Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Pandemia de COVID-19 demonstrează că Programul Erasmus+ unește oamenii“

29 Iulie 2020



Anii 60 ai secolului trecut au consemnat inițierea procesului de internaționalizare a lumii artei contemporane. Acest proces a fost accelerat, la nivelul Europei, de evenimente socio-politice precum demantelarea blocului sovietic și, un deceniu mai târziu, de decizia de extindere a Uniunii Europene. Internaționalizarea artei contemporane înseamnă că proiectele artistice realizate oriunde în lume sunt automat integrate într-o producție artistică globală și evaluate în raport cu această producție. Pe acest fundal, Universitatea de Artă și Design (UAD) din Cluj-Napoca și-a asumat ca misiune principală, încă din anul 2000, conectarea educației artistice oferite de universitate la practicile artistice internaționale. Instrumentul cel mai eficace pentru îndeplinirea acestei misiuni a fost programul Erasmus, care, de-a lungul ultimilor 20 de ani, a facilitat mobilitatea la nivel european și, mai recent, la nivel global, a unui număr impresionant de studenți și cadre didactice. Am discutat în acest context cu lector. univ. dr. Doina Ienei, Coordonatoarea Biroului Erasmus din UAD Cluj-Napoca, despre impactul pandemiei de COVID-19 asupra activității universității, în general, și al programelor de mobilitate, în particular.

Anul trecut estimați la 15% numărul studenților UAD Cluj care pleacă în mobilități. Ce impact a avut pandemia de COVID-19 asupra acestui procent?
Până la momentul suspendării activităților în instituțiile partenere și în universitatea noastră, am avut cea mai intensă activitate de pregătire a mobilităților din ultimii ani. Din fericire pentru noi, în momentul instaurării stării de urgență, am avut doar cinci mobilități de studiu anulate, pe care le-am compensat organizând opt mobilități noi de plasament, începând cu luna aprilie, pentru studenți și absolvenți care erau deja plecați în străinătate și care au găsit organizații-gazdă ce le-au oferit cazare în spațiile proprii, asigurându-se astfel desfășurarea activităților în regim normal. Astfel, în luna iunie, am ajuns la un procent al mobilităților de 13% din totalul studenților înmatriculați. În plus, deoarece avem mulți studenți deja selectați care doresc să efectueze mobilități de plasament în organizații cu care colaborăm în mod constant, vom începe organizarea acestor mobilități de plasament imediat ce va fi posibilă călătoria către țările-gazdă. Acest lucru ne va permite să ajungem la un procent de aproximativ 14% din numărul de studenți înmatriculați în anul universitar 2019-2020, dar e posibil să și depășim acest prag, în funcție de evoluția situației privind siguranța călătoriilor și a desfășurării de activități la organizațiile-gazdă.



O schimbare dificilă
Cât de pregătită a fost Universitatea pentru a face trecerea către mediul online și cât de facilă a fost această migrare?
Migrarea online a educației în contextul pandemiei COVID-19 a fost extrem de dificilă pentru orice instituție de învățământ superior, dat fiind timpul foarte scurt. Pentru universitățile cu profil vocațional – medicină, arte, sport etc. – unde dimensiunea practică a educației este esențială, gradul de dificultate a tranziției a fost și mai mare, mai ales dacă nu existau experiențe anterioare de predare-învățare în mediul digital. În cazul nostru, situația a fost dificilă, pentru că în învățământul artistic superior nu există, conform legislației naționale în vigoare, forma de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă. Pe de altă parte, pentru ceea ce numim discipline de atelier lucrurile au fost mult mai complicate. Imaginați-vă, oare cum se poate face sculptură sau ceramică online? Cum se poate turna o sculptură în bronz sau cum se poate arde într-un cuptor un obiect ceramic online? Observați, cu siguranță, absurdul situațiilor mai sus menționate!

Nu înseamnă, însă, că nu au fost găsite soluții punctuale.
Cum au reacționat cadrele didactice implicate în proiecte?
Cadrele didactice ce susțin disciplinele de atelier s-au orientat în această perioadă spre gândirea din spatele obiectului artistic, adică spre procesul de creație și mai puțin spre opera finală. Pe de altă parte, activitatea noastră a avut întotdeauna un regim continuu, pentru a ține legătura cu participanții la mobilități și cu coordonatorii Erasmus+, precum și cu persoanele de contact de la organizațiile-gazdă ale mobilităților de plasament. Începând de la finalul lunii februarie, contactul cu studenții și cu persoanele responsabile de mobilitatea lor s-a intensificat și s-a adaptat, ceea ce a contribuit la îmbunătățirea stării de spirit a celor aflați departe de casă. Am reușit astfel să asigurăm tot sprijinul posibil pentru toți studenții incoming aflați în mobilitate în semestrul al doilea, în perioada suspendării cursurilor și pe parcursul stării de urgență. Această situație specială, a demonstrat mai mult decât oricând că Programul Erasmus+ unește oameni care uneori nu se cunosc personal, dar se ajută necondiționat.

Adaptare de durată
Cât de rapid s-au adaptat studenții la noua situație?
În domeniul nostru, există multe situații în care deprinderile de folosire a anumitor echipamente se pot obține numai sub supravegherea unui tehnician. Acesta este și principalul motiv pentru care majoritatea studenților noștri au semnalat stări de anxietate, create de imposibilitatea realizării unor lucrări practice. Lipsa regimului de lucru în ateliere, unde se pot folosi echipamentele și se poate asigura interacțiunea permanentă cu tehnicienii sau cu cadrele didactice, a creat în rândul studenților o stare de nemulțumire față de lucrările realizate, cu toate că au fost încurajați de către cadrele didactice cu aprecieri pentru ce au reușit să facă în condițiile restrictive existente. Pe de altă parte însă, datorită izolării studenților, am avut mai multe imagini online ale lucrărilor efectuate în ultima perioadă, deci vizibilitatea activității lor pe perioada mobilității a crescut și am putut împărtăși ceea ce lucrează studenții Erasmus+ cu un număr mai mare de persoane care sunt conectate la mediile online de comunicare.



Măsuri concrete pentru un viitor incert
Cum va afecta statutul incert al pandemiei derularea programelor de mobilitate în cadrul Universității? Ce măsuri preconizați în acest sens?
Având în vedere problemele actuale cu privire la siguranța și protecția participanților la proiectele Erasmus+, obiectivul nostru principal este să găsim soluții pentru infrastructura noastră și să actualizăm metodele de monitorizare a activităților participanților, astfel încât să putem asigura bunăstarea acestora legată de ambele aspecte, cel fizic și cel psihic. Biroul Erasmus+ va coopera cu celelalte departamente ale universității și cu alte instituții care ar putea oferi sprijin, pentru a ne asigura că toată lumea poate participa la proiecte și pentru a depăși dificultățile care pot să apară. În plus, în contextul situației create de pandemie, am prelungit perioada contractuală pentru proiectele de mobilitate în curs de implementare și vom continua activitățile de organizare a mobilităților, adică selecție, pregătire mobilități și încheierea contractelor pentru acordarea sprijinului financiar, având în vedere asigurarea unor măsuri suplimentare legate de siguranța participanților la mobilități.

Există și „câștiguri“ generate de pandemie la nivelul UAD Cluj-Napoca?
Putem considera că am „câștigat“ mult în privința utilizării mijloacelor digitale pentru implementarea activităților specifice proiectelor în curs de desfășurare. Drept dovadă, noul proiect INTRIDE („Soft, Digital and Green Skills for Smart Designers: Designers as Innovative TRIggers for SMEs in the manufacturing sector“) – primul din categoria Alianțe ale cunoașterii desfășurat în cadrul universității noastre – a fost implementat până la această dată doar prin întâlniri online. Totodată, noile proiecte de mobilitate au fost implementate cu documente în format digital, inclusiv selecția candidaților. Am extins și folosirea Erasmus+ App de către studenți și am început folosirea platformei Erasmus Without Paper pentru a încheia noile acorduri interinstituționale pentru următoarea serie de șapte ani a Programului Erasmus+.

Credeți că este posibilă o migrare online de amploare?
Partea de administrare a proiectelor va putea fi realizată integral prin mijloace digitale. Comunicarea online cu participanții la proiecte și cu partenerii va avea caracter permanent. Dar în ceea ce privește realizarea integrală a mobilităților în mediul online, avem rețineri. Există experiența mobilităților efectuate parțial online în acest semestru, experiență care ne arată că – în ciuda eforturilor studenților și a cadrelor didactice – a fost o rezolvare de moment, pentru a trece cu bine peste perioada în care nu a fost posibil să organizăm activitățile didactice în regim față-în-față. Putem afirma cu certitudine, după această perioadă, că învățământul superior artistic nu va migra niciodată integral online: interacțiunea directă student - cadru didactic și accesul la infrastructură rămân caracteristicile-cheie ale acestui tip de educație. Considerăm că în domeniul nostru, arte vizuale, este necesară găsirea unor soluții de organizare a activității normale pentru cursurile bazate pe activitatea din ateliere, pentru a obține calitatea ridicată a mobilităților. Faptul că avem șase studenți incoming care au anunțat deja că doresc să efectueze o nouă mobilitate la universitatea noastră, în octombrie a.c., pentru a beneficia de activitatea specifică din atelierele unde se învață diferite tehnici, este o confirmare a faptului că studenții din domeniul nostru au nevoie de interacțiunea cu mediul de lucru din atelierele de creație artistică. Vom reflecta însă la posibilitatea depunerii unor noi proiecte de tip parteneriat strategic din cadrul Acțiunii cheie 2 a Programului Erasmus+, proiecte care să vizeze creativitatea digitală în domeniul nostru de activitate, în ansamblu.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite