Revista >> Mai 2024 [Nr. 264] >> IT&C

Aplicațiile software pentru documente

Mircea Badut

16 Mai 2024

În universul Personal Computers aplicațiile destinate editării de documente ocupă un loc primordial. Și nu este vorba doar despre rolul lor esențialmente cultural – ca prime aplicații software cu răspândire de masă (inclusiv în sferele culturale), și ca rol contributiv la răspândirea și la consacrarea PC-urilor în societatea umană (în sectorul profesional dar și în cel privat/domestic) – ci și despre o prezență semnificativă pe piața IT.

Evoluție și context
Inițial s-au numit editoare de texte (anii 70 - 80), iar apoi, când facilitățile lor au crescut, ele s-au consacrat sub titulatura procesoare de documente (și vom reveni asupra acelor facilități care au determinat apariția și denominarea unei clase superioare). În multe situații ele au fost urmașele mașinilor de scris tradiționale. De altfel, urmărind un „arbore genealogic“ al aplicațiilor software, putem spune că din ele s-au desprins curând aplicațiile profesionale destinate realizării de publicații complexe (reviste, ziare, atlase, afișe, etc), aplicații referite generic cu acronimul DTP (DeskTop Publishing).

Mai notăm un fapt semnificativ pentru evoluția acestor software-uri pe piață (determinat probabil de competiția crescândă dintre producători): dacă în primele două decenii, aplicațiile pentru editarea de documente erau prezente individual, ulterior ele aveau să vină la pachet împreună cu alte aplicații având destinație birotică: calcul tabelar, prezentări slide-show, grafică și chiar baze de date. (Vedeți eventual articolul din revista Market Watch nr. 246/2022.)
Putem identifica două motive esențiale pentru proliferarea aplicațiilor de procesare a documentelor (în dauna mijloacelor tradiționale de creare și vehiculare a documentelor/publicațiilor): (1) aspectul grafic: se obține relativ ușor un nivel înalt al calității tipografice (limitele depind astăzi mai mult de imaginația/voința celui care compune documentul decât de performanțele programelor, calculatoarelor și imprimantelor); (2) valoarea de reîntrebuințare: odată salvat ca fișier, documentul respectiv va putea fi refolosit oricând, fie pentru a‑l retipări/retransmite/republica, fie pentru a‑i prelua câte ceva din conținut la conceperea de alte documente înrudite.
Dar ne întoarcem un pic la perioada lor de pionierat: desigur că aplicația destinată editării de texte a fost aproape simultană cu apariția calculatoarelor (mult înaintea PC-urilor; inclusiv scrierea de programe presupunând editarea codului sursă al acelora, în limbajul de programare), însă adevăratul prag evolutiv s-a revelat când imprimantele atașate calculatorului, și cu care se tipăreau documentele editate, au devenit capabile de artificii grafice, depășind condiția de tiparnițe de text simplu, cu font unic, unic atât ca arhitectură cât și ca mărime sau aparență. (Vedeți eventual articolul meu despre imprimante, din revista Market Watch nr. 248/2022). Da, noile software-uri, procesoarele de documente, știau să îngroașe literele, să le scrie italic/aplecat, să scrie cu mărimi diferite de text (asigurând distincția între corpul de text, titluri și între paragrafe diverse), iar când au apărut și facilitățile de aliniere a textului (stânga, dreapta, centrat, rând plin), și respectiv de paginare a documentului (controlând marginile pagini, numerotarea, coloanele de text) deja se dădea lovitura de grație mașinilor de scris, care pierdeau competiția prin cele două handicapuri majore: (1) imposibilitatea de a modifica ulterior textul; (2) dificultatea de a retipări documentul. Însă evoluția procesoarelor de documente nu s-a oprit aici, după cum vom vedea un pic mai jos.

Apariția imprimantelor matriciale cu abilități grafice (și nu lucrând doar în mod text, cum era anterior cazul) a constituit premisă favorizantă pentru dezvoltarea procesoarelor de documente. De fapt, este firesc ca evoluția acestor aplicații software să fie legată strâns de evoluția imprimantelor, întrucât în primele lor trei decenii, în cvasi-totalitatea situațiilor editarea unui document avea ca scop tipărirea lui (deși nu neapărat ca finalitate), și doar dezvoltarea ulterioară a internetului avea să schimbe masiv această situație.
Un pas important în evoluția procesoarelor de documente a fost implementarea vederii de tip WYSIWYG asupra documentului (What You See Is What You Get), adică de afișare în mod grafic (ci nu în mod text) a paginii de document, așa cum ar apărea ea în realitate după tipărirea pe hârtie, afișare ajutată și de funcții de zoom/pan (apropiere/panoramare), pas în mod firesc legat și de evoluția hardware a PC-urilor.
Încheiem secțiunea aducându-ne aminte că în general unui document (creat de utilizator) îi corespunde un fișier salvat în memoria externă (hard-disk, SSD, memorie USB, drive internet), un fișier pe care (doar) aplicația software de procesare îl poate deschide, cunoscându-l foarte bine.

Facilități avansate
Da, răspândirea imprimantelor apte să lucreze în mod grafic (și mai ales a imprimantelor laser și ink-jet) a deschis posibilități practic nelimitate procesoarelor de documente: de-acum textul putea fi scris cu orice mărime, folosind orice font (forma/arhitectura particulară a caracterelor de text, a cifrelor și a simbolurilor) și cu rândurile orientate în orice unghi; se puteau folosi culori (sau degradeuri monocrome); documentul putea include chenare, linii, fundaluri diverse, și chiar – pas major – imagini raster/bitmap (precum fotografiile) și imagini vectoriale (WMF). Aveau să apară diverse funcții evoluate: definirea zonelor de antet și de subsol de pagină; inserarea de note de subsol sau a notelor cu referințe finale; organizarea în coloane a textului din document; inserarea tabelelor (și controlarea generoasă a structurii și aparențelor acestora, inclusiv cu fuziuni/divizări de celule); indexarea titlurilor și a subtitlurilor (pentru generarea cuprinsului de tip carte); opțiuni diverse la numerotarea paginilor; ș.a.
Poate ar fi de menționat aici și funcțiile (elementare acum) de căutare/înlocuire a porțiunilor de text și cele de copiere/inserare (copy-paste). Sau funcțiile de importare/exportare a documentelor.
Remarcăm și câteva facilități pe care le includ doar software-urile avansate:
• Mecanismul de stil, pentru controlarea/aplicarea unitară a caracteristicilor de text. În contextul procesării de documente, stilul constă într-un set de parametri ai textului de tip paragraf (font, mărime, aparență, aliniere; spațiere între rânduri, spațiere între paragrafe, indentare, tabulaturi, etc), parametri pe care utilizatorul îi poate aplica dintr-o dată paragrafelor din document (deci fără a mai fi nevoie de specificarea lor individuală). Facilitatea aduce și avantajul major că modificările ulterioare asupra stilului se vor propaga instantaneu în tot documentul.
• Folosirea de documente șablon: acest document prototip este un model predefinit de document, tipizat și organizat conform unei necesități prevăzute, în care utilizatorul va trebui doar să completeze/adapteze conținutul/textul.
• Editarea de ecuații matematice (în formule complexe, cu operatori speciali din mai toate ramurile matematicii).
• Verificarea ortografică, gramaticală și sintactică (conform dicționarului din limba aleasă de utilizator).
• Compararea versiunilor de documente (cu funcții pentru evidențierea și pentru tratarea diferențelor).
• Mecanismul de urmărire a modificărilor operate pe document (util mai ales în situațiile de colaborare a mai multor utilizatori).
• Utilizarea câmpurilor de date: dacă procesorul de texte suportă mecanismele specifice pentru schimbul de date (precum OLE-DB, ODBC, JDBC, DDE), atunci documentul poate conține și câmpuri ale unei baze de date (dintr-o sursă externă dar cu care menține legături logice) ce vor fi populate la cerere cu instanțele potrivite ale acelor date.

TrueType Fonts – pasul firesc
La începuturi, tipărirea documentelor se realiza cu fonturile pe care le știa imprimanta (fonturi implementate din fabrică). Apoi – când imprimantele au căpătat abilități grafice, deși încă ne aflam cu linia IBM-PC în stadiul sistemelor de operare DOS – se putea alege forma caracterelor alfa-numerice din colecția de fonturi incluse în pachetul software al procesorului de documente. Și doar ulterior, prin răspândirea interfeței grafice Windows (deci după 1990), apărea avantajului gestionării fonturilor în afara aplicației. Sub sistemele de operare Windows sau MacOS mecanismul acesta se numește TrueType Fonts, și el poate fi folosit oricând pentru a alege fontul potrivit dintr-o colecție foarte mare (potrivit atât pentru afișarea pe ecran cât și pentru tipărire sau pentru exportare în documente digitale). Faptul că fonturile nu mai depindeau de imprimantă, și nici de procesorul de documente, a însemnat un pas semnificativ în evoluția domeniului, cu avantaje în flexibilitate și în gestionare (căutare, vizualizare, importare, dezinstalare). Plus că arhitecturile fonturilor sunt adesea protejate prin copyright, și astfel deveneau oarecum tranzactabile. Notăm și faptul că aplicațiile DTP adaugă în sistemul de operare propriile lor seturi de fonturi (cu aspecte diverse și interesante), care devin astfel accesibile tuturor aplicațiile instalate pe calculator.

Produse și producători
Dintre software-urile semnificative în acest subdomeniu IT menționăm: WordStar (MicroPro); WordPerfect; AmiPro, Lotus WordPro; Works, Microsoft Word, WordPad; OpenOffice Writer; LibreOffice Writer; AbiWord; etc. (Dar le notăm și pe cele înrudite, din categoria DTP: Aldus/Adobe PageMaker, Ventura, Quark XPress, Adobe Illustrator, Adobe InDesign, Microsoft Publisher, CorelDraw, Adobe PhotoShop, etc.) Unele dintre ele au evoluat, în versiuni succesive, până astăzi, altele au încetat să mai apară.
Probabil că în acest moment cea mai potentă aplicație de procesare a documentelor este Microsoft Word (componentă a pachetului Microsoft Office), însă pe piață există și alte soluții destul de bune, având prețuri mai mici sau fiind chiar gratuite.
Mai toate soluțiile software menționate mai sus aparțin clasei de aplicații care se instalează concret pe calculatorul utilizatorului (fiind folosite sub licență permanentă sau cu abonament periodic). Însă trebuie menționat că există și procesoare de documente accesabile on-line, prin internet (deci subscrise conceptului SaaS; caz în care atât software-ul cât și documentele create cu el rezidă pe serverele furnizorului), precum Google Docs sau Microsoft Office Online, și ne așteptăm ca această abordare cloud să cunoască o proliferare crescătoare în timp.