosistem global, a unei tehnologii (Robotic Process Automation) care revoluţionează deja economia şi a unei companii cu o valoare de piaţă care depăşeşte 7 miliarde usd.

Unde s-au dus miliardele din POC? În cele mai multe cazuri pe proiecte mici, fără putere de inovare şi cu impact limitat. Am verificat oarecum la întâmplare câteva proiecte căutând informaţii despre beneficiari, aria de competență, prezenţa în presă, amprenta în social media etc. Rezultatele sunt dezamăgitoare şi indică o stare de fapt păguboasă. Este vorba despre organizații care şi-au propus să dezvolte produse şi soluţii software care există deja pe piaţă sau care vor să inoveze în domenii unde nivelul necesar de know-how este foarte ridicat. Companii cu câţiva angajaţi şi fără o expertiză validată în piaţă (multe chiar şi fără un website) vor să dezvolte „platforme unificate inovative de securitate cibernetică”, „platforme de optimizare trafic”, „aplicaţii de gestiune infrastructură virtualizată”, „platforme de e-commerce”, „aplicaţii pentru suport decizional”, „centre de date modulare” etc. Toate excelează însă la capitolul denumiri şi obiective ambiţioase, ceea ce arată cumva că, în acest domeniu, formalismul abordării este cel care contează.

Implicat anul trecut în realizarea unui raport de ţară pe un domeniu tech, am remarcat că niciuna dintre companiile analizate nu apelase la fonduri europene pentru susţinerea dezvoltării afacerii. Invariabil sursele de finanţare erau capitalul propriu sau cel privat. M-am întrebat de ce refuză antreprenorii banii europeni şi preferă să cedeze o parte din firmă unui investitor? Răspunsul este că nu vor să se complice şi că întreaga logica de business din spatele derulării unui astfel de proiect cu fonduri europene este una complicată şi contraproductivă. Am avut o conversaţie online cu unul dintre antreprenorii care au renunţat la un proiect finanţat prin POC, iar explicaţia confirmă concluzia de mai sus. „După aproape doi ani în care nu am mai auzit nimic de la autorităţi, ne-am trezit cu notificare că trebuie să demarăm proiectul de pe o zi pe alta. Le-am zis că nu merge aşa... nu poţi după o pauză de doi ani să porneşti un proiect de anvergură de pe o lună pe alta. Le-am zis că avem nevoie de măcar trei luni să ne «recalibram», să angajăm nişte oameni etc. Am semnat, dar am făcut o cerere de amânare, care însă a fost respinsă. Am renunţat şi cred că a fost o decizie bună, proiectul cu fonduri mai degrabă ne-ar fi frânat. Am găsit repede alte idei ca să acoperim banii pierduţi, cu un cost de timp incomparabil mai mic.” În mod curent, compania de mai sus înregistrează un succes major de piaţă, are o bază mare de utilizatori şi un investitor extern, care a adus capitalul necesar dezvoltării pe termen lung.

Din păcate nu cred că este o excepţie, ci o stare de fapt. Poate însă autorităţile se dumiresc şi regândesc strategia din spatele acestor programe. Este necesar ca aceste finanţări să fie direcţionate către tehnologii cu adevăr revoluţionare (inteligenţă artificială, IoT, roboţi software, sisteme cyber-fizice, nanotehnologie, blockchain, realitate virtuală etc) şi către organizaţii care au capacitatea de le pune în practică. Mai mult, fără o orchestrare mai coerentă şi o colaborare mai strânsă între actorii implicaţi, riscăm să rămânem cu aceeaşi abordare insulară. Urmează noi programe (2021-2027), măsuri, axe prioritare şi acţiuni, iar sumele alocate sunt mai mari. Poate învăţăm ceva din experienţele precedente şi vom reuşi să adunăm, nu doar să risipim.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite