Revista >> Iunie 2023 [Nr. 255] >> Cercetare & Invatamant superior

Himerele politicienilor români

Dr. Lucian Pintilie, presedintele Patronatului Roman din Cercetare si Proiectare

06 Iunie 2023

Salariul minim este mai mare decât în Bulgaria şi Belarus, şi este în general mai mic decât în alte ţări, dar salariul mediu este comparabil cu cel din Polonia, Ungaria, Portugalia. Dacă este să luăm în considerare şi HG1188/2022, salariile în sistemul CDI sunt chiar competitive, de la 25 euro pe oră pentru un doctorand/asistent de cercetare, până la 50 euro pe oră pentru un profesor universitar sau CS I. Şi atunci, de ce nu se îmbulzeşte lumea să lucreze în cercetare în România?

Sistem neatractiv vs. himere atractive
Păi pentru că banii sunt doar pe hârtie. După cum am mai spus într-un articol anterior, banii alocaţi unui proiect nu ajung să asigure la maximul permis de lege nici măcar salariul directorului de proiect, nici vorbă pentru restul echipei. Dacă se iau în considerare sumele pe proiecte şi pe competiţii prevăzute în pachetele de informaţii TE, PCE, PED sau TE, acestea sunt ridicole şi nu asigură o plată decentă pentru membrii echipei, iar numărul proiectelor ce pot fi finanţate este foarte mic. Toate astea fac sistemul CDI din ţară foarte puţin atractiv pentru tineri şi chiar pentru mai puţini tineri. De ce să rămână în ţara pe un salariu care, în cel mi bun caz, se ridică la nivelul salariului minim, când în altă ţara poate câştiga dublu sau triplu pentru aceeaşi muncă?

Din păcate, guvernanţii noştri nu consideră necesar să investească în „aurul cenuşiu” şi să încerce să menţină în ţara tinerii cu har pentru cercetare, tinerii talentaţi şi cu chef de muncă în general. Programul pentru atragerea de specialişti din străinătate, parte a PNRR, este o glumă. Prin condiţiile impuse nu pot fi atraşi tineri talentaţi la început de carieră, ci cercetători la final de carieră sau gata pensionaţi. Ce elan vor mai avea aceştia pentru a relansa sistemul CDI din ţară? Oricum, cine a prins o poziţie permanentă la o instituţie de cercetare din afară nu va renunţa la ea de dragul unui post pe 3 ani în România, fără să ştie ce îl aşteaptă după finalizarea proiectului. În privinţa asta, nimeni nu spune nimic.

Şi atunci ce acoperire au declaraţiile de la început? Nu reprezintă ele oare himere, fantezii ale guvernanţilor, fără acoperire în viaţa reală, mai ales în ceea ce priveşte fondurile alocate dezvoltării domeniilor respective? În schimb guvernanţii se întrec în a crea noi şi noi comitete şi comiţii, vezi anunţul de pe pagina MCID privind înfiinţarea Comitetului Român pentru Inteligenţă Artificială, precum şi intenţia de a modifica OG 57/2002 prin crearea unui Comitet Interministerial pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare (vezi https://www.research.gov.ro/transparenta-decizionala-2/, proiect discutat în comisia de dialog social a MCID). După cum se spune, dacă vrei să îngropi un domeniu înfiinţezi nişte comitete care să coordoneze, analizeze, etc. până dispare domeniul. Comitetele sunt importante doar pentru că se mai creează nişte posturi pentru clientela de partid.

O falsă dispută
La final, câteva consideraţii despre poziţia unor politicieni faţă de salarizarea în sectorul public şi în cel privat. De mai mult timp sunt politicieni, sprijiniţi de instituţii importante din mass-media, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva salariilor din sectorul public, inducând ideea că toţi bugetarii au salarii nesimţite, dar dând exemple de diverşi directori de la instituţii publice sau de drept public care se auto-finanțează (vezi https://www.fanatik.ro/usr-propune-plafonarea-salariilor-nesimtite-de-la-stat-replica-la-supraimpozitarea-sustinuta-de-marcel-ciolacu-20372294, sau caz clasic de manipulare https://www.rfi.ro/economie-149230-caracatita-salarii-stat-fata-intampla-sector-privat-european, în care se discută despre creşterea salariilor în administraţia locală, dar se face referire la bugetari în general, ca şi cum toți angajaţii la stat beneficiază de pomenile făcute de Parlament către autorităţile publice centrale şi locale). Majoritatea anagajaților din sectorul public sunt în învăţământ şi sănătate, urmate de instituţiile de forţă şi funcţionarii de la autorităţile publice centrale şi locale. Se pot găsi pe net cifre, statistici, etc. dar nu cred că profesorii, medicii, ceilalţi lucrători din învăţământ şi sănătate au salarii nesimţite (vezi şi https://www.hotnews.ro/stiri-politic-26201050-alariile-marii-mase-bugetarilor-nu-sunt-mari-problema-este-alta-consilier-lui-ciuca-vorbeste-dur-despre-angajarile-stat.htm). De asemenea, majoritatea cercetătorilor nu au salarii mari, mai degraba au salarii mici, care tind spre salariul mediu pe economie. Sunt însă şi excepţii, în cazul celor care câştigă la competiţii proiecte de cercetare, dar acestea sunt puţine, având în vedere raritatea competiţiilor şi fondurile mici alocate per proiect şi per competiție. Deci majoritatea lucrătorilor din sectorul public nu au salarii mari, altfel nu ar pleca în străinătate atâţia medici, cercetători sau profesori. Problema este cu acei lucrători din sectorul public care sunt angajaţi pe post de specialişti (în special la autorităţi publice sau la companii controlate de stat), deşi nu au studii de specialitate în domeniul respectiv (aşa numitele sinecuri politice).
Marea problemă o reprezintă însă salariile mici practicate în sectorul privat (vezi discuţia de la https://snst.ro/salariile-din-sectorul-public-fata-de-cele-din-privat/). Mulţi angajaţi în privat sunt pe salariul minim, fără a mai vorbi de cei care lucrează direct la negru. Nu cunosc cauzele acestei situaţii, dar asta poate explica exodul de forţă de muncă calificată, mai ales dacă are şi experienţă (vezi spre exemplu https://teleleu.eu/80-de-electricieni-romani-lucreaza-intr-un-santier-naval-din-danemarca-daca-vor-sa-faca-vapoare-la-mangalia-ar-avea-cu-cine/). Deci investitorii din ţară, că sunt multinaţionale sau autohtoni, ar face bine să crească salariile înainte să se plângă de lipsa forţei de muncă calificate (vezi şi https://www.digi24.ro/stiri/externe/numarul-romanilor-trecuti-40-de-ani-care-pleaca-din-tara-definitiv-a-crescut-nu-imi-dispretuiesc-radacinile-insa-aici-ma-simt-bine-1817239). În general oamenii pleacă la mai bine financiar, la servicii publice mai bune, sisteme de educaţie şi de sănătate mai bune. Până când statul şi mediul privat nu vor oferi alternative competitive, oamenii vor continua să plece.

PS1. Anul trecut MCID anunţa înfiinţarea unui Consiliu Onorific pentru Ştiinţă, Inovare şi Tehnologie (COSIT-vezi https://legislaţie.just.ro/Public/DetaliiDocument/261675). Selecţia este destul de restrictivă, ca să nu spun discriminatorie, întrucât cercetătorii din sectorul public sunt excluşi (nu este clar dacă numai cei din ţară sau şi cei din străinătate care activează în instituţii publice de cercetare). Se înţelege că din consiliu vor face parte cercetători de la organizaţii de tip ONG sau din mediul privat. În fapt, întreg articolul 5 din ordinul de ministru 21665 din 7 noiembrie 2022 este formulat ciudat şi foarte discriminator. Un alt aspect neclar este legat de numărul de membri: în articolul 7, punctul (4) se menţionează de la 1 la 5 membri. Consiliu format dintr-un membru? Ciudat. Neclară, ca să nu spun netransparentă, este şi procedura de selecţie a membrilor. Altfel, intersantă iniţiativă, dar cu multe lipsuri ce pot fi remediate prin alt ordin de ministru.

PS2. Între timp s-a publicat lista membrilor COSIT (vezi https://mcid.gov.ro/consiliul-onorific-pentru-stiinta-inovare-si-tehnologie-si-a-selectat-membrii-si-este-functional-11553/). Pentru unii membri au fost publicate şi scurte biografii (vezi https://mcid.gov.ro/sistemul-de-cercetare/organisme-consultative/consiliul-onorific-pentru-stiinta-inovare-si-tehnologie/), pentru alţii nu. Componenta COSIT este cel puţin ciudată, un amestec de antreprenori cu eventuale studii în economie, electronică, informatică, etc., profesori şi cercetători de la universităţi sau centre de cercetare cu renume din străinătate (cum ar fi Stanford, Harvard, Oxford, Cambridge, JPL, EPFL, etc.), dar şi doctoranzi sau masteranzi cu spirit antreprenorial. Se observă o oarecare debalansare către spaţial anglo-saxon (în special SUA şi Marea Britanie) în detrimentul UE (cred că nu este nimeni din ţări EU în COSIT, dar poate greşesc), precum şi o dominantă a specialiştilor din domenii legate de medicină/ştiinţele vieţii, spaţiu, inteligență artificială/cibernetică şi afaceri. Domeniile STEM sunt slab reprezentate, cel puţin la nivel de cercetare fundamentală. Componenta COSIT poate indica şi o viziune mai antreprenorială a cercetării din partea actualului ministru, precum şi o afinitate pentru sistemele de cercetare din spaţiul anglo-saxon în detrimentul UE. Totuşi, nici un progres tehnologic sau inovativ nu este posibil fără cercetare fundamentală. În ceea ce priveşte modelele agreate de actuala conducere a MCID, ar trebui să se ţină cont totuşi de faptul că fondurile puse la dispoziţie prin PNRR şi POCIDIF provin de la UE, iar modele de afaceri sau de sisteme de cercetare promovate de UE nu sunt întotdeauna similare cu cele promovate în spaţial anglo-saxon. Sper că acest COSIT să fie ancorat în realităţile romaneşti şi să nu dea apă la moară politicienilor cu himerele lor.

PS3. Greva profesorilor, posibil urmată de greve ale altor categorii de bugetari confirmă cele spuse mai sus în legătură cu faptul că nu toate salariile bugetarilor sunt nesimţite, ci doar salariile celor care ocupa funcţii călduţe, bine plătite, în ministere, agenţii, autorităţi şi alte companii controlate de stat, acele posturi arondate tradiţional clientelei politice a partidelor aflate la putere. Reforma sistemului bugetar ar tebui să înceapă cu desfiinţarea acestor posturi, sau cel puţin cu alinierea salariilor aferente la legea salarizării unitare.

PS4. Se pare că Microelectronica SA a intrat în procedură de insolvență, dacă nu chiar de faliment, cel puţin aşa se înţelege de pe portalul www.lege5.ro (dosar de insolvență 324/3/2023). Iată un prim efect al modului în care Ministerul Economiei a gestionat IPCEI MC/TC, excluzând dintre beneficiari singura firmă românească de tradiție în industria semiconductorilor şi lăsând cele 500 milioane euro din PNRR la discreţia celor 3 mari firme multinaţionale: Continental, Bosch şi NXP.