Revista >> Martie 2021 [Nr. 232] >> Cercetare & Invatamant superior

Erasmus trece pe verde!

Radu Ghitulescu

19 Martie 2021

Europa acordă o tot mai mare atenție problemelor de mediu, climatice și dezvoltării durabile. Pactul verde european setează obiectivele în acest sens și era firesc ca această direcție să se regăsească și în noul program Erasmus+. Dar cum se va traduce asta? Cum vor deveni proiectele verzi? Există o serie de temeri și neclarități. Dar nu se pornește de la zero. Proiectele derulate pe aceste teme și experiența acumulată reprezintă o bază solidă pentru dezvoltarea ulterioară.

Viitorul program Erasmus+ va fi „verde“!
Dacă până la momentul lansării oficiale încă se mai pot face diverse speculații privind conținutul acestuia, în ceea ce privește „culoarea“ nu mai există niciun dubiu.
„Componenta «verde» va fi o condiție obligatorie a proiectelor Erasmus derulate în noul program, alături de incluziunea socială și digitalizare“, anunța, încă de la finalul lui 2019, Monica Calotă, directorul Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP).
Finalul lui 2019 a fost un moment decisiv, prin lansarea Pactului verde european, care stabilește obiectivele asumate la nivelul UE. Atunci s-a adus în atenție și rolul școlilor, universităților și instituțiilor de educație de a implica elevii, părinții și comunitatea în ansamblu pentru a putea pune în practică schimbările dorite.
Programul Erasmus+ va juca un rol important în ceea ce privește conștientizarea problematicii verzi și construirea de atitudini și abilități.
Cum se va întâmpla asta? Există atât întrebări și neclarități, cât și exemple de bună practică.

De la bune intenții…
„Neclaritățile“ nu sunt însă specifice doar României, ci se regăsesc la nivelul tuturor statelor participante la Progamul Erasmus. Fapt confirmat recent de Comitetul pentru Cultură și Educație al Uniunii Europene (CULT Committee), care a dat publicității în septembrie 2020 un raport asupra eficacității măsurilor efective de „înverzire“ a programelor Erasmus+, Creative Europe și European Solidarity Corps.
Potrivit documentului, niciunul din cele trei programe nu a beneficiat, în perioada 2014-2020, de o structurare clară, care să descrie modalitățile concrete de bază prin care proiectele derulate pot contribui la atingerea țintelor „Green Deal“. Pentru cea mai mare parte a perioadei 2014-2020 nu există nicio referire specifică la obiectivele de mediu și acțiunile climatice, acestea fiind definite pentru prima dată ca prioritate orizontală pentru proiectele Erasmus+ abia în 2020. În consecință, nu au existat mecanisme formale de direcție care să ofere garanția că aceste programe contribuie suficient la obiectivele de mediu și climatice asumate de Uniune. Și nici date de monitorizare cu privire la contribuția programelor la atingerea acestor ținte.
Prin urmare, raportul indică faptul că, pentru realizarea obiectivelor propuse, este nevoie să se construiască în continuare pe baza bunelor practici dezvoltate deja de instituțiile de implementare. Totodată, este necesară și îmbunătățirea sistemului de indicatori și a instrumentelor de evaluare a impactului activităților programelor asupra mediului.
În acest context, cu atât mai mari sunt speranțele legate de noul Erasmus+.

…la bune practici
Raportul CULT Committee include însă și vești bune: ponderea proiectelor care abordează direct problemele de mediu – fără a fi o condiție ce trebuie respectată – începe să devină semnificativă, înregistrând o creștere constantă. Analizele datelor Comisiei Europene arată că proiectele care au abordat tematicile de climă și mediu în perioada 2014-2019 au beneficiat de aproximativ 13,2 miliarde de euro, ceea ce înseamnă peste 14% din bugetul comun acordat programelor Erasmus+, European Solidarity Corps și Creative Europe.

Printre cele 19.333 de proiecte analizate de specialiștii CULT se regăsesc și participări românești. Iată câteva exemple, notabile prin faptul că proiectele respective au fost selectate de către oficialii europeni ca modele de bune practici:
• European Path (e)Motion – Liceul Teoretic „Aurel Lazăr“ din Oradea;
• Bioplastics: The Future of Food Packaging? – Colegiul Național „Calistrat Hogaș“, Piatra-Neamț;
• Eco Circle – Asociația Inițiativa Cetățenilor Seniori, Brăila;
• Fix, Don’t Replace – Asociația „Hair redivivus“, Buzău;
• Green is the new IN! – Asociația 180 Degrees Consulting, Cluj-Napoca;
• My Green Europe – Asociația DGT, București-Ilfov;
• Blue gold, dark depths – Școala gimnazială „Maria Rosetti“, București;
• ARTcycling – Asociația A.R.T. Fusion, București-Ilfov;
• Exploring our habitats – Asociația Support for Youth Development, Cluj-Napoca;
• Our garden-Our life – Centrul de Voluntari Dunărea, Perișoru;
• Live Green – Asociația Carpații de Curbură, Sfântu Gheorghe;
• Greener Generation – COSI (Civic Orientation and Social Integration), București.

Puncte de reper
După cum se poate observa, prezența românească este variată, cu un grad mare de dispersie geografică, participanții provenind atât din rândul instituțiilor de învățământ preuniversitar, cât și al organizațiilor non-guvernamentale.
Însă, în niciunul dintre proiectele amintite, România nu a fost coordonator de proiect. Există însă și excepții, cum este de exemplu proiectul „Competențe pentru Educația privind Schimbările climatice“ inițiat de Asociația REPER21 (Rețeaua Europeană pentru Promovarea unei Economii Responsabile) și realizat în parteneriat cu asociația Connected by Nature (Franța) și Fundația Ecosistemi (Italia). Proiectul, care a avut ca obiectiv promovarea educației pentru schimbările climatice printr-o abordare transversală, a urmărit dezvoltarea competențelor pedagogice indispensabile. La proiect au participat un grup de 12 profesori români, 12 activiști comunitari francezi și 12 consultanți de mediu italieni, care și-au desfășurat activitatea în comunități vulnerabile: orașe mici, periferii dezindustrializate, cartiere de tip ghetou și zone rurale subdezvoltate, care sunt printre cele mai expuse la efectele nocive ale schimbărilor de mediu.
„Proiectul «Competențe pentru Educația privind Schimbările climatice» a avut o abordare complexă, care a îmbinat cunoștințe, abilități și atitudini. Pentru aceasta am utilizat metode activ-participative din domeniul educației non-formale. Participanții au urmat, inițial, o serie de activități clasice de formare, ateliere în cadrul cărora am avut abordări preponderent formale. Însă, ulterior, am apelat mai mult la metodele non-formale, care să le permită să desfășoare la rândul lor activități participative în comunități restrânse, cu publicurile lor din țările de origine. Astfel, cei 36 de participanți la proiect, după ce au parcurs procesul de formare, au susținut activități educative cu mai multe categorii de public vulnerabil, inclusiv cu nevăzători, persoane vârstnice etc. Fiecare participant a organizat câte trei micro-ateliere, deci am avut peste 100 de astfel de activități, cu auditorii foarte eterogene, ceea ce ne-a asigurat un nivel de diversitate foarte mare în proiect“, ne-a explicat Bogdan Mihail Gioară, președintele REPER21.

Semne bune anul are?
Astfel de proiecte sunt critic necesare la nivel local, nu doar din perspectiva necesității alinierii la obiectivele „Green Deal“ asumate de Comisia Europeană, ci și din cauza faptului că există un deficit major de competențe pe această zonă.
„În România au fost mai multe proiecte care abordează subiectul schimbării climatice adresate copiilor, prin care aceștia au fost familiarizați cu o serie de cunoștințe elementare privind clima. Dar nu și proiecte în domeniul formării și educației adulților, și mai ales a cadrelor didactice. Există o lacună majoră în România la nivelul formării pe tot ce ține de problematica dezvoltării durabile, a schimbărilor climatice, biodiversității, economiei responsabile etc. Toate aceste zone noi ale sustenabilității sunt foarte puțin acoperite de formarea profesorilor și a adulților, în general“, a precizat președintele REPER21, care apreciază și că: „Ar trebui să existe un efort coerent la nivelul Ministerului Educației, care să răspundă la nevoia formării profesionale a profesorilor în acest domeniu. Există, de mai mulți ani, și angajamente ale Guvernului și ale ministerului pentru a livra formare și educație pentru dezvoltarea durabilă, care însă nu s-au materializat, din păcate. Ce-i drept, și în alte țări – precum Franța, Italia sau Elveția – progresele în acest domeniu sunt de dată recentă. Conștientizarea problemelor de mediu există de mult timp, însă inițiativele mai serioase s-au concretizat abia în ultimii ani. Este un semnal care ne dă speranțe, pentru că înseamnă că mai avem timp, dacă ne mobilizăm, să facem și noi progrese rapide.“

Există multe așteptări, așadar, de la noua generație de programe europene. Erasmus+ verde va trebui să se traducă prin organizații care adoptă practici verzi în proiectele lor; organizații care, atunci când își construiesc activitățile, au în vedere aspectele legate de mediu și dezvoltare durabilă și care stimulează dialogul și învățarea pe aceste teme. Iar aceste organizații vor avea nevoie de sprijin.