Revista >> Ianuarie - Februarie 2020 [Nr. 221] >> Cercetare & Invatamant superior

Trei perspective asupra Măgurele Science Park, un proiect de transfer tehnologic cu potențial național

Radu Ghitulescu

19 Februarie 2020

Asociația Măgurele Science Park a organizat la sfârșitul anului trecut workshop-ul „Bridges between Science & Business“, care a reunit reprezentanți ai administrației publice locale, ai institutelor de cercetare și universităților, precum și ai mediului de afaceri. Evenimentul a avut rolul de a crea și consolida punți de colaborare între reprezentanții celor trei „lumi“, principala menire a noului parc fiind aceea de spațiu de transfer tehnologic.

Dacă e să dăm crezare statisticilor – atâtea câte există în acest domeniu de graniță – transferul tehnologic a fost, este și va rămâne încă un subiect sensibil în România. Atât pentru institutele CDI și mediul universitar – „incriminate“ frecvent pentru faptul că nu știu „afacereză“ – dar și pentru mediul privat, care nu pare foarte interesat să acceseze serviciile și tehnologiile oferite de entitățile de cercetare.
Și totuși, lucrurile evoluează. Este adevărat, nu întotdeauna în spectrul vizibil și nici cu viteza dorită de actorii implicați sau de observatorii fenomenului. Dar lentoarea este explicabilă pentru că schimbarea mentalităților și crearea unei culturi a transferului tehnologic, construirea încrederii între parteneri și dezvoltarea unor punți de dialog, identificarea unor soluții de finanțare viabile și asigurarea continuității sunt lucruri care necesită timp și efort conjugat înainte de a genera rezultate concrete. Din această perspectivă, proiectul Măgurele Science Park poate fi considerat unic. În primul rând, pentru că geneza sa a durat șapte ani, iar până la obținerea primelor rezultate observabile va mai trece ceva timp. În al doilea rând, pentru că inițiativa creării acestui parc științific și tehnologic este rezultatul unei alianțe complexe, între Consiliul Județean Ilfov, Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ și Primăria orașului Măgurele. Cărora, ulterior, li s-au alăturat Universitatea din București și Universitatea Politehnica din București, reuniți cu toții în Asociația Măgurele Science Park. „Distribuția“ rămâne însă deschisă și tratativele pentru aducerea în scenă a actorilor din mediul privat și a unor noi parteneri științifici sunt în plină desfășurare.
Povestea o spun însă mai bine cei care o înfăptuiesc. Așa că, pentru a vă oferi o imagine corectă despre ce înseamnă parcul științific de la Măgurele – dincolo de valori estimate, suprafețe construite, termene de livrare – vă prezentăm „povestea“ din perspectiva a trei dintre protagoniștii acestui proiect.

Măgurele Science Park este un proiect de interes național
Marian Petrache, președintele Consiliului Județean Ilfov
„Cum a ajuns Consiliul Județean Ilfov să realizeze un asemenea proiect? Mi-ar fi plăcut să spun că am reinventat noi roata, dar adevărul e că ideea colaborării dintre administrația publică, institutele de cercetare, mediul universitar și cel de afaceri am văzut-o în altă parte. Și era pusă în practică cu succes, așa că mi-am spus că dacă se poate acolo, trebuie să se poată și la noi.
Așa că am pornit la treabă împreună cu academicianul Nicolae Zamfir (directorul general IFIN-HH - n.r.), apoi ni s-a alăturat rapid și profesorul Adriana Curaj (directorul general UEFISCDI - n.r.) și alți oameni care au crezut în ideea noastră. De atunci au trecut șapte ani și dacă stai să te uiți la ce s-a realizat până acum nu par să fie prea multe lucruri. A fost însă o luptă extraordinară și acum suntem într-adevăr foarte aproape de obținerea primelor rezultate vizibile. (...)
Am făcut mai multe evenimente pentru a promova parcul științific, dar din cauza birocrației nu s-a întâmplat nimic. Am dialogat timp de patru ani cu un minister pentru a obține terenul, iar la final ne-au spus că nu ni-l dau. Noroc cu Primăria Măgurele pentru înțelegere și pentru oportunitatea pe care ne-a creat-o să realizăm acest parc, care va contribui la dezvoltarea economică a orașului Măgurele.
Am reușit să depășim barierele și în ianuarie vom finaliza licitația pentru proiectarea primelor 5 hectare, din cele aproximativ 65 pe care le vom aloca dezvoltării parcului științific. Tot în ianuarie vom avea o întâlnire cu cei de la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, pentru că ne dorim să putem lega parcul de autostrada A0, aflată deja într-un stadiu avansat. Am început să avem și primele contacte cu o serie de companii puternice, care și-au exprimat dorința de a participa la proiect.
La începutul anului 2020 vom pregăti și caietul de sarcini al licitației pentru administrarea parcului științific. Va fi o licitație internațională, pentru că e o șansă prea mare ca noi să nu o fructificăm la maximum.
Nu cred că lumea înțelege ce oportunitate uriașă de dezvoltare au creat cercetătorii de la Măgurele. Sper să reușesc să conving autoritățile că Măgurele Science Park este mai mult decât un proiect al IFIN-HH, al Primăriei și al Consiliului Județean, este un proiect de interes național, așa cum ELI-NP este considerat de Comisia Europeană un proiect de interes european.“

ELI-NP va reuși să construiască podul dintre cercetare și industrie
Nicolae Zamfir, directorul general IFIN-HH
„Acum 10 ani a trecut un tren prin gară. Prin gara Măgurele. L-am prins și s-a luat decizia politică de a se construi un centru internațional de cercetare științifică de anvergură: Extreme Light Infrastructure - Nuclear Physics. Am implementat proiectul și acum suntem în faza finală, iar laserul, care este «nava amiral» a ELI-NP, funcționează la parametri chiar mai înalți decât am sperat noi la început.
Pentru că am început cu o metaforă, voi continua cu o alta pentru a vorbi despre transferul tehnologic, pe care eu îl văd ca pe un pod cu trei benzi. Două dintre ele sunt cu sens unic. Prima este reprezentată de relația dintre business și cercetare, respectiv de firmele de înaltă tehnologie care ne vând produse. Cercetarea științifică, în general, este un mare consumator de produse de înaltă tehnologie, de obicei unicat. Avem exemple numeroase în acest sens aici la Măgurele: toate soluțiile pe care le utilizăm sunt unicat, noi am făcut designul, iar industria le-a construit așa cum le-am solicitat. Probabil că peste doi-trei ani aceste echipamente vor fi de masă.
Cea de a doua bandă, tot de sens unic, este reprezentată de rezultatele pe care le furnizam noi, cercetarea, către industrie. Și aici aș face o precizare, pentru că unii vorbesc de mii de patente. Cred că mai important ar fi să vorbim de numărul de patente aplicate, respectiv de cele valorificate. Căci putem avea, într-adevăr, mii de patente, dar dacă acestea nu sunt interesante pentru industrie sunt practic inutile. Noi sperăm ca ELI-NP să spargă gheața în această direcție, pentru că o serie întreagă din tematicile de cercetare este legată de cercetarea aplicativă. Și va trebui să punem accent pe astfel de cercetări.
A treia bandă este de dublu sens și e reprezentată de colaborarea dintre cercetare și mediul privat. Avem nevoie în cercetare de idei care să vină din partea industriei, pentru a afla în ce direcție are interes pentru a-și dezvolta produsele.
Problema este că, la noi, acest pod nu există. În România, din păcate, cele două sectoare sunt rupte unul de celălalt.
Cred că putem considera momentul de acum șapte ani, când am început să facem studiul de prefezabilitate al parcului științific de la Măgurele (suntem acum la studiul de fezabilitate) drept cel al începerii construcției acestui pod între cercetare și industrie.
E nevoie de multă muncă pentru a vedea cum ar trebui să fie această relație. Am început cu ajutorul UEFISCDI să învățăm cum să schimbăm mentalitățile. Pentru că din acest motiv nu avem astfel de poduri în România: nici cercetătorii nu au metalitatea antreprenorială ca imediat ce au niște rezultate să facă efortul de a le transforma în bani, și nici firmele, industria românească în ansamblu, nu sunt obișnuite să ceară cercetării ajutor.
Cred însă că ELI-NP va fi o floare care va reuși să facă primăvară în cercetarea din România. Pentru că dacă punem la punct aceste mecanisme și construim pilonii acestui pod vom obține și rezultate. Cercetătorii de la ELI-NP sunt gata să învețe să parcurgă acest drum și suntem alături de industrie în aventura de a construi acest pod.“

Pentru a construi o punte avem nevoie de încredere
Mădălin Ioniță, director executiv Asociația Măgurele Science Park
„Când am venit la Asociația Măgurele Science Park mi-am dat seama că, dacă vrem ca mediul academic și cel de cercetare să lucreze cu cel de afaceri, trebuie să restabilim încrederea. Nu la nivel formal, prin contracte, ci direct între oameni. Altfel nu vom reuși să conectăm mediul de afaceri și comunitatea științifică și să avem sprijinul total al autorităților în dezvoltarea acestui proiect. Și nici să obținem creșterea bunăstării în regiune prin promovarea unei culturi inovatoare, dezvoltarea spiritului antreprenorial și valorificarea rezultatelor proiectelor și activităților de cercetare.
Obiective avem multe. Dacă parcul ar exista mâine, v-aș spune că putem pune la dispoziție spații dotate cu facilități de înaltă calitate. Că putem furniza servicii cu valoare adăugată ridicată, diversificate și personalizate pe nevoia fiecărei companii. Că urmărim stimularea fluxului de cunoaștere și tehnologie între universități, institute și mediul privat și facilitarea comunicării între aceștia. Pentru că vrem să îi ajutăm să se întâlnească și să discute pe subiecte specifice și pe domenii de interes personalizate, astfel încât comunicarea să existe cu adevărat și să răspundă unor nevoi reale.
Și atunci când spun dorim, nu vreau să înțelegeți că mă refer strict la echipa Asociației Măgurele Science Park. Parcul va lansa o licitație internațională pentru echipa de management, iar noi vom ajuta în desfășurarea activității.
Pentru a ne atinge obiectivele amintite, care reprezintă doar o parte din ceea ne-am propus să realizăm, proiectul parcului științific este planificat pe trei etape. În prima fază, care se va întinde pe trei ani și implică lucrări pe o suprafață de 5,5 hectare, vom construi un Centru de Transfer Tehnologic, în care se vor desfășura activitățile enumerate anterior, un Centru de inovare, unde vrem să eliberăm spiritul creativ, și un Muzeu al viItorului. (...)
Promovăm dezvoltarea inovării și spiritului antreprenorial pe două direcții. Pe de o parte, în școli și licee, unde avem deja o serie de inițiative de sprijinire a elevilor în a deveni creativi. Avem și un laborator digital intelligent, SmartLab, și inițiem activitățile și pentru un club de robotică, RoboLab, ambele la Măgurele.
O a doua direcție este la nivelul decidenților din mediul academic și de afaceri, unde vrem să dezvoltăm și să creștem încrederea. Pentru aceasta, deoarece nu avem încă un spațiu până când parcul se va ridica, am închiriat un spațiu în turnul IFA, pe care îl dotăm și îl modernizăm. Este un spațiu în care îi invităm nu doar pe cei din companii să vină să poarte discuții, ci și pe reprezentanții institutelor naționale de cercetare, dar și pe studenți. De asemenea, suntem implicați și în susținerea a două programe – Tineri antreprenori și Forum pentru inovare și antreprenoriat – prin care, în baza unor concursuri de soluții, îi premiem pe cei care doresc și vor să participe la diverse evenimente tematice în străinătate. (...)
Țelul nostru este de a dezvolta toate activitățile astfel încât, până la momentul intrării în funcțiune a parcului, să putem fi catalogați drept hub de inovare, unde să existe servicii, expertiză, resursă umană specializată și conexiuni. Astfel încât setul de active pus la dispoziție, împreună cu serviciile cu valoare adăugată pe care noi sperăm să le putem furniza împreună cu mediul de afaceri să contribuie la crearea unei zone de inovare la Măgurele.“

Transferul tehnologic necesită timp și profesioniști
„Se împlinesc 10 ani de când României i s-a acordat șansa de a găzdui ELI-NP. Și sunt șapte ani de când am discutat cu președintele Marian Petrache despre «consecințele» științei în dezvoltarea socio-economică a comunităților. Faptul că vorbim azi de Măgurele Science Park și că ELI-NP și toată platforma științifică este foarte aproape de acest parc, ne spune mult despre ce ar trebui să facă institutele naționale de cercetare pentru a construi astfel de spații de transfer tehnologic. Există numeroase astfel de cazuri în străinătate. De exemplu, sincrotronul Elletra din Trieste, Italia, a generat apariția și dezvoltarea a sute de IMM-URI-uri în jur, care deservesc facilitatea. De aceea, este important pentru mediul privat să se poată pregăti din timp pentru nevoile pe care infrastructura de cercetare de la Măgurele le va avea. Transferul tehnologic necesită însă timp și profesioniști. De aceea, vom investi în următorii ani pentru a avea astfel de profesioniști care să construiască punțile dintre mediul de afaceri și știință.“ Adrian Curaj, directorul general UEFISCDI

Situația la zi a parcului științific Măgurele
Valoarea investiției în prima etapă a proiectului Măgurele Science Park este de aproximativ 40 milioane de euro. În acest moment există deja un studiu de fezabilitate și un plan de afaceri, care urmează să fie livrat de experții Banciii Europene pentru Investiții. De asemenea, sunt încheiate acorduri de colaborare cu instituții naționale de cercetare și dezvoltare, cu universități și a fost inițiată colaborarea cu mediul de afaceri. Asociația este membră a International Association of Science Parks and Areas of Innovation (IASP) și a European Network Science Centres & Museums (ESITE) și a început demersurile pentru a face parte din Enterprise Europe Network (EEN).