Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Patrimoniul virtual: știință sau conținut media?

14 Decembrie 2023



Astăzi, termenul de „patrimoniu virtual” depășește cu mult cadrul definiției prin care s-a consacrat, și anume îmbinarea dintre tehnologia virtualului, a 3D-ului digital, și a elementelor de patrimoniu. Dacă la începutul anilor 2000 acest domeniu de nișă era privit cu scepticism datorită costurilor ridicate și, în special, a limitărilor tehnologice, la acest moment a devenit o necesitate în evoluția gestionării și conservării patrimoniului cultural. În ultimii ani se constată o adoptare în masă a tehnologiilor digitale în tot ceea ce ține de patrimoniu: de la aspecte științifice până la valorizare și diseminare către public. Acest articol trece în revistă principalele tipuri de patrimoniu virtual, modalități de diseminare, impactul asupra publicului dar și riscurile asociate, pentru a înțelege mai bine dacă există o separație între partea științifică și cea de conținut media când vorbim despre acest domeniu. Evidențiem totodată resursele prin care Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică - INOE 2000 reușește să pună în valoare componenta virtuală a patrimoniul cultural.



„Virtualul” din patrimoniul virtual nu se mai limitează la mediile virtuale 3D în care erau prezentate, interactiv, reprezentări modelate ale elementelor de patrimoniu. În prezent, termenul de „virtual” îmbină în mod holistic toate aspectele digitale legate de patrimoniu, beneficiind de complexitatea și multi-disciplinaritea tehnologiilor digitale științifice implicate în documentarea, conservarea și valorizarea patrimoniului cultural. În acest sens, patrimoniul virtual cuprinde informații digitale în diferite formate (text, audio, video, imagine, 3D) și generate printr-o gamă foarte variată de metode și tehnologii.
Dacă vorbim despre patrimoniu tangibil, obiectivul principal al celor care studiază și documentează astfel de elemente este de a crea un așa zis geamăn digital (en: digital twin). Prin acest termen, foarte rapid înrădăcinat în limbajul uzual al cercetătorilor din domeniu, se înțelege realizarea unei replici complete din toate punctele de vedere a unui element de patrimoniu. Prin acest lucru nu înțelegem doar o digitizare 3D, care reprezintă doar un segment îngust al înțelegerii complete a obiectului, deși, în mod greșit, foarte mulți cercetători realizează această confuzie sau limitare. Un geamăn digital cuprinde atât informații precise despre geometria suprafeței obiectului cât și informații despre structura acestuia, tehnica de realizare, calitatea și compoziția materialelor constituente, contextul existenței acestuia în relație cu alte elemente de patrimoniu, istoricul său precum și rolul și poziția acestuia în viața oamenilor de-a lungul timpului. Realizarea unui geamăn digital necesită un efort considerabil de resurse și este imposibil de obținut fără colaborări multidisciplinare și inter-instituționale.
Din punct de vedere tehnologic, instrumentele care ne sunt puse la dispoziție în acest moment permit practic realizarea de experiențe extrem de realiste pentru utilizatori în interacția cu informațiile științifice și educaționale diseminate, legate de patrimoniu. Tehnologii precum VR (realitate virtuală), AR (realitate augmentată) sau MR (realitate mixtă) oferă o transpunere a percepției utilizatorului în spațiul virtual, sau, invers a elementelor virtuale în spațiul real (la nivel perceptual, bineînțeles). Alte tehnologii precum WebGL sau emergenta WebGPU ne permit interacțiunea cu lumi virtuale foarte detaliate și realiste direct în browser web pe orice tip de dispozitiv (pe platforme Windows, iOS, Linux sau Android).
Imaginea, sau impactul vizual, joacă un rol foarte important în felul în care omul percepe și se conectează cu lumea din jur. Este o componentă esențială a modului în care noi interacționăm și asimilăm informația. Mai mult ca oricând, astăzi, imaginea devine monedă de schimb în mediul digital, la propriu și la figurat. Nu este o coincidență creșterea consumului cultural din mediul online din ultimii ani, amplificat semnificativ în perioada pandemiei. Rețelele de socializare au facilitat o accesibilitate nemaiîntâlnită la informație (cu toate riscurile cunoscute legate de aspectul veridicității acestora) oferind posibilitatea consumului de cunoștințe culturale și științifice, în foarte multe cazuri până acum inaccesibile sau greu accesibile, pentru publicul larg. Toate acestea în principal prin intermediul imaginii. Tot la capitolul rețele de socializare și rolul lor în patrimoniul virtual, merită menționată importanța lor în crearea și menținerea de comunități virtuale (uneori chiar și fizice) dedicate patrimoniului.
Bineînțeles, tot ceea ce am discutat până acum face parte din sfera digitalului, în care informația stocată sau generată este formată din șiruri binare de 0 și 1. Fragilitatea și efemeritatea acestei tehnologii este rareori conștientizată de public, care practic o accesează în fiecare secundă. Sunt cunoscute pericolele prezentate de atacuri cibernetice, erori de funcționare, pierderi, distrugeri fizice intenționate (vandalism sau chiar război) sau accidentale care pot duce la pierderea instantanee a informației digitale. Un alt risc, pe care cei care accesează frecvent platforme web dedicate patrimoniului îl sesizează deja, este învechirea tehnologiei platformelor, dispariția mentenanței acestora sau chiar dispariția completă a acestora în lipsa finanțării prezenței online.
Pe partea de reconstrucții virtuale și digitizări 3D sunt multe de discutat, multe dintre aspecte fiind deja prezentate într-un alt articol din această revistă. La acest capitol, de factură preponderent artistică întrucât rezultatele sunt ilustrații sau medii virtuale interactive cu recreeri de monumente, orașe sau ambianțe (stil de viață, accent pe om, vestimentație, relație socială) din trecut, merită menționat procesul științific care îi stă la baza. Există o metodologie foarte bine pusă la punct pentru realizarea de reconstrucții istorice care fără o documentare exactă și o transpunere transparentă a întregului proces de realizare (utilizând scara de evidență arheologică) practic devine doar un exercițiu fantezist.



DatafusionArt – o soluție pentru fuziunea și valorizarea datelor imagistice de caracterizare a elementelor de patrimoniu
O abordare practică este gestionarea prin intermediul unei baze de date specializate a acestor informații complexe, și diseminarea acestora către public și comunitatea științifică în mediu online cu posibilitatea explorării tridimensionale a subiectului caracterizat. Cu ajutorul infrastructurii distribuite DatafusionArt (infrastructură integratoare pentru fuziunea datelor digitale complexe utilizate în identificare, cartarea și evaluarea bunurilor culturale), departamentul Metode și Tehnici Optoelectronice din cadrul Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Optoelectronică - INOE 2000 experimentează dezvoltarea de astfel de medii de gestionare și valorizare ale datelor imagistice complexe în care se îmbină atât cerințele riguroase ale abordării științifice, dar și deschiderea către practicalitatea vizualului în diseminarea către public într-un mod intuitiv și prietenos.
Un prim exemplu ar fi vizualizarea într-un spațiu 3D virtual a unui obiect digitizat 3D și a unui timelapse (secvență de date înregistrate la intervale fixe de timp) de date imagistice pe suprafața lui în mod interactiv. Este vorba despre o aplicație web, raportată în revita Romanian Journal of Physics, pentru testarea tehnologiei WebGL pentru inspectarea termogramelor (imaginile termice) sub forma unui timelapse utilizând un slider care permite schimbarea imaginilor referențiate pe modelul 3D. Astfel putem vizualiza evoluția în timp a răspunsului termic al acelei suprafețe, ceea ce ne oferă informații importante despre crăpături, infiltrații de apă sau desprinderi ale straturilor constituente.
Un alt exemplu este o platforma web experimentală, dezvoltată recent și raportată în revista Heritage, care utilizează o bază de date minimală și un vizualizator 3D virtual special conceput pentru gestionarea și vizualizarea de elemente de patrimoniu documentate imagistic interdisciplinar. Aceste abordări, deși intra cumva în familia de aplicații de tip BIM (Building Information Modeling) din domeniul arhitecturii și construcțiilor, se aseamănă mai degrabă cu aplicațiile medicale de imagistică multimodală.



Complexitatea patrimoniului cultural face ca acest domeniu să fie unic din perspectiva îmbinării aspectului științific și cel al conținutului media (edutainment). Partea științifică este implicată în reproducerea fidelă și interpretarea contextuală oferind date esențiale cunoașterii elementelor de patrimoniu. Conținutul media explorează impactul vizual având rolul de a atrage publicul larg și de a stârni interesul pentru patrimoniu. Atunci când aceste două aspecte se îmbină armonios, prin colaborare sinergică, în loc să se elimine reciproc, se deschide calea către o abordare echilibrată care îmbogățește și diversifică înțelegerea nu doar a elementelor de patrimoniu, ci și a întregii noastre societăți. Prin prisma rolului multidisciplinar pe care îl are în documentarea patrimoniului cultural, INOE 2000 a pus dintoteauna accent pe această sinergie în cadrul proiectelor de cercetare desfășurate de-a lungul timpului.

***
Această lucrare a fost realizată prin Programul Nucleu din cadrul Planului Național de Cercetare Dezvoltare și Inovare 2022-2027, derulat cu sprijinul MCID, proiect nr. PN 23-05 și Programul 1- Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogramul 1.2 – Performanța instituțională - Proiecte de finanțare a excelenței CDI, Contract nr.18PFE/30.12.2021 SUPERCONEX.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite