Revista >> Octombrie 2021 [Nr. 238] >> Top Story

Moment de referință pentru cercetarea aerospațială românească – rafala 10.000 în sufleria trisonică INCAS

Daniel Butnariu

20 Octombrie 2021

Planuri pe termen lung
Diversificarea portofoliului de beneficiari ai infrastructurii experimentale INCAS generează fără îndoială perspective optimiste pentru activitatea institutului, dar pilonul de rezistență trebuie să rămână unul național, clădit pe strategii și obiective asumate pe termen lung.
„Noi suntem acum orientați mai degrabă către programele altora”, a declarat dr. ing. Cătălin Nae pentru Market Watch. „Turcii sau indienii au programe pe 30 de ani de acum încolo. Nu numai că știm ce vor să facă în acest interval, dar știm și ce nevoi au, cam care este consumul și cât costă. Indienii, ca să dau doar un exemplu, au deficit anual de 10.000 de teste precum cele pe care le sărbătorim noi acum.”
În contextul implicării guvernamentale în domeniul infrastructurii de cercetare, George Bala, director Infrastructuri de Cercetare în cadrul Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, a recunoscut vidul de reglementare din zona instalațiilor de interes național, dar a anunțat că în eforturile curente de remediere a acestei situații, ministerul ia în considerare propunerile institutului legate de integrarea factorului de complexitate al unei instalații în alocările bugetare: „Până acum s-au alocat fonduri pentru toate instalațiile la fel. Am constatat că nu toate au o complexitate de acest tip. Finanțarea, desigur, trebuie să urmeze complexitatea instalației.”
Legat de efortul de revigorare a industriei de apărare, Daniela Nicolescu, Secretar de Stat în Ministerul Economiei, a menționat conlucrarea tuturor părților interesate în elaborarea unei legislații care să creeze premisele dezvoltării acestui sector, cu efecte și în zona de cercetare-dezvoltare. „Avem posibilități, nu am avut resurse. Dar vom aduce resurse. Trebuie să îi conving pe colegii din guvern că avem nevoie și de cercetare, și de proiectare, și de fabricație.”
Este o viziune care răspunde perspectivei strategice enunțate de Cătălin Nae cu privire la evoluția activităților INCAS: „Rostul cu care a apărut această infrastructură de cercetare și ulterior o instalație cum este sufleria trisonică în cadrul infrastructurii de cercetare era dat de existența unui plan pe termen lung. În mod specific, cineva a vrut să facă o dezvoltare în sectorul industriei aeronautice, în aerospațial, iar toate investițiile au fost făcute în sensul cultivării unei capabilități pentru programul respectivei investiții pe termen lung, pentru că degeaba ai bani, dacă nu ai cunoștințe și experiență. Cu o infrastructură dedicată deții și o capabilitate pe care încerci să o dezvolți, pentru care trebuie să ai un client, iar dacă nu există un astfel de client pe plan național, atunci ai o problemă. El ar trebui să fie primul care să îți solicite să fii competitiv, să faci lucrurile mai bine, pentru că altfel ajungi să te vinzi ieftin, să cauți alți cumpărători pe piața deschisă. Doar că scopul aflat la originea unei astfel de infrastructuri, pentru acest fel de activități, nu a fost acesta.”
Deloc întâmplător, rafala 10.000 din sufleria trisonică INCAS este doar un element din programul de modernizare IAR-99 SM, după cum a declarat ing. Tudor Bistreanu: „Elaborarea proiectului de modernizare cuprinde cinci secțiuni: formularea documentației de construcție, cu faza de proiect preliminar în care ne găsim astăzi; implementarea sistemului integrat de avionică și armament pe platformă; definirea configurației finale a avionului; evaluarea aerodinamică, a calităților de zbor și performanțelor în noua configurație, de aceea este macheta instalată astăzi în suflerie; asigurarea extensiei duratei de viață a aeronavelor cu încă 15 ani. Institutul este implicat în toate aceste secțiuni de lucru.”