Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Sansa finanțării prin fonduri europene, un impuls pentru rezultate superioare în sistemul CDI

21 Octombrie 2020



În ultima vreme au existat multiple semnale legate de necesitatea reformei sistemului CDI, în special datorită performanței slabe în inovare. Memorandumul aprobat de Guvernul României (mai 2020) mizează pe o evaluare externă (finanțată de CE) și propune amânarea finalizării strategiei CDI și a politicii de specializare inteligentă până în 2021. Între timp va demara perioada de finanțare 2021-2027 din fonduri europene. Urmărind cu atenție propunerile MFE pe finanțare pe direcția cercetare-inovare, nu putem decât spera că versiunea finală va urma modele europene de succes, atent adaptate situației din țara noastră, anticipând astfel recomandările de reformă. Schimbarea poate veni de la un cadru organizatoric nou, reformarea celui existent nu este deloc ușoară. De aici și propunerea din acest articol, ilustrată cu exemple din domeniul nanotehnologiei.

Punctul de plecare
Plecăm de la ideea că utilizarea tehnologiilor avansate este un factor cheie pentru o competitivitate economică bazată pe inovare. Dar activitatea de cercetare-inovare bazată pe tehnologii avansate nu se poate realiza fără o infrastructură de cercetare adecvată, controlată de către organizații puternice de cercetare, cu o cultură a colaborării și a deschiderii spre antreprenoriat și industrie. Avem în vedere în special prima etapă a drumului de la idee la produs, care se finalizează printr-un model experimental (TRL=5).
Una din deficiențele sistemului CDI din România este slaba utilizare a infrastructurii de cercetare, remarcată de analizele externe. Să dăm însă cuvântul unei autorități locale (UEFISCDI, Market Watch, oct. 2019, pp. 13-23). Cităm: Avem o infrastructură de cercetare fantastică, dar nu o folosim eficient. Multe dintre echipamente nu sunt utilizate. În același articol se arată că este necesară o finanțare suplimentară pentru oferirea de servicii științifice și tehnologice.
Într-adevăr, buna utilizare a infrastructurii necesită asigurarea cheltuielilor de întreținere, dar și formarea și stimularea de resurse umane competente. Aceste aspecte legate de infrastructura sunt ignorate sau rezolvate nesatisfăcător. Mai jos ne vom concentra însă asupra unei caracteristici a culturii de organizație și anume deschiderea spre cooperare. A obține (și valorifica) în momentul de față rezultate deosebite în știință și tehnologie înseamnă o colaborare intensă în cadrul aceleiași organizații, aceleiași regiuni sau țări, dar și pe plan internațional. Explicația este multiplă: caracterul multidisciplinar, evoluția rapidă, resursele umane și materiale inevitabil limitate. Ei bine, în această colaborare, infrastructura de cercetare joacă un rol esențial – este platforma de interacțiune dintre diverși specialiști și diverse colective. Aceeași infrastructură permite instruirea și formarea viitorilor cercetători, dar și interacțiunea cu industria, inclusiv inovarea (MW, nov. 2015, pp. 20-21).

Exemplificare: nanotehnologia și modele europene
MFE a menționat nanotehnologia ca o tehnologie avansată care necesită o finanțare prioritară. Ne punem întrebarea: cum ar trebui gândită o nouă investiție în nanotehnologie: ce modele europene putem lua în considerare? Nu ne vom referi la centrele gigant dezvoltate timp de decenii: IMEC (Leuven, Belgia) sau MINATEC (Grenoble, Franța), considerate drept exemplu invidiat în performanță de cercetare-inovare în nanotehnologie la scară globală. Ne vom raporta la instituții create după anul 2000, când a fost lansată în SUA, National Nanotechnology Iniatiative.
Primul exemplu este cel al CeNTech (https://www.centech.de/), Centru de Nanotehnologie din Münster (Renania de nord - Vestfalia, Germania). CeNTech a apărut în 2003 (extins în 2011) și are 120 de salariați. Colaborează direct cu Universitatea din Münster (facultățile de fizică, chimie, biologie, medicină) și 8 companii. Spațiul de 2400 m.p., cu zone protejate la vibrații și cameră albă (cameră curată) este dedicat cercetării, educației, dar și transferului de tehnologie.. Cu alte cuvinte, este o infrastructură de cercetare, folosită ca o platformă de interacțiune pentru cercetare interdisciplinară și aplicare în industrie.
Un al doilea exemplu, este nanoGUNE (https://www.nanogune.eu/) un centru de nanotehnologie construit la San Sebastian, în Țara Bascilor (nordul Spaniei), o zonă mai puțin dezvoltată, dar cu politică agresivă de dezvoltare regională. Centrul este o organizație non-profit (membru al Alianței Basce pentru Știință și Tehnologie), promovată de Guvernul Țării Bascilor în 2006, finanțată din fonduri ale guvernului central, celui regional, din proiecte europene. Centrul promovează excelența în cercetare și formare de specialiști în nanotehnologie, precum și aplicarea prin inovare, construind parteneriate cu industria pe toate direcțiile pe care se obțin rezultate importante Facilitatea are 6200 m.p. (din care 300 m.p. cameră albă), zonă protejată la vibrații. Personalul (110 oameni) este recrutat din 26 de țări. Se adaugă 36 de cercetători invitați. Activitatea științifică este supervizată de un consiliu format din specialiști internaționali. Centrul asigură servicii științifice și tehnologice și sprijină formarea prin programe de master și doctorat.
Ultimul exemplu este CEITEC (https://www.ceitec.cz/), Centru de Cercetare pentru Științele Vieții, Materiale Avansate și Nanotehnologie, fondat în 2011 la Brno (Republica Cehă). În CEITEC s-au investit 200 milioane euro (din fonduri structurale) pentru facilități de micro- și nanotehnologie. Numai infrastructura specifică nano dispune de 2000 m.p. cameră albă. CEITEC guvernează laboratoare din șase universități și institute de cercetare, formând o entitate integrată de cercetare interdisciplinară și dezvoltare tehnologică, unică în țară. Cifra de personal este 1400, cu cercetători din 45 de țări, lucrând la 300 de proiecte. Bugetul anual este de 30 milioane de euro. Se asigură formarea de specialiști (prin doctorat și studii postdoctorale), dar și servicii pentru firme. Activitatea este evaluată periodic de un consiliu internațional.
Ce au în comun cele trei modele? Sunt instituții noi, dispunând nu numai de investiții considerabile în infrastructurile de cercetare, ci și de o autonomie care permite selectarea și promovarea resurselor umane. Cooperarea interdisciplinară este crucială pentru nanotehnologie, iar granița dintre cercetarea fundamentală și cea aplicată este nerelevantă. Infrastructurile de cercetare sunt deschise pentru cooperare în cercetare, pentru formare de specialiști și cooperarea cu industria. Care sunt diferențele? În primele două centre se aplică (tacit sau manifest) politica regională de dezvoltare și funcționează parteneriatul public privat ca fundament al politicii de cercetare-inovare. Acolo unde competențele locale sunt mai puțin dezvoltate (ultimele două cazuri) se apelează la consilii de specialiști internaționali sau chiar se recrutează masiv (cazul al doilea) cercetători din exterior.

Nanotehnologia nu este o noutate în România
Și la noi în țară există experiență și rezultate notabile în nanotehnologie, obținute prin cooperare europeană și investiții în infrastructură finanțată prin fonduri structurale. Un adevărat campion este Institutul de Chimie Macromoleculară Petru Poni (Academia Română), din Iași (MW, nov. 2018, pp. 18-20). Alt exemplu este INCD Microtehnologie (IMT București). Încă din 2009, IMT a lansat la Bruxelles (MW, mai 2009) IMT-MINAFAB, Centrul IMT de Micro- și Nanofabricație, primul din estul Europei. CEITEC (menționat mai sus), a apărut câțiva ani mai târziu. IMT-MINAFAB are laboratoare de fabricație și caracterizare, formând o infrastructură deschisă pentru cercetătorii din institut și colaboratorii din exterior, ceea ce facilitează cercetarea multi- și interdisciplinară. Laboratoarele sunt accesibile studenților și doctoranzilor, dar și firmelor (din 2011, calitatea serviciilor este garantată ISO). TGE – PLAT, proiect finanțat din fonduri structurale (POC, tip G), v. https://www.imt.ro/TGE-PLAT/, exploatează din plin competențele institutului și infrastructura sa experimentală în beneficiul firmelor inovative (MW, nov. 2016, pp. 26-27).
Recent (MW, mai 2020, pp. 22-24), a fost raportată extinderea suprafeței tehnologice modernizate la 900 m.p. (din care 600 m.p. cameră albă). Mai mult, între timp (2015) a fost pusă în funcțiune o nouă facilitate denumită CENASIC, într-o clădire separată Este vorba de Centrul de Cercetare pentru Sisteme Integrate, Nanotehnologii și Materiale Avansate bazate pe Carbon, construit pe baza unui proiect de fonduri structurale (MW, nov. 2010 și martie 2016, cover story). CENASIC și IMT-MINAFAB funcționează în tandem, având caracteristici comune, dar dotări complementare (a se vedea Figura).



Detaliile de mai sus ilustrează experiența pozitivă a IMT în domeniul nanotehnologiilor. Este vorba de investiții în infrastructură, competențe multidisciplinare, deschidere spre inovare. Esențială este valorificarea competenței științifice prin cooperare, inclusiv prin numeroase proiecte internaționale, cum sunt cele din programul european FET (Future and Emerging Technologies), unde IMT raportează 4 din cele 6 participări pe care le-a avut până acum România. Nu mai puțin semnificativă este colaborarea pe plan național, mai ales atunci când raportează rezultate în premieră mondială obținute integral în țară (M. Dragoman ș. a., Nanotechnology, 31 (2020) 495207 (10pp) https://doi.org/10.1088/1361-6528/abb2bf, colaborare a IMT cu fizicienii de la Măgurele).

Cum s-ar putea relua ofensiva în nanotehnologie?
În PNCDI II (2007-2013) micro- și nanotehnologiile formau obiectul unui subdomeniu de specializare. Potențialul României în nanotehnologii a fost relevat de studiul NANOPROSPECT, (2010-2011) (www.imt.ro/NANOPROSPECT) și de participarea la programele europene. Recent, MFE a menționat (a se vedea https://acad.ro/comisiiAR/Comisia-STMS/pocidif/1-Opinie%20AR_POCIDIF_Platf.%20nanotehnologie.pdf), posibilitatea unei investiții în nanotehnologii (circa 100 milioane de euro), în cadrul unei priorități intitulate Dezvoltarea de mari infrastructuri CDI, inclusiv transfer tehnologic. Credem că trebuie ales un model adecvat, verificat de practica mondială (inclusiv cea europeană), folosind competențele existente pentru a crea o entitate nouă (probabil distribuită geografic), dominată de o cultură a colaborării, în parteneriat cu industria (MW, sept. 2020, pp. 18-20).



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite