Revista >> Aprilie 2024 [Nr. 263] >> Cercetare & Invatamant superior

Tranziția verde, posibilă prin echilibrul între cercetarea academică și inginerească

Ruxandra Miuti, Innovation Manager, Green eDIH

17 Aprilie 2024

Uniunea Europeană s-a angajat ferm să atingă Obiectivele de Dezvoltare Durabilă până în 2030, conform termenului limită stabilit de Organizația Națiunilor Unite. Începând cu 2015, majoritatea țărilor și-au aliniat politicile naționale cu Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă și au început o tranziție treptată către economii verzi. Guvernele au politici care promovează emergența unei economii digitale, inclusiv a sectoarelor de producție, agricultură, sănătate sau finanțe inteligente, concepte impulsionate de tehnologiile digitale, care reprezintă baza Industriei 4.0.

Cercetarea în Uniunea Europeană: o abordare integrată pentru tranziția verde și digitală
Datele din Raportul UNESCO privind știința din 2021 arată o creștere semnificativă a resurselor umane în cercetare, o creștere a cheltuielilor pentru cercetare și o tendință generală către publicații științifice mai intense, cu un accent deosebit pe tehnologiile strategice transversale.
Pentru reușita acestei duble tranziții, guvernele UE trebuie să-și crească angajamentul în cercetare și dezvoltare (C&D). Politica industrială a UE, revizuită în 2021, sprijină dezvoltarea tehnologiilor strategic importante pentru viitorul industrial al Europei. Aceste tehnologii includ robotică, microelectronice, calculul de performanță ridicată și infrastructura de date în cloud, blockchain, tehnologii cuantice, fotonice, biotehnologii industriale, biomedicină, nanotehnologii, produse farmaceutice și materiale avansate.
În România, cercetarea este privită ca un domeniu de interes național, fiind susținută atât de fonduri naționale, cât și europene. Conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, la sfârşitul anului 2017, îşi desfăşurau activitatea în cercetare-dezvoltare 44801 salariaţi, din care cei mai mulţi (42,7%) au activat în sectorul învăţământ superior, (29,1%) în sectorul guvernamental, (27,8 %) au fost în sectorul mediului de afaceri şi (0,4%) în sectorul privat non-profit. Domeniile ştiinţifice în care au activat cel mai mare număr de salariaţi în cercetare-dezvoltare sunt reprezentate de ştiinţele inginereşti şi tehnologice (50,1%) şi de ştiinţele naturale şi exacte (20,1%), iar cei mai puţini au activat în domeniul ştiinţelor sociale și economice (3,5%).

Cercetarea inginerească
Cercetarea și dezvoltarea (C&D) reprezintă domenii fundamentale atât în mediul academic, cât și în industrie, însă există diferențe semnificative între modul în care acestea sunt abordate în fiecare mediu.
Cifrele arată, incontestabil, orientarea cercetării spre domenii de inginerie. În același timp, definirea profilului cercetătorului și integrarea acestuia în cercetare este însă strâns legată de competențele dobândite și de parcursul său profesional în instituțiile de învățământ superior și în institutele naționale de cercetare, mai puțin în companii cu activitate de cercetare și aproape deloc în companii care inovează în domeniul tehnologiilor digitale.
Spre deosebire de cercetarea științifică, orientată spre modul în care funcționează lumea, cercetarea inginerească se preocupă de modul în care lucrurile pot funcționa
într-un scop dat. O astfel de cercetare ar putea implica mult studiu științific; totuși, inginerii lucrează pentru a crea soluții de proiectare pentru problemele reale ale lumii, în ritmul rapid impus de provocările actuale.
În viața reală, distincția dintre știință și inginerie nu este întotdeauna clară. Oamenii de știință adesea fac unele lucrări de inginerie, iar inginerii aplică frecvent principii științifice, inclusiv metoda științifică. Însă, în special proiectele care implică tehnologii digitale se află adesea în zona gri dintre știință și inginerie. Acest fapt reprezintă un avantaj din perspectiva inovării cu efecte imediate în piață, având în vedere că, în timp ce atât oamenii de știință, cât și inginerii pot îmbunătăți viața oamenilor și condițiile de mediu, produsele unui inginer ar putea avea un impact mai rapid ca cercetările unui om de știință.

Cercetarea în mediul academic și industrie
Una dintre principalele diferențe între rolurile de C&D în mediul academic și în industrie este domeniul cercetării. În mediul academic, de obicei există mai multă libertate în alegerea subiectului sau metodologiei de cercetare, atât timp cât se poate justifica relevanța, originalitatea și contribuția la domeniu. Cercetătorii se pot axa pe cercetare fundamentală, exploratorie sau interdisciplinară, care poate să nu aibă aplicații imediate sau evidente.
În industrie, cercetarea este concentrată, aplicată și aliniată cu obiectivele, nevoile și așteptările companiei, clienților sau consumatorilor, iar proiectele, produsele sau problemele specifice au obiective clare, termene limită și rezultate evidente. Frecvent, deciziile în industrie sunt motivate de considerații financiare. Termenele limită sunt rigide, necesitând o gestionare eficientă a timpului în cercetarea industrială.
O altă diferență între rolurile de C&D în mediul academic și în industrie este cultura cercetării. În mediul academic, cercetătorul face parte dintr-o comunitate academică care valorizează libertatea academică, curiozitatea intelectuală, recenzia de către colegi și publicația. În industrie, cercetătorul face parte dintr-un mediu de afaceri care valorizează inovația, eficiența, competitivitatea și rentabilitatea.
Însă diferența cea mai mare între aceste roluri constă în perspectivele de carieră în cercetare. În mediul academic, de obicei este urmată o cale ierarhică și liniară de carieră care implică obținerea unui doctorat, asigurarea unei poziții postdoctorale, aplicarea pentru o poziție de cadru didactic pe termen nelimitat și avansarea prin rangurile academice. În industrie, parcursul în carieră este mai diversificat și flexibil, presupunând adesea roluri, proiecte sau companii diverse.

Jack of all trades is NOT a master of none
Inovația reprezintă o sursă tot mai importantă de avantaj competitiv pentru companii. Conform Harvard Business Review, în ultimii 40 de ani, organizațiile și-au crescut cu 800% cheltuielile cu C&D. Cutoate acestea, bugetele singure nu conduc întotdeauna la inovație reală. Tipurile de cercetători pe care o companie îi angajează joacă și ele un rol important.
Abordarea convențională recomandă angajarea cercetătorilor cu o expertiză profundă într-un singur domeniu, cum ar fi inteligența artificială, neuroștiințele, aeronautica. Cu toate acestea, cercetările recente arată că angajarea mai multor cercetători cu diverse domenii de expertiză este din ce în ce mai necesară pentru a inova cu succes. Acești cercetători sunt adesea priviți ca având abilități și competențe mai scăzute decât colegii lor cu specializări mai concentrate. Însă realitatea din companii demonstrează că diversitatea de cunoștințe și interese ale acestor cercetători este o funcție importantă în inovație și nu un semn de competență scăzută.
La baza sa, inovația este rezultatul combinării creative a diferitelor tipuri de cunoștințe, iar explorarea mai largă care duce la cel mai mare impact pozitiv pentru companii. Multe studii documentează avantajele și dezavantajele angajării cercetătorilor specializați sau diversificați și compromisul dintre adâncimea și amploarea cunoștințelor în special. Cu toate acestea, este nerealist să ne așteptăm ca majoritatea organizațiilor să mențină un set larg de angajați în multe domenii de cunoștințe în speranța de a identifica combinații puternice. Alternativa este colaborarea între specialiști și organizații într-un mediu multidisciplinar și accesul deschis la rezultatele cercetărilor.

Concluzia noastră
Analizând multiplele fațete ale cercetării, este evident că recunoașterea cercetării inginerești în mod egal cu cercetarea academică este esențială pentru promovarea tranziției verzi și digitale. Aprecierea și sprijinirea inovației inginerești pot contribui semnificativ la abordarea provocărilor contemporane legate de schimbările climatice și transformarea digitală.
Green eDIH susține acest echilibru, prin rolul asumat în facilitarea cooperării între mediul academic și industrie, promovând astfel dezvoltarea soluțiilor tehnologice durabile și inovatoare. Încurajarea colaborării între specialiștii în domeniul ingineriei și cercetătorii din mediul academic poate genera sinergii valoroase și poate accelera progresul către un viitor mai sustenabil și digital. Prin urmare, considerăm că adoptarea unei abordări echilibrate în evaluarea și sprijinirea cercetării, care să recunoască importanța atât a cercetării inginerești, cât și a celei academice, este esențială pentru stimularea inovației și progresului în societatea contemporană.
Mai mult, Green eDIH creează un mediu colaborativ divers și încurajează angajarea de specialiști cu portofolii profesionale diverse, care au mai multe șanse să identifice conexiuni promițătoare între domenii. Acest lucru este esențial în contextul în care, atât companiile, cât și mediul academic sau guvernamental sunt conșiente de accelerarea procesului de identificare de soluții sustenabile pentru tranziția verde și digitală.