Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cum se îngroapă cercetarea în birocrație

18 Iulie 2024




Există ideea că cercetarea înseamnă o explorare permanentă a ceea ce nu este încă cunoscut şi explicat, cu scopul de a dobândi cunoştinţe noi, de a dezvolta teorii şi a pune la punct mijloace prin care ceea ce era necunoscut şi ne lua prin suprindere să poate fi controlat şi, eventual, dirijat într-o direcţie benefică pentru om, ca individ, şi pentru societate, în general. Deşi nu pare evident pentru multă lume, nu ar fi existat şi nu va exista progres fără cercetare şi fără investiţii semnificative în acest domeniu.Toate gadget-urile electronice care ne înconjoară (inclusiv inteligența artificială), mijloacele de transport din ce în ce mai performante şi eficiente, sursele noi de energie, etc. nu ar fi existat fără cercetare desfăşurată, în unele cazuri, pe zeci de ani. Spre exemplu, de la primul tranzistor până la primul procesor au trecut circa 25 de ani, iar cercetarea în domeniul CMOS continuă şi azi pentru că lumea vrea mai multă viteză, mai multă memorie, plăci grafice mai bune, consum de energie mai mic, ceea ce necesită cercetare, cercetare şi iar cercetare.

Cercetarea, ca să existe şi să producă ceva util, trebuie finanţată. Nu voi discuta aici cum este cu finanţarea, nici în alte părţi, nici la noi în ţară. Oricum, ne-am consolidat ultimul loc între ţările UE în ceea ce priveşte investiţia publică în cercetare. În ciuda creşterilor aparente de buget din ultimii ani, ponderea bugetului alocat MCID ca pondere din PIB rămâne în continuare sub 0,15 %. Uitaţi deci de 1 %, dar măcar să ajungem la un 0,3 % în următorii 2-3 ani. Nici despre numărul de cercetători reali nu voi vorbi aici, oricum este mult sub 1 la mia de locuitori, cine să vină în cercetare când există politicieni care tună că au salarii prea mari, iar fondurile alocate sunt cele care sunt, azi sunt, mâine nu mai sunt (oare domnii politicieni care fac zarva legată de salariile în cercetare şi care o duc bine-merci, oare de unde îşi câştigă banii pentru traiul de zi cu zi?).

Ce vreau să semnalez aici este creşterea exponenţială a birocraţiei în cercetare. Pare că, în lipsa de fonduri, autorităţile centrale care se ocupă de finanţarea cercetării nu ştiu ce să mai inventeze ca instrumente birocratice pentru a îi ţine ocupaţi pe cercetători, poate nu observă problemele reale din sistem. Indiferent că este vorba de proiecte finanţate din Programe Naţionale (actual PNCDI IV), din fonduri structurale (că o fi POCIDIF sau POR) sau, mai nou, PNRR, toate sunt super-birocratizate. Cercetătorii au ajus să producă la propriu tone de hârtii, fără niciun impact în progresul economic şi social, doar pentru a justifica puţinele fonduri alocate şi existenţa unor super-birocrați în agenţiile publice finanţatoare. Iată câteva exemple:
- Proiecte. Competiţiile de proiecte sunt rare şi cu rate de succes minuscule din cauza finanţării deficitare. De regulă, scrierea unei propuneri care să aibă ceva şanse de succes ia între 4 şi 6 săptămâni. La asta se adaugă toate documentele financiare şi tot felul de declaraţii. Mai pui câteva zile pentru respingeri, contestaţii, eventual interviuri dacă este cazul şi ajungi la circa 2 luni. Dacă ai câştigat proiectul, trebuie să ai grijă să îţi îndeplineşti obiectivele şi rezultatele. Pentru orice modificare trebuie justificări, acte adiţionale, etc., apoi raportările tehnico-științifice şi financiare, plus timpul ca să scrii lucrări, revizii la lucrări, răspunsuri către referenţi, cereri de brevet şi ce s-a mai promis în proiect. Să spunem că publicarea de articole şi submisia de cereri de brevet fac şi ele parte din activitatea de cercetare, dar tot se mai pierde cam o lună pe an cu întocmirea documentelor de raportare. Se poate ajunge la circa 4 luni pe an în care produci doar hârtii. La proiectele finanţate din fonduri structurale şi PNRR este încă şi mai rău, rapoartele se fac la fiecare 3 luni, cu fișe de manoperă pe oră/zi/lună/persoană, cu justificări şi proceduri de achiziţii pentru orice cumperi (materiale sau echipamente), cu notificări pentru orice mică modificare, şi cu tot felul de alte hârtii solicitate, de cele mai multe ori abuziv, de către autoritatea finanţatoare. Practic o persoană rămâne blocată în birocraţia de proiect şi nu mai apucă să facă cercetare. Concluzia este că un cercetător de top, capabil să câştige proiecte şi să le deruleze, poate pierde până la 30 % din timp cu birocraţia aferenta propunerii de proiect şi documentele de raportare dacă proiectul iese câştigător şi este finanţat. În alte ţări, finanţările din fonduri naţionale se obţin în baza unor propuneri care nu au mai mult de 5 pagini, iar singura raportare care este evaluată este raportarea ştiinţifică, raportarea financiară fiind menţinută la minim: trebuie doar să arăţi că ai cheltuit banii eficient, corect şi respectând legea. Nu se cer justificări şi notificări că a trebuit să schimbi un echipament cu altul sau o persoană cu alta atâta timp cât sunt funizate rezultatele promise şi sunt îndeplinite obiectivele asumate în proiect.



- Raportări şi evaluări. Anual se trimite un raport la MCID, iar periodic se fac evaluări ale INCD-urilor pentru a se prelungi acreditarea/certificarea. Pentru evaluare se întocmeşte un raport de auto-evaluare, că asta este procedura. Mă întreb oare, de ce mai sunt necesare rapoartele anuale? Că doar raportul de auto-evaluare pe 2-3-5 ani, cât este perioada evaluată, este o sumă a rapoartelor anuale trimise în perioada respectivă la MCID. Iar acum va mai apărea o evaluare, derivată din legea 25/2023, cu o procedură reglementată prin HG 138/2024, deci alte documente de pregătit pentru noua evaluare, deşi criteriile şi indicatorii nu sunt foarte mult diferiţi faţă de cea existentă deja în virtutea OG 57/2002 cu toate modificările şi adăugirile ulterioare. Şi atunci, ce rost au toate aceste rapoarte anuale dacă ele nu stau la baza evaluărilor, pentru care trebuie să faci separat rapoarte de auto-evaluare? Şi ce rost au două evaluări, una pentru acreditare/certificare şi una pentru încadrare în categorii de performanţă? Se poate întâmpla ca o organizaţie să fie acreditată/certificată şi să fie în clasa 3 de performanţă sau invers? Asta ar însemna că una din evaluări nu a fost făcută cum trebuie. Oricum ar fi, pregătirea raportului anual şi a documentelor de evaluare necesită ceva timp. În cazul raportului anual poate fi cam o lună, asumând că aceeaşi persoană face şi partea ştiinţifică şi cea financiară. În cazul evaluărilor poate fi până la 3 luni, și implică o echipă de 2-3 persoane, pentru că sunt necesare şi alte documente pe lângă raportul de auto-evaluare.
- Registrul de evidență a rezultatelor şi auditul tehnologic. Treaba asta a apărut în 2009 şi a fost reşapată în 2020. Conform OG 57, art. 74 (1), rezultate ale cercetării sunt:
a) documentaţii, studii, lucrări, planuri, scheme şi altele asemenea;
b) brevete de invenţie, certificate de înregistrare a desenelor şi modelelor industriale şi altele asemenea;
c) tehnologii, procedee, produse informatice, reţete, formule, metode şi altele asemenea;
d) obiecte fizice şi produse realizate în cadrul derulării contractului respectiv.
e) colecţii şi baze de date conţinând înregistrări analogice sau digitale, izvoare istorice, eşantioane, specimene, fotografii, observaţii, roci, fosile şi altele asemenea, împreună cu informaţiile necesare arhivării, regăsirii şi precizării contextului în care au fost obţinute.
f) creaţii biologice noi în domeniul producţiei vegetale şi producţiei animale - soiuri, hibrizi, linii, populaţii, cu performanţe superioare şi rezistenţe la condiţiile climatice şi la boli, verigi tehnologice.
Ordinele de Ministru, ultimul este OM 6199/2020, care reglementează situaţia registrului rezultatelor cercetării spun că fiecare director de proiect trebuie să completeze fișa de evidență a rezultatului la încheierea proiectului. Câte o fişă pentru fiecare rezultat, aşa cum sunt ele definite mai sus. O organizaţie de cercetare care se respectă produce minim 100 de rezultate pe an sub formă de articole sau cereri de brevet, iar în cazul universităţilor se poate ajunge la mii de astfel de rezultate. Dar, fiecare lucrare sau brevet necesită o documentare prealabilă sau un studiu de literatură. Activitatea experiementală presupune multe testări de reţete, metode, procedee, se pot produce şi zeci de obiecte fizice. Sunt toate acestea rezultate ale cercetării pentru care trebuie întocmite fișe de evidență la finalizarea proiectului? Dacă ar fi să se respecte ad-literam OM-urile, aşa ar trebui, deci sute de fișe de completat, pentru ce? Alte săptămâni sau luni piedute cu birocraţia, o birocraţie inutilă pentru că aceste fișe nu ajută la nimic când este vorba de valorificarea rezultatelor cercetării. Un articol, un studiu, o documentare, cum ar putea fi valorificată? Se poate valorifica un produs sau o tehnologie, sau cunoştinţe pe care le ai şi care sunt utile unor parteneri publici sau privaţi. Cei care au nevoie vin şi negociază preţul la care cumpără produsul, tehnologia sau cunoştinţele respective, de regulă protejate prin drepturi de proprietate intelectuală. Dar pentru asta există birouri specializate de transfer tehnologic, cum există pe lângă universităţile antreprenoriale sau pe lângă asociaţii de institute gen Max Planck sau CEA. Nu sunt treburi pe care le fac cercetătorii.

Iată deci câteva exemple de birocraţie excesivă care nu ajută cu nimic recuperarea decalajelor faţă de ţările dezvoltate ale UE şi transformarea României într-un inovator moderat.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite