Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

„Reînvierea” cercetării românești rămâne pe-altă dată

15 Mai 2024



A recruta cercetători prin „mica publicitate” (cum s-a încetățenit vorba, chiar dacă recrutarea acum e pe facebook), într-un șir de domenii numite generic, semn de ofertă largă, s-ar zice că e un lucru bun, încurajator pentru dezvoltarea, susținerea și valorizarea cercetării românești. Dar nu e. Oferta (adică recrutarea) generoasă nu este făcută deloc spre folosul cercetării din România.

Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării anunță că „Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC) caută cercetători în domenii precum: științe naturale, științe sociale, matematică, statistică, informatică, inginerie”. Anunțul este introdus printr-o retorică binecunoscută ca atrăgătoare („Cauți un job în cercetare?”) și întărit cu informații care-i dau greutate în sensul seriozității ofertei, de felul „candidații trebuie să (...) și să (...)”, „posturile vacante sunt disponibile…”
Tocmai asta-i problema care dezumflă elanul: unde sunt posturile disponibile? Nu sunt la noi. Oferta de posturi în atâtea domenii mari de actualitate și de perspectivă ale științei, atât de generos enumerate, e-n altă parte decât acolo unde este de dorit, de așteptat și, mai ales, de necesitate din perspectiva cercetării, economiei, a societății românești. Sigur, suntem cu toții cetățeni europeni și suntem acasă peste tot pe continent, însă nevoia stringentă de cercetători și de susținere a cercetării și inovării este aici, în țară, în institute și în companii economice. O dovedește faptul că ponderea inovației se dovedește în scădere la noi: ponderea întreprinderilor care au lansat produse noi sau îmbunătățite prin cercetare-inovare în perioada 2020-2022 a fost de 8,8%, în scădere cu 1,9%, comparativ cu perioada 2018-2020, semnalează Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), preluând date ale Institutului Național de Statistică. Scăderea este cronicizată și se accentuează. Dacă în 2018-2020 a fost de 3,9 puncte procentuale față de perioada anterioară, în 2020-2022, scăderea a fost de 5,2 puncte procentuale față de precedenții doi ani. Cu aceleași repere temporale de comparație, în sectorul serviciilor, scăderea s-a accetuat de la 4,9 puncte procentuale la 5,5 puncte procentuale. Cercetarea-inovarea e firavă în industria noastră. Inovatoare sunt numai 20,6% din întreprinderile mari și doar 8,3% dintreIMM-uri. Florin Jianu, președintele CNIPMMR, face trimitere la necesarele direcții de inovare: „România trebuie să profite de fondurile europene pentru a-și dezvolta un sector economic competitiv și inovator. Astfel, încurajăm IMM-urile să devină furnizori de inovare în domeniile inteligenței artificiale și a tehnologiei informației, prin acordarea de granturi, crearea de spin-off-uri și hub-uri de inovare. Pentru aceasta sunt necesare programe speciale pentru susținerea inovării în IMM-uri, în sectoare clar definite care țin cont de direcțiile dezvoltării economiei românești în următoarele decenii.”

Cum să se întărească economia românească, întreprinderile și institutele, când resursele umane de cercetare-inovare sunt valorificate în afara țării?! Se vorbește de atâta timp despre crearea unor centre de excelență în cercetare, pentru „consolidarea cercetării științifice românești prin constituirea de parteneriate în zone de excelență științifică demonstrată ale unor organizații de cercetare, pentru a forma masa critică de cercetători și interdisciplinaritatea necesare (…)”, cu sublinierea, în primul rând, în caracterizarea acestor centre, a necesității unei resurse umane consistente și numeric, și sub aspectul calificării: „Finanțăm cu 1,6 miliarde de lei în special resursa umană înalt specializată și punem accent pe colaborarea între organizațiile de cercetare”, spune ministrul cercetării, inovării și digitalizării, Bogdan-Gruia Ivan, accentuând că „România trebuie să beneficieze de toate produsele fantastice ale minților geniale”.
Deocamdată, competiția pentru recrutarea unei asemenea mase de cercetători și pentru crearea cadrului lor de exprimare în beneficiul României (elanul promisiunilor a tot crescut, ajungându-se la 24 de centre preconizate) s-a blocat, eufemistic, printr-o prelungire a depunerii candidaturilor. În același timp, tot pentru recrutarea de cercetători, este lansată o largă ofertă destinată exclusiv „exportului”. Este de observat că și blocarea recrutării interne, și deschiderea recrutării externe au aceeași sursă, ministerul de resort, deci sursă guvernamentală, adică dinspre autoritatea diriguitoare a domeniului în interiorul și în folosul țării.

Pentru obiectivitate, ar putea fi invocată deschiderea inversă, tot ministerială, prin programul de susținere a unor proiecte realizate de cercetători români din afara țării, susținere constând în atragerea lor către activitate în institute, companii, universități etc. din România. Este o aparentă obiectivitate. Nu rezultă că proiectele susținute au finalitate și autorii lor au activitate în cercetarea și în economia din țară. La urma urmei (în sens propriu, contractual), cercetătorii în cauză sunt atrași doar temporar, pe durata proiectelor vizate.

Susținerea cercetătorilor români încercată tot cu fața spre exterior nu este încurajatoare pentru disponibilitățile de întărire a cercetării românești și, în consecință, a economiei naționale, a progresului societății. Așteptate, dorite rămân măsurile financiare și legislative adresate cercetătorilor dinăuntrul țarii. Este nevoie de ei și, din câte se vede, este și loc. Cu multă propagandă s-au pus bazele unor mari consorții în campusuri care să reunească institute de cercetare, unități economice, universități, unități de învățământ preuniversitar. Și acestea au nevoie de profesioniști înalt calificați. Una din lipsurile resimțite în domeniu este aceea a cercetătorilor de vârstă medie, cu un grad consistent de profesionalizare.

Crearea condițiilor adecvate ar fi un mijloc de formare a lor și de menținere în țară. Ca încurajatoare pentru atragerea și păstrarea cercetătorilor este subliniată frecvent și cerința unui caracter predictibil al reglementărilor din aria cercetării și inovării.

Ar fi posibilă pe această cale revitalizarea cercetării românești. Pentru moment, revenind la oferta generoasă de recrutare a competențelor pentru exterior, se poate specula o observație pornită de la plasarea anunțului respectiv în succesiunea imediată a urării ministeriale ca „Sărbătoarea Învierii să aducă în casele noastre iubire, pace și armonie”. Cercetarea românească încă își așteaptă „reînvierea”.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite