Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Atragerea tinerilor către știință – deziderat strategic al societății cunoașterii și al INCDIE ICPE-CA

20 Octombrie 2021



În perioada 20-21 septembrie s-a desfăşurat a doua ediţie a workshop-ului internațional ATRAGEREA TINERILOR CĂTRE ȘTIINŢĂ – DEZIDERAT STRATEGIC AL SOCIETĂȚII CUNOAȘTERII. Evenimentul, organizat de ICPE-CA în parteneriat cu Institutul Naţional de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale – INCSMPS, Institutul de Sociologie al Academiei Române, Universitatea „Politehnica” din București, Liceul Internațional de Informatică București, Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu București, Colegiul Național „Mihai Viteazul” București, a reunit o colecţie de exemple de bune practici, susţinute de profesori sau cercetători care şi-au făcut un scop în viaţă din a descoperi tineri interesaţi de ştiinţă şi din a-i îndruma către urmarea unei cariere într-unul din domeniile în care îşi pot împlini potenţialul sau talentul.



Deschiderea workshop-ului a fost făcută de directorul general al ICPE-CA, dr. ing. Sergiu Nicolaie, care a salutat activitatea Centrului Alexandru Proca din cadrul ICPE-CA şi a colaboratorilor din mediul universitar şi preuniversitar care s-au alăturat demersului de a identifica şi a atrage tinerii spre ştiinţă.
În continuare, participanţii au făcut schimburi de informații și idei pentru îmbunătățirea promovării științei și atragerea tinerilor.

Medicul Radu Dop: „ICPE-CA şi Centrul de dezvoltare Alexandru Proca dovedesc faptul că avem suficiente resurse şi minţi tinere, animate de energia de a veni şi pleca, de a crea oriunde pe glob, dincolo de graniţe. Diaspora academică îşi spune cuvântul de oriunde şi trebuie să înţelegem şi să gestionăm spaţiul extins al României. Constat că generaţiile de copii români cu abilităţi speciale contribuie la proporţia de inteligență egal distribuită pe Pământ şi trebuie să ne bucurăm că diversitatea naţiunilor ne ajută să ne promovăm valorile cu atâta generozitate. Pandemia ne-a oprit din zborul zăpăcit, fără direcţie, şi am găsit un punct cardinal pe care încercăm să-l facem de referinţă şi să gândim viitorul prin mintea acestor copii, nedându-le formule, ci împărtăşind cu ei principii. Ce faceţi în Institut şi în Centrul Proca e o invitaţie de întâlnire a generaţiilor şi a competențelor multidisciplinare. Deşi sunteţi ingineri, dovediţi că aveţi multe cuprinderi transdisciplinare şi în aceasta constă forţa ICPE-CA. Şi ing. Mircea Ignat este un exemplu viu despre cum un om care iubeşte tineretul, reuşeşte să-i apropie, să-i concentreze şi să le dea o şansă să curgă spre ceea ce visează fiecare. Această asociere minunată între cercetare, proiectare şi creativitatea noilor generaţii este un exemplu care merită multiplicat şi urmat şi de către decidenţi, pentru că viitorul este în creaţie.”

Prof. univ. Camelia Stanciu: „Lucrarea pe care o prezint la acest workshop scoate în evidență efectul antrenării tinerilor cercetători în activitatea de cercetare şi în contracte de cercetare. Personal, am avut în 2015 un contract de cercetare din categoria Tinere echipe. După ce grantul s-a încheiat cu brio, mi-am dorit să văd cum se reflectă această participare a tinerilor în volumul lor de publicaţii şi cum a crescut participarea la activitatea de cercetare. Am constat că volumul de publicaţii a crescut pe perioada contractului şi am observat un tipar: participarea a atras cu sine dobândirea unor abilităţi şi a unui nivel superior de încredere în a scrie lucrări şi în a participa la conferinţe ştiinţifice. Vârfurile publicării în Scopus şi Google Scoolar erau corelate cu perioada de derulare a unor granturi de cercetare, dinamică reflectată şi în producţia ştiinţifică proprie. În concluzie, este extrem de benefic pentru tinerii cercetători să fie antrenaţi în granturi de cercetare. Ei aduc vitalitate echipelor, completează experiența seniorilor şi generează relaţii de tip win-win. După participarea la grantul menţionat, o parte dintre tineri a depus propuneri de proiecte în noi granturi, fapt ce dovedește că activitatea competiţională aduce multe beneficii.”

Prof. preuniversitar Cristina Dumitraş: „Educaţia ştiinţifică devine, pe an ce trece, din ce în ce mai importantă. Apar tot felul de schimbări şi tehnologia avansează exponențial, încât suntem nevoiţi să facem efortul de a ţine pasul cu noua dinamică. Le spun tinerilor că ştiinţele sunt viitorul şi încerc să-i atrag spre disciplina pe care o predau, chimia, sau spre discipline conexe. Cu cei care sunt atraşi de biologie fac experimente, cum ar fi efectul alcoolului asupra plantelor, iar cu cei atraşi de matematică facem statistici legate de aceste efecte. Pe băieţii pasionaţi de culturism i-am atras într-un proiect cu suplimente nutritive. Am făcut cu o fetiţă şi modelare computaţională, depăşind cu mult programa... Un proiect dezvoltat în pandemie a fost Chimia acasă. Prima dată ne-am jucat cu modelarea apei din morcovi şi din cartofi şi, ulterior, modelare atomică din mămăligă. Am participat la un concurs în Costa Rica, la altul din Turcia (INSPO) am obţinut o menţiune de onoare. În Indonezia am obţinut recent o medalie de aur şi o medalie de argint pe baza unui proiect cu poluarea. Atragem tineri spre ştiinţă explicându-le cât de importantă este aceasta în toate domeniile.”

Ce se întâmplă în practica internaţională? Modelul Fraunhofer
Cercetător, dr.ing. Bonfert Detlef oferă exemplul Fraunhofer, o societate dedicată cercetării aplicate din Germania, ce reuneşte 79 de institute, cu activitate şi entităţi răspândite în întreaga lume. Din cei aproximativ 29.000 de angajaţi, aproximativ 8.000 sunt studenţi.
„La Fraunhofer vin studenţi să facă
internship, există studenţi asistenţi care studiază şi lucrează în institut şi studenţi care îşi fac aici tezele de licenţă sau de master. Suplimentar mai există un campus internaţional STEM pentru femei. Prin intermediul internship-urilor studenţii iau contact cu activităţile zilnice din institutele Fraunhofer, află care sunt temele importante de cercetare aflate în derulare şi îşi îmbunătăţesc lucrările proprii de licenţă sau master, în concordanţă cu cerinţele universităţilor în care învaţă. Studenţii asistenţi au posibilitatea să lucreze la temele date de insitutele Fraunhofer, fiind implicaţi în proiectele lor curente. Colaborările cu studenţii sunt gândite să fie de lungă durată, dându-le ocazia să exploreze o arie mare de activităţi şi să capete experienţă în mai multe domenii. Pe un alt palier, studenţii îşi pot face aici teza de licenţă sau de master având un conducător de la universitate şi altul de la institut. Societatea Fraunhofer desfășoară şi alte activităţi pentru tineri: European Talent School, Fraunhofer Talent School (Hacking Basic course, Physical experiments on Fraunhofers track şi Trafic and accident research sunt 3 workshop-uri organizate anul acesta) sau Fraunhofer online School - deschisă în contextul pandemiei. Talent Take Off este un program care ghidează tinerii spre direcţiile de studiu dorite sau către cele care li se potrivesc mai bine. Pe platforma myTalent tinerii pot împărtăşi tot felul de informaţii, idei şi discuta despre diverse teme de cercetare, fiind un fel de Facebook al institutului. Mai există şi programe precum Elevi experimentează la Fraunhofer sau Talentele STEM la Fraunhofer. Suplimentar, elevii de liceu pot face practică în institutele
Fraunhofer. Copiii de grădiniţă şi cei de clasele 1-4 beneficiază şi ei de iniţiativele Fraunhofer. Programul Reserchers Kids ajută profesorii să atragă copiii spre înţelegerea cercetării şi spre experimente. A fost publicată şi o carte prin care copiii pot înţelege ce înseamnă cercetarea. Nu în ultimul rând, există un concurs organizat pentru copiii din grădiniţe în cadrul cărora aceştia fac anumite proiecte simple de cercetare. Pedagogia se face gradat, de la grădiniţă până la studenţi, existând o secţie Fraunhofer care se ocupă numai de aceste activităţi.”
Directorul ICPE-CA, Sergiu Nicolaie, a remarcat organizarea deosebită a programelor Fraunhofer pe categorii de vârstă şi de pricepere, dar şi fondurile generoase alocate de stat sau din contractele cu industria prin comparaţie cu resursele modeste disponibile în țara noastră, considerând că această societate poate fi un exemplu de bună practică pentru România. „Avem o reţea de INCD-uri care se confruntă cu probleme financiare, dar de multe ori sunt organizatorice. Reţeaua Fraunhofer este oarecum asemănătoare cu a institutelor naţionale din România, iar o delegaţie Fraunhofer ar putea face mai bine lumină în modul în care am putea funcţiona mai eficient, dar și pentru a schimba mentalităţile în sensul concentrării cercetătorilor şi a anumitor resurse
materiale în direcţia atragerii şi formării viitoarelor generaţii de oameni de ştiinţă”.

Prof. Dan Milici: „Lipseşte susţinerea educaţiei şi a cercetării timpurii din partea firmelor şi a industriei, iar învăţământul subfinanțat nu alocă fonduri pentru astfel de activităţi. Prin voluntariat, prin angrenarea firmelor şi a universităţilor încercăm să umplem acest gol. Universitatea din Suceava susţine mediul preuniversitar şi este implicată într-o mulţime de proiecte dedicate tinerilor. În România avem de-a face cu o lipsă a politicilor publice în direcţia încurajării copiilor să descopere şi să performeze pe drumul ştiinţelor. În judeţul Suceava există foarte puţine clase în preuniversitar destinate domeniilor tehnice, iar în zona ingineriei, electronicii, electrotehnicii şi energeticii există doar 2 sau 3 clase de profil. Absenţa politiciilor publice se corelează astfel cu un interes extrem de scăzut pentru ştiinţele inginereşti.
Învăţământul românesc este unul rigid, profund teoretic, încurajând memorarea pe de rost, şi foarte puţin practica, experimentele şi înţelegerea ştiinţelor tehnice şi inginereşti în laboratoare. Pe de altă parte, nu există discipline integratoare, capabile să reunească şi să permită schimbul de informaţii din mai multe domenii. Marile descoperiri se fac acum la graniţa domeniilor, în zone de inter şi transdisciplinaritate. Nu mai poţi să abordezi un fenomen doar dintr-un singur punct de vedere. În al treilea rând, ar trebui să punem un accent mai mare pe cretivitate, pe stimularea educaţiei de acest tip.
La nivelul judeţului am avut un proiect prin care timp de 6 luni am încercat să aflăm cum îşi doresc elevii să fie şcoala pentru a o urma cu plăcere. Ne-am speriat de numărul mic de răspunsuri, în jur de 10, dintre care doar unul mai interesant ca abordare. Tinerii, deşi sunt atraşi de domeniul virtualului, de jocuri pe calculator, de poveşti fantastice, nu-şi pun mintea la contribuţie, nu vor sau nu pot să-şi imagineze ceva, nu mai visează propriu. În concluzie, în lipsa educaţiei creative, tinerii din noile generaţii încetează să-şi mai dorească, să mai viseze, să mai aibă iniţiative în direcţia profesiei pe care ar dori să o urmeze. Creativitatea alături de curiozitate sunt ingredientele esenţiale pentru a face performanţă în cercetare, dar şi în orice alt domeniu. A expirat perioada în care fabricile făceau mii de produse de acelaşi fel. În prezent fiecare produs trebuie personalizat în raport cu dorinţele beeneficiarului, iar creativitatea joacă un rol central în acest proces.
Sprijinit de domnul ing. Mircea Ignat am organizat un Salon de cretivitate prin care atragem persoane din toate domeniile societăţii pentru a face prezentări de educaţie creativă în şcoli, licee şi universităţi. Încercăm să cristalizăm un program la nivel naţional în favoarea promovării educaţiei creative. Numai aşa putem deveni competitivi în domeniul economic şi nu numai.”

De ce să mă îndrept spre o carieră de cercetător?
Într-o scrisoare de suflet adresată participanților, intitulată De ce să mă îndrept spre o carieră de cercetător?, prof. dr. ing. Florin Tanasescu sublinia: „Dezvoltarea societăţii bazată pe cunoaştere a impus statelor creşterea eforturilor financiare acordate cercetării, Europa fixându-şi ca ţintă 3% din PIB, multe state trecând de 8%, dar şi creşterea nivelului de pregătire a studenţilor bazat pe matematică, fizică şi găsirea de căi de atragere a tânărului spre activitatea de cercetare. Aceasta devine o ţintă urmărită cu atenţie în privinţa elaborării programelor de învăţământ (tot mai complexe) şi presupunând eforturi poate mai mari decât în pregătirea pentru alte profesii. Găsirea unor stimulente financiare/morale, care să atragă tânărul spre o activitate complexă, care presupune un efort continuu şi după terminarea şcolii, este considerată de mulţi drept soluţie pentru a asigura nevoia crescândă a numărului de cercetători şi a calităţii pregătirii lor.
Şi noi, la vârsta voastră, ne căutam drumul. În alegerea noastră am încercat să ne găsim modelele de urmat şi, în această căutare, am beneficiat de şansa de a avea mentori în umbra cărora am crescut. Şi au fost mulţi! În Electrotehnică, România a avut mulţi electrotehnicieni de talie europeană care au format numeroase generaţii de cercetători care au adăugat la tezaurul de cunoştinţe ale acestora noi şi spectaculoase realizări: crearea unei industrii electrotehnice apărută după anul 1950 „din mai nimic”, aptă să producă, în concepţia cercetătorilor romani, cele mai sofisticate motoare, echipamente energetice, alternatoare energetice de 600 MW, locomotive şi vagoane de metrou, echipamente moderne pentru instalaţii de foraj terestru şi marin, echipamente pentru centrale nucleare, calculatoare electronice cu tuburi făcute de academicianul Toma la IFA, materiale pentru componente electronice: Siliciu pentru semiconductoare, materiale magnetice de mari energii, ceramici electrotehnice etc.
Trebuie să ştiţi că, într-o izolare completă a României, atât de Vest cât şi dinspre Estul Europei, cercetarea românească a fost capabilă să dezvolte prin cercetare proprie o industrie la nivelul ţărilor cu dezvoltare medie, dar şi cu anumite domenii high-tech: fabricaţia de motoare electrice, echipament de foraj, echipamente energetice.
Sper că din experienţa de viaţă pe care am avut-o în cercetare şi pe care am încercat să v-o prezint veţi găsi argumente pentru a vă apropia de această carieră sau să aveţi o altă opţiune.”

Dr. ing. Mircea Ignat, coordonatorul Centrului Alexandru Proca din cadrul ICPE-CA, a avut o prezentare în care şi-a exprimat revolta faţă de lipsa de interes a guvernanţilor faţă de elitele creative din ţara noastră: „România nu a avut preocupări sensibile şi minime privind politica şi strategia referitoare la elitele tinere din cadrul liceelor şi colegiilor. Are sens să ne mai întrebăm demagogic de ce majoritatea tinerilor valoroşi pleacă în străinătate? Se duc acolo pentru că sunt încurajaţi să facă performanță şi pentru că fug dintr-un sistem unde toate concursurile sunt controlate și unde cei mediocrii, care ne conduc, nu vor să fie concuraţi de oameni inteligenţi. Avem nevoie de un chirurg care să ştie să opereze bine tumorile sociale pentru a avea şansa de a ne însănătoşi!”
Student la Universitatea RWTH din Germania și fost membru al Centrului Alexandru Proca, Ştefan Ursu a vorbit despre importanţa cercetării știinţifice în educaţia preuniversitară din perspectiva unui licean: „Prin abordarea temelor de cercetare elevii învaţă să recunoască probleme, să își organizeze și să interpreteze datele experimentale, să facă asumpţii și generalizări. Centrul Alexandru Proca a reușit să iniţieze multe generaţii de liceeni în domeniul cercetării, oferind tinerilor toate resursele necesare pentru a învăţa metodologia știinţifică și bazele cercetării și pentru a aborda, ulterior, temele de cercetare alese.”

Cercetătorul Mădălina Cocea a prezentat proiectul „Noaptea Cercetătorilor Europeni” prin care se dorește scoaterea cercetătorilor din laboratoarele de cercetare în spaţii publice, astfel încât oamenii să ia contact direct cu știinţa în locuri în care sunt în largul lor. În România acest eveniment se organizează din anul 2013, iar în anul 2019 s-a reușit implicarea publicului tânăr în culegerea de date prin dezvoltarea proiectului „Harta geomagnetică a României”.

Dr. Speranţa Pîrciog, cercetător, a remarcat că „institutele naţionale trebuie să depună mai mult efort pentru a reţine tinerele talente în cadrul cercetării românești. Eforturile trebuie să se îndrepte în sensul de a face cunoscută forurilor decizionale existenţa acestor tinere talente, pentru că ei reprezintă tot ce avem mai bun.”

***
Suntem încredinţaţi că demersul comun al organizatorilor și participanţilor va deveni din ce în ce mai vizibil pentru autorităţile competente din România și că efortul de a atrage tineri către cercetarea știinţifică va fi susţinut nu numai de activităţi sporadice desfășurate de profesori și cercetători pasionati de știinţă, ci și de politici publice coerente și predictibile.n



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite