Revista >> Ianuarie - Februarie 2023 [Nr. 251] >> Cercetare & Invatamant superior

Despre Cercetare la început de 2023

Lucian Pintilie, director stiintific INCDFM

15 Februarie 2023

Anul 2022 s-a încheiat, este deci un moment de bilanţ, inclusiv înCercetare, un domeniu constant neglijat de guvernanţi în ultimii 10-15 ani. Ce s-a întâmplat bun şi mai puţin bun în cercetare în anul 2022 şi ce se prefigurează pentru acest domeniu în viitorul apropiat? Să punctăm mai întâi lucrurile bune, apoi pe cele mai puţin bune.

Lucrurile bune:
1. Bugetul Cercetării, mai precis bugetul alocat Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării (MCID), pe anul 2023 este substanţial mai mare decât în anii precedenţi, respectiv peste 2,8 miliarde lei, o creştere de 60 % faţă de 2022. Sigur, este cu mai bine de 1 miliard de lei mai mult faţă de 2022, dar tot este doar 0.18 % din PIB-ul prognozat pentru 2023, estimat de Comisia Naţională de Prognoză la 1552 miliarde lei (vezi https://www.zf.ro/eveniment/pib-ul-romaniei-va-depasi-300-de-miliarde-de-euro-in-2023-de-ce-nu-21343715). Probabil că, sumând alocările pentru Cercetare la alte Ministere şi entităţi cum ar fi Academia Română, se trece binişor de 0.2 % din PIB, posibil să se apropie de 0.3 %. Este un început, dar încă suntem departe de ţintă de 1 % asumată prin lege. Această ţintă devine un fel de Fata Morgana, pentru că data la care ar urma să fie atinsă se mută de fiecare dată când se aprobă un nou program de Guvernare (a fost 2020, apoi 2024, acum cred că este 2027 sau 2030, nici nu mai are importanţă). Un alt lucru pozitiv este că prognoza bugetară pentru anii 2024-2026 prevede o creştere moderată, dar creştere, a bugetului pentru MCID (dacă nu se schimbă cumva iarăşi totul după alegerile din 2024).
2. Au fost aprobate în sfârşit, prin hotărâre de Guvern, următoarele documente, foarte importante pentru bunul mers al sistemului de Cercetare în următorii ani: Strategia Naţională de Cercetare, Inovare şi Specializare Inteligentă pentru perioada 2022-2027 (SNCISI, vezi HG 933/2022); Planul Naţional CDI pentru aceeaşi perioadă, 2022-2027 (HG 1188/2022); Hotărâre pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea, contractarea, finanțarea și monitorizarea programelor-nucleu de cercetare-dezvoltare (HG 1405/2022). SNCISI şi PN4 sunt esenţiale pentru a se putea derula competiţii de proiecte, inclusiv pentru Programul Nucleu (competiţie desfăşurată la finalul anului 2022, pentru a se putea asigura finanţarea parţială a sistemului de INCD-uri începând cu 1 ianuarie 2023, altfel aceste instituţii ar fi rămas, practic, fără finanţare, având în vedere că eventuale competiţii de proiecte pe alte programe din PN4 nu se pot organiza până nu se aprobă bugetele pe programe componente şi pachetele de informaţii corespunzătoare).

Lucrurile mai puţin bune:
1. Competiţiile organizate în cadrul PNRR. Mă voi referi, în special, la două dintre ele.
a. Programul pentru atragerea resurselor umane înalt specializate din străinătate în activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare. Competiţia a fost lansată pe 15 septembrie 2022, iar cererile de finanţare au putut fi depuse în intervalul 3.10-30.11 2022. O inițiativă lăudabilă, dar cu nişte reguli greu de înţeles. Iată ce scrie în ghidul aplicantului la secţiunea privind eligibilitatea şi calitatea investigatorului principal (paginile 9-10 din ghid):
• Directorul de proiect este doctor în științe, având titlul de doctor obținut în urmă cu cel puțin 3 ani înainte de data limită pentru depunerea proiectelor;
• În cazul în care titlul de doctor a fost acordat prin ordin de ministru, se ia în considerare data ordinului de ministru, iar în caz contrar se ia în considerare data indicată pe diplomă;
• Directorul de proiect a condus, în ultimii 7 ani anteriori datei limită pentru depunerea cererii de finanțare, cel puțin un proiect de cercetare-dezvoltare;
• Directorul de proiect este un cercetător a cărui instituție de apartenență este localizată în afara României și care a desfășurat activități de cercetare, în afara României, cel puțin în ultimii 3 ani calculați la data închiderii apelului;
• Directorul de proiect a publicat, în ultimii 7 ani anteriori datei limită pentru depunerea proiectelor, în calitate de autor principal:
Pentru domeniile (1) PHYSICAL SCIENCES AND ENGINEERING; (2) LIFE SCIENCES:
- minimum 8 lucrări (încadrate cu tipul de document/document type article, review sau proceedings paper), publicate în reviste din Science Citation Index Expanded, aflate printre primele 50% (cuartila Q1 sau cuartila Q2) în cadrul unui subdomeniu/Web of Science Category stabilit de Clarivate Analytics;
- din cele 8 lucrări, cel puțin 4 lucrări se află în top 25% (Q1 după Journal Impact Factor (JIF) sau Article Influence Score (AIS)), în cadrul unui subdomeniu/Web of Science Category stabilit de Clarivate Analytics.
Notă: se iau în considerare cele mai favorabile cuartile (Q) corespunzătoare valorilor indicatorilor scientometrici Journal Impact Factor (JIF) sau Article Influence Score (AIS) din ultima ediție Journal Citation Reports (JCR) disponibilă la momentul trimiterii propunerii de proiect.

Pentru domeniul (3) SOCIAL SCIENCES AND HUMANITIES:
- minimum 8 lucrări (încadrate cu tipul de document/document type article, review sau proceedings paper), publicate în reviste din Social Sciences Citation Index sau Arts & Humanities Citation Index, aflate printre primele 50% (Q1 sau Q2) în cadrul unui subdomeniu/Web of Science Category stabilit de Clarivate Analytics sau în reviste din Scopus aflate printre primele 50% (percentila între 50th și 100th după CiteScore) în cadrul unui subdomeniu/Subject area-Category stabilit de Elsevier;
- din cele 8 lucrări, cel puțin 4 lucrări se află în top 25% (Q1 după JIF sau AIS) în cadrul unui subdomeniu/Web of Science Category stabilit de Clarivate Analytics sau în top 25% (percentila între 75th și 100th după CiteScore) în cadrul unui subdomeniu/Subject area-Category stabilit de Elsevier.
Notă: se iau în considerare cele mai favorabile cuartile (Q) corespunzătoare valorilor indicatorilor scientometrici Journal Impact Factor (JIF) sau Article Influence Score (AIS) din ultima ediție Journal Citation Reports (JCR) disponibilă la momentul trimiterii propunerii de proiect, precum și cele mai favorabile percentile corespunzătoare indicatorului scientometric CiteScore dintre ultimile disponibile în platformă SCOPUS la momentul trimiterii propunerii de proiect.
Special am îngroşat şi subliniat nişte prevederi din ghid care par, dacă nu chiar sunt, contradictorii sau neavenite. O dată se specifică obligaţia directorului de proiect de a avea doctoratul obţinut cu cel puţin 3 ani înainte de data limită pentru depunerea proiectelor, iar ceva mai încolo se specifică obligativitatea directorului de proiect de a fi condus cel puţin un proiect de cercetare în ultimii 7 ani înainte de depunerea proiectului. Este clar că cineva care a terminat doctoratul în urmă cu doar 3 ani are slabe șanse să câștige un proiect de cercetare, iar în perioada de doctorand nu are șanse deloc. Cele două prevederi se bat cap în cap. Aici trebuie precizat că, în majoritatea ţărilor studenţii la doctorat şi chiar post-docii nu pot câştiga proiecte importante pentru că, pur şi simplu, nu au expertiza necesară pentru a conduce un proiect. Proiectele se câştigă dacă ai un anumit CV, dacă ai demonstrat o anumită capacitate de conduce cercetări independente şi, în multe cazuri, dacă ai poziţie permanentă în organizaţia la care lucrezi. Deci, condiţia cu proiectul este de neînţeles, ca să nu spun că este discriminatorie, pentru că elimină din competiţie post-doci de valoare care ar fi dorit să vină să lucreze în România.
Mai departe, precizarea cu titlul de doctor acordat prin ordin de ministru te duce cu gândul la o competiţie cu dedicaţie pentru cercetătorii români din diaspora, ceea ce nu este rău, dar ce să înţeleagă din asta un specialist străin, pentru care diploma de doctor este acordată de către universitatea la care a urmat studiile de doctorat? Cred că era mai corect şi uşor de înţeles să se specifice că pentru candidaţii care sunt cercetători români din diaspora se ia în considerare data la care a fost emis ordinul de ministru (că numai la noi titlul de doctor se aprobă prin ordin de ministru), iar pentru toţi ceilalţi candidaţi se ia în considerare data de pe diplomă.

Aşa ajungem la precizările privind numărul minim de lucrări. Aici mă voi referi numai la panelurile 1 şi 2, nu sunt familiar cu prevederile de la panelul 3. Mai întâi se menţionează minim 8 lucrări ca autor principal în Q1 şi Q2, apoi se impun minim 4 lucrări în Q1. O precizare necesară: autor principal înseamnă, la noi, prim autor sau autor corespondent (în alte părţi poate avea alt înţeles). Minim 8 lucrări ca autor principal înseamnă destul de mult pentru un tânăr post-doc, chiar dacă a desfăşurat stagii post-doctorale la universităţi de prestigiu din străinătate, universităţi la care ultimul cuvânt în publicarea unei lucrări îl are leader-ul grupului.
Este important de reţinut cerinţele minime menţionate mai sus pentru a le putea compara cu ceea ce li se indică evaluatorilor ca fiind cerinţe minimale. Iată ce indicaţii primesc evaluatorii (pagina 20 din ghid):

În analiza CV-ului (de preferat CV-ul narativ) se vor urmări, cu precădere, necumulativ, elementele următoare:
• Profesor (full professor) la universități din Top – 300 în clasamentele internaționale ARWU/THE /QS/ URAP, generale sau specifice, din edițiile 2021/2022 (după caz);
• Directori de proiecte de cercetare, similare ca buget (minimum 1.000.000 EUR), la ERC/NSF/NIH/agenții de finanțare ale CE (ex. din Orizont 2020, Orizont Europa);
• Cadre didactice/cercetători cu minimum 10 articole publicate în calitate de autor principal în reviste științifice aflate printre primele 25% (cuartila Q1) din Science Citation Index Expanded, Social Sciences Citation Index sau Arts & Humanities Citation Index în cadrul unui subdomeniu/Web of Science Category stabilit de Clarivate. Se iau în considerare cele mai favorabile cuartile (Q) corespunzătoare valorilor indicatorilor scientometrici Journal Impact Factor (IF) sau Article Influence Score (AIS) din ultima ediție Journal Citation Reports (JCR) disponibilă la momentul selectării. Pentru domeniul (3) SOCIAL SCIENCES AND HUMANITIES articolele pot fi publicate și în reviste din Scopus aflate printre primele 25% (percentila între 75th și 100th după CiteScore) în cadrul unui subdomeniu/Subject area-Category stabilit de Elsevier;
• Cadre didactice/cercetători ce se regăsesc în lista anuală, Highly Cited Researchers, publicată de Clarivate cu: https://recognition.webofscience.com/awards/highly-cited/2021/?utm_source=HCR&utm_medium=recognition_page&utm_campaign=2020;
• Editor șef al unei reviste științifice aflate printre primele 50% (cuartila Q1 + Q2) din Science Citation Index Expanded, Social Sciences Citation Index sau Arts & Humanities Citation Index în cadrul unui subdomeniu/Web of Science Category stabilit de Clarivate. Se iau în considerare valorile indicatorilor scientometrici Journal Impact Factor (JIF) sau Article Influence Score (AIS) din ultima ediție Journal Citation Reports (JCR) disponibilă la momentul selectării.

Am subliniat din nou acele părţi care sunt de interes în discuţie. Rezultă un contrast clar între ceea ce se menţionează la început drept criterii minime de eligibilitate şi calitate pentru directorul de proiect şi ce li se indică evaluatorilor drept criterii de calitate. Diferenţele sunt extraordinare şi de neînţeles. De la minim 3 ani de la obţinerea doctoratului şi până la profesor plin la o universitate din top 300 internaţional (oricare ar fi acel clasament) este o distanţă enormă. Apoi, de la a fi director de proiect în ultimii 7 ani (care exclude din start tinerii post-doci la început de carieră, oricât de buni ar fi ei) până la proiecte de minimum 1 milion euro este iarăşi o distanţă enormă. Mai departe, minim 8 lucrări ca autor principal, din care 4 în Q1, iar evaluatorii urmăresc cel puţin 10 lucrări în Q1 în calitate de autor principal. Nu mai vorbesc de ultimele două indicaţii pentru evaluatori, este clar că nu se aplică decât cercetătorilor cu mare experienţă, care sunt adevărate somităţi în domeniile lor de activitate.
Concluzia este una singură: ghidul este incoerent, discriminator, şi nu va aduce până la urmă niciun avantaj din cele avute în vedere. În primul rând întrucât cine are o poziţie de profesor plin la o universitate de top nu poate să plece de acolo, ca să vină să lucreze 3 ani în România, fără să îşi piardă postul. Ok, se poate lucra de la distanţă, dar nu pot fi angajaţi cu normă întreagă la două instituţii de cercetare diferite, din ţări diferite. Am discutat acest aspect cu colegi din afară şi mi-au spus clar, după ce au vorbit cu departamentele juridice şi de personal de la instituţiile la care lucrează în străinătate şi li s-a specificat limpede: „se poate să plecaţi, dar pierdeţi postul”. Cine dă cioara din mână pe vrabia de pe gard după ce a muncit o viaţă întreagă să ajungă într-o poziţie permanentă în străinătate? Şi pentru ce, ce fac după ce se termină proiectul din România, o iau de la capăt? Ce perspective li se oferă după aceea? În al doilea rând, exclude, după cum am mai spus, tinerii promiţători la început de carieră, care după 3-5 ani de post-doc la universităţi de prestigiu ar fi putut şi dorit să încerce o aventură şi în România. Rămân cercetătorii cu experienţă retraşi, cam asta se poate concluziona dacă este să se aplice ad-literam condiţiile din ghid. Păcat, pentru că am fi putut atrage tineri foarte buni, entuziaşti, care să lucreze cu tinerii de la noi din ţară şi să facă împreună ceva bun. Mai probabil este însă să ne trezim cu o seamă de cercetători în vârstă, la apus de carieră, care nu ştiu cum se vor integra în instituțiile gazdă din România şi ce plus valoare vor lăsa în urmă. O imagine mai clară asupra succesului sau insuccesului acestui instrument de finanţare specific PNRR vom avea după ce vom vedea lista proiectelor acceptate pentru finanţare.

2. Reformarea sistemului de cercetare, o cerinţă a PNRR, nu mai intru în detalii. Există recomandări ale raportului PSF pentru o reformă în cercetare deoarece sistemul este fărâmiţat, legislaţia este învechită, dar se şi subliniază că finanţarea este sub orice critică. Ok, să vedem ce măsuri intenţionează a se lua pentru a „coagula” sistemul de cercetare şi a reduce fărâmiţarea. La MCID, unitatea de implementare a reformelor PSF, a fost întocmit un proiect de lege „privind integrarea voluntară a organizațiilor de cercetare, dezvoltare și inovare din România în Spațiul european de cercetare”. Nu comentez că titlul este cam bizar, făcând referire la integrarea „voluntară” a organizaţiilor CDI din România în ERA (European Research Area). Pentru o organizație CDI din ţară integrarea în ERA nu este ceva voluntar, ci este o necesitate dacă doreşte să aibă o anumită vizibilitate şi un anumit statut pe scena cercetării europene.
Mai întâi, în lege, la art. 2, se specifică faptul că organizaţiile CDI sunt de 3 categorii: categoria I-de înaltă performanţă, ale căror activităţi CDI „răspund provocărilor societale şi/sau nevoilor mediului economic”; categoria II-cu performanțe medii, ale căror activităţi CDI corespund parţial „provocărilor societale şi/sau nevoilor mediului economic”; categoria III-performanță slabă, activităţile lor nu „răspund provocărilor societale şi/sau nevoilor mediului economic” (probabil aici intră organizaţiile CDI care desfăşoară activităţi de cercetare fundamentală, care nu răspund neapărat marilor „provocări societale şi/sau nevoi ale mediului economic”, dar care contribuie esenţial la progresul societăţii prin rezultatele lor, chiar dacă efectele concrete ale aplicării acestora devin vizibile peste ani sau zeci de ani, vezi tehnologiile cuantice). Cum se ajunge la împărţeala organizaţiilor CDI în cele 3 categorii vom vedea mai încolo.
Legea prevede 3 posibilităţi de integrare „voluntară”:
- Consorţii CDI (capitolul II, secţiunea 1), adică o asociere „voluntară” de mai multe organizaţii CDI din ţară pe o agendă de cercetare comună. Consorţiul trebuie să conţină cel puţin o organizaţie de cercetare de categoria II (fără a se specifica dacă celelalte trebuie să fie neapărat din categoria I sau nu), şi o organizaţie de drept public, iar din consorţiu pot face parte şi instituţii de învăţământ superior (oare acestea nu sunt şi ele organizaţii CDI în sensul OG57/2002?) şi/sau unităţi administrativ-teritoriale „interesate” (probabil judeţe, municipii, oraşe, comune, chit că nu desfăşoară activităţi CDI). Se spune că aceste consorţii devin ele însele organizaţii CDI, conform OG57/2002. După părerea mea, aici poate fi o problemă juridică, organizaţiile CDI se înfiinţează prin legi (exemplu: Academia Română cu institutele aferente), sau HG (cum sunt INCD-urile). Dacă un consorţiu este o asociere voluntară, deşi are personalitate juridică, el nu pare a corespunde prevederilor OG57/2002 pentru că nu este rezultat al unui act normativ emis de autoritatea publică (Parlament, Guvern). Ar trebui ca asocierea să fie recunoscută a fi de utilitate publică, ceea ce se face tot prin HG. Ar mai fi şi alte probleme legate de conducerea consorţiului, funcţionarea lui, ce se întâmplă la desfiinţare, dacă poate participa la competiţii de proiecte (ar trebui acreditat în acest caz, şi trecut în RCP – Registrul Potențialilor Contractori, dar pentru acreditare trebuie evaluare şi nu este clar dacă se evaluează ca întreg sau fiecare unitate componentă în parte), dar poate că toate aceste aspecte vor fi clarificate în normele de aplicare a legii.
- Fuziunea organizaţiilor CDI (capitolul II, secţiunea 2). Aici este destul de clar, organizaţiile CDI pot fuziona la cerere, cu un ghidaj din partea MCID privind „politica de fuziune” (art. 13 din lege).
- Trecerea INCD-urilor în coordonarea instituţiilor de învăţământ superior (capitolul II, secţiunea 3, in proiectul de lege initial era subordonare). Trecerea este „voluntară”, dar nu este clar ce înseamnă acest voluntariat, o decizie a Consiliului de Administraţie, o decizie a Directorului General, a salariaţilor? Cine decide „voluntar” ca un INCD să treacă în coordonarea unei universităţi? Oricum trecerea trebuie binecuvântată de către MCID. Pentru ca trecerea să aibă loc, instituţia de învăţământ superior trebuie să prezinte un plan de dezvoltare instituţională, fără a se preciza cum se monitorizează planul şi succesul acestuia. Ce se întâmplă cu INCD-ul în caz de eşec al planului de dezvoltare al instituţiei de învăţământ superior? Aparent, INCD-ul îşi păstrează oarecare autonomie, are un consiliu de administraţie, dominat de reprezentanţii universităţii, are un director general numit de rector în urma organizării unui concurs conform normelor aprobate de MCID, pot încheia contracte, pot primi fonduri pe programe Nucleu (dacă sunt acreditate), dar toate hotărârile de regulamente de funcționare, buget, contractare şi investiţii trebuie aprobate de senatul universităţii sau de consiliul de administrație al acesteia. Acest lucru poate complica funcţionarea
INCD-ului, pentru că nu este clar ce reprezentare are INCD-ul în forurile de conducere ale universității şi cine îi va susţine interesele.
Capitolul III din lege se referă la evaluarea organizaţiilor CDI în vederea integrării voluntare. Această evaluare se face după nişte criterii generale, în general acceptate în comunitate, dar nu este clar dacă scorul evaluării are vreo normare la numărul de cercetători atestaţi din unitatea evaluată sau nu. Poate că mai multe detalii vor exista în normele metodologice de evaluare a organizaţiilor CDI în vederea integrării. În urma evaluării, şi în funcţie de rezultatul obţinut la evaluare, organizaţiile CDI se împart în cele 3 categorii menţionate mai sus. Organizaţiile CDI din categoriile I şi II se pot integra voluntar prin unul din cele 3 mecanisme prezentate în Capitolul II. Organizaţiile CDI din categoria III fie fuzionează cu o organizaţie de categorie superioară, fie pun în aplicare un plan de transformare în vederea creşterii performanţei în termen de 2 ani. După această perioadă sunt evaluate din nou. Dacă urcă la o categorie mai sus, este în regulă, dacă nu atunci nu mai poate participa la competiţii de proiecte. Practic, ori se desfiinţează, ori fuzionează voluntar cu o organizaţie CDI de categorie superioară.
Aparent, prevederile legii nu ridică mari probleme, deşi multe din prevederi se puteau aplica şi în cadrul legal existent. În acest sens este util de citit şi mesajul asociaţiei Ad-Astra, care solicită Preşedintelui Iohannis nepromulgarea legii (vezi https://ad-astra.ro/2022/12/28/scrisoare-deschisa-adresata-domnului-klaus-iohannis-presedintele-romaniei/). Rămâne şi impresia că această lege este oarecum cu dedicaţie pentru INCD-uri, care par a fi singurele organizaţii de cercetare ce vor trebui să suporte evaluarea în vederea integrării, în caz de refuz fiind penalizate cu interdicţia de a participa la orice competiţii de proiecte la care aplicanţii sunt organizaţii de cercetare (art. 19 alin. (12), vezi https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2022/12/LG-9.pdf).

Început de an 2023
Competiţia pentru noi Programe Nucleu s-a finalizat, contractele au fost încheiate, deci s-a putut efectua pontaj fără întreruperi în cadrul sistemului de INCD-uri. Finanţarea este substanţial mai mare decât în ciclul anterior de Programe Nucleu.
A fost anunţată organizarea conferinţei Smart Diaspora (https://diaspora-stiintifica.ro/) în perioada 10-13 aprilie 2023. Este de urmărit utilitatea acestui demers, ediţiile anterioare având totuşi un impact minor asupra evoluţiei sistemului de cercetare din ţară. Posibil să fi fost unele grupuri care au obţinute unele avantaje în ceea ce priveşte colaborările şi vizibilitatea internaţională, dar la nivel de sistem nu au fost progrese, cadrul legislativ fiind acelaşi de 20 de ani, încă nu avem universităţi în top 500 Shanghai, şi nici prea multe publicaţii în jurnale de top cu autori principali din ţară.