Revista >> Ianuarie - Februarie 2021 [Nr. 231] >> IT&C

Piața software-urilor CAD

Mircea Badut

15 Februarie 2021

În ultima jumătate de secol soluţiile CAD s-au diversificat atât din perspectivă cantitativă – acoperind de la schiţa nepretenţioasă până la desenul tehnic detaliat, sau de la conceperea unei piese singulare până la ansamblul de mare complexitate - profilându-se de la soluţiile ’entry level’ la ’mid-range’ și, mai departe, până la soluţiile ’high-end’, cât şi din perspectiva specializării pe diverse domenii: mecanică, electricitate, electronică, inginerii civile, arhitectură/construcții, cartografie/geoinformatică, etc.

Privind în urmă putem spune că perioada 1970-2007 a fost epoca de aur: atunci au apărut cele mai multe soluţii software dedicate proiectării tehnice, în primul rând din cele pentru desen tehnic (CADD) şi mai apoi din cele profilate pe domenii de activitate (mecanică: MCAD, CAE, CAM; arhitectură/construcţii: AEC; inginerii civile geospaţiale: GIS; electronică: EDA; etc). Însă în urmă cu un deceniu piaţa CAD a suferit o recesiune severă: unele dintre acele aplicaţii CAD aveau să dispară, iar altele aveau să se restructureze pentru supravieţuire. Pe de altă parte, în ultimii douăzeci de ani lucrurile s-au schimbat destul de mult şi din perspectivă tehnică şi culturală: în primul rând prin creşterea capacităţii şi performanţei hardware-ului, şi prin rafinarea/potenţarea interfeţei grafice cu utilizatorul; dar au apărut şi concepte/paradigme noi, precum proiectarea colaborativă (multi-user, concurentă, distribuită), abordarea integratoare (cuprinderea cât mai multor funcţiuni/aspecte), interoperabilitatea cu domeniile adiacente (CAE, CAM, PDM, ERP, ECM), interschimbabilitatea datelor, ‘open-source’, serviciile internet de stocare, aplicaţiile ‘cloud’, etc. În plus, în multe dintre domeniile identificate anterior au apărut subdomenii distincte, manifestate prin specii software suficient de bine reliefate. Vă propun să începem analiza acestei pieţe acceptând două coordonate: una cantitativă (verticală, profilată pe valoare/cost) şi una calitativă (orizontală, profilată pe domeniul de specializare/aplicare).

Pe verticală: de la simplu la complex
Până de curând se putea opera o distingere a soluţiilor CAD pe un criteriu financiar simplu: software-ul ‘entry-level’ costa câteva sute de dolari/euro, cel ‘mid-range’ câteva mii, iar ‘high-end’ însemna zeci de mii. Aplicând această simplificare am putea spune: firma mică cumpără un software entry-level, întreprinderea mijlocie alege o soluţie mid-range, iar întreprinderea mare achiziţioneză apriori ceva high-end. Însă în practică lucrurile ne apar discutabile, şi vom întrezări mai încolo destule situaţii care se abat de la această regulă grosieră.

Începem analiza noastră cu primul nivel. Doar că astăzi – în vremuri când multe servicii informatice sunt gratuite – ‘entry-level’ este nevoit să înceapă chiar de la zero. Aflăm deci că există software-uri CAD gratuite (precum FreeCAD sau LibreCAD) cu care putem face un pic de proiectare tehnică asistată de calculator. De asemenea, există şi versiuni foarte restrânse ale aplicaţiilor CAD mari, şi care sunt gratuite, precum aplicaţiile de vizualizare (Autodesk DWG TrueView; Bentley View) sau precum aplicaţiile destinate dispozitivelor mobile (smartphone şi tabletă). De-abia apoi urmează acel nivel financiar clasic, de câteva sute de euro, unde avem o mulţime de soluţii, din care majoritatea sunt ivite pe filiera OpenDWG/IntelliCAD: ActCAD, BricsCAD, Cadopia, CMS IntelliCAD, ProgeCAD, ZWCAD, DraftSight, SketchUp, CorelCAD, SmartSketch, Rhinoceros, etc. (De remarcat, pentru utilizator, că software-urile de filiaţie OpenDWG/ARES sunt foarte uşor de folosit: dacă ştii să lucrezi cu AutoCAD sau cu IntelliCAD, atunci te vei descurca binişor cu oricare dintre ele.) Mai reţinem şi faptul că, până la acest nivel, nu intervine specializarea pe domenii, adică software-urile sunt de speţa CADD generic (computer-aided design & drafting), cu accent pe desenul tehnic. Deşi unele dintre ele permit proiectarea în 3D, accentul principal se pune pe desenarea 2D.

Revenind la criteriul financiar, vom observa că de pe la 500 de Euro în sus putem găsi în aceste familii CAD şi variante care să includă modelare 3D (modelare cu solide şi cu suprafeţe tridimensionale), iar de pe la 1000 de Euro apar şi soluţiile specializate, precum cele pentru arhitectură/construcţii (precum BricsCAD BIM, ProgeCAD Architecture, 4M IDEA Architecture) sau cele pentru mecanică (de genul BricsCAD Mechanical, ZW3D). Însă este important să notăm că distincţia financiară folosită aici se referă la preţurile licenţelor perene pentru folosirea de software-uri, în condiţiile în care totuşi paradigma abonamentului anual tinde să înlocuiască vechiul model de achiziţie (ceea ce converge şi cu conceptul SaaS, Software as a Service, furnizat/accesat via cloud/internet).

Pe verticala noastră CADD, care este una a complexităţii (şi nu a specializării), urmează soluţiile ‘mid-range’, unde avem doi reprezentanţi care se concurează de multe decenii: Autodesk AutoCAD şi Bentley MicroStation. Acestea sunt soluţii deja clasice, recunoscute în (şi de) mai toată lumea. Însă, apropo de încercarea mea de a face aici o analiză a pieţei de soluţii CAD pe două axe ortogonale, trebuie spus că cele două software-uri CAD constituie la rândul lor platforme pentru o serie de soluţii specializate (inginerii civile, arhitectură, cartografie/geomatică). De asemenea, vom nota că axa noastră verticală nu se mai continuă pe linia CADD: următorul nivel, high-end, corespunde exclusiv soluţiilor specializate, despre care vom vorbi în secţiunea dedicată lor.

Întreprinderea producătoare – fie ea de mărime medie sau mare – va necesita probabil un software MCAD (high-end sau mid-range) pentru proiectarea reperelor (respectiv folosind modelarea 3D pentru piese şi ansambluri), însă va include şi departamente în care vor fi suficiente soluţii CAD entry-level (pentru vizualizare şi adnotare).