Revista >> Iunie - Iulie 2024 [Nr. 265] >> Cercetare & Invatamant superior

Anul electoral condamnă Cercetarea românească la supraviețuire forțată

Dr. Lucian Pintilie, fizician, cercetator stiintific grad I

18 Iulie 2024

Ideea acestor opinii a apărut după ce am citit un articol în Libertatea, „România pierde investiţii de miliarde de euro. Marile companii de tehnologie fac software în ţară, nu cipuri. Profesor de economie: „Avem resursa la botul calului” (vezi https://www.libertatea.ro/stiri/cum-pierde-romania-investitii-de-miliarde-de-euro-marile-companii-de-tehnologie-fac-software-in-tara-nu-cipuri-profesor-de-economie-avem-resursa-la-botul-calului-4931893). În articol sunt enumerate tot felul de investiţii pentru construirea unor fabrici care să producă cipuri în Europa (Republica Ceha, Germania, Italia, Franţa), dar nu în România. Sunt amintite nişte discuţii ale fostului ministru al Economiei, Florin Spătaru, că s-ar face şi la noi ceva, nu poate da nume, dar până acum nimic. Printre cauzele identificate pentru a explica de ce ţara noastră este ocolită de marile companii producătoare de cipuri se numără şi lipsa de viziune a guvernanţilor, dar şi discuţiile nesfârşite, fără finalitate practică. Asta mi-a adus aminte de faptul că ministerul condus chiar de domnul Spătaru a coordonat, în ţară, acum câţiva ani, o iniţiativă strategică la nivel de Uniune Europeană (UE) cu acronimul IPCEI ME/CT (Important Project of Common European Interest-Microelectronics and Communication Technology, vezi https://economie.gov.ro/ipcei/). La nivel naţional, finanţarea urma să fie asigurată din PNRR (C9 – I4. Proiecte transfrontaliere și multinaționale – Procesoare cu consum redus de energie și cipuri semiconductoare, 500 milioane euro prevăzuţi iniţial). A fost organizată o competiţie la care s-au prezentat mai mulţi participanți direcţi (firme cu activitate în domeniul semiconductorilor) în asociere cu participant indirecţi (universităţi, INCD-uri, IMM-uri inovative). După mai multe runde de selecţie, rămăseseră în cursa patru (4) proiecte, coordonate de către Robert Bosch SRL, Continental Automotive, NXP Semiconductor Romania şi Microelectronica SA. După mai multe runde de clarificări cu evaluatorii desemnaţi de către Comisia Europeană (CE) s-a cerut statului român să spună ce proiecte susţine pentru implementare. Statul român s-a pronunţat că susţine proiectele depuse de Bosch, Continental şi NXP şi nu susţine proiectul depus de Microelectronica, singurul dintre ele care prevedea şi o producţie minimă de componente semiconductoare în ţară, la fabrica Microelectronica din Băneasa. Procesul s-a finalizat anul acesta, când s-a demarat contractarea şi finanţarea celor 3 proiecte declarate câştigătoare (vezi https://economie.gov.ro/a-fost-publicat-ghidul-pentru-ipcei-microelectronica-participanti-directi-sesiunea-de-depunere-a-cererilor-de-finantare-se-deschide-in-data-de-15-01-2024/0). Deci banii se duc la nişte multinaţionale pentru dezvoltare de software, singura companie românească cu posibilităţi de producţie fiind scoasă din joc. Această abordare a dus în cele din urmă la falimentul Microelectronica SA, terenul respectiv fiind în atenţia dezvoltatorilor imobiliari din zona Baneasa-Voluntari.
Cât priveşte istoria industriei de componente semiconductoare în ţară, să nu uităm că înainte de 1989 România era printre puţinele tari comuniste care producea microprocesoare, precum celebrul Z80, compatibil cu Intel 8080. Acesta era produs la IPRS Băneasa şi a fost utilizat pentru producerea de micro-calculatoare HC-85 (vezi https://www.electrokits.ro/microcalculatorul-personal-hc-85-1985/). După revoluţie, IPRS a fost distrusă iar terenul vândut dezvoltatorilor imobiliari (se pot consulta mai multe articole pe net, https://adevărul.ro/stiri-interne/societate/mafia-terenurilor-din-baneasa-a-distrus-sistemul-698143.html#goog_rewarded; https://asapteadimensiune.ro/despre-inca-un-tun-al-guvernarii-performante-adrian-nastase-ilicikgb.html; https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/romania-furata/romania-furata-iprs-baneasa-cumparata-la-pret-de-masina-de-lux-si-cu-acte-false-257599). Acum urmează Microelectronica (o scurtă istorie a fabricii, precum şi fotografii cu amplasarea IPRS, Microelectronica şi ICCE-Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice, actualul IMT-Institutul pentru Microtehnologii, pot fi consultate la https://www.electrokits.ro/microelectronica-s-a-de-la-formarea-colectivului-1976-la-momentul-de-varf-1990/ sau la https://marina-noastra.ro/2017/06/11/iprs-baneasa-visul-spulberat-al-microelectronicii-romanesti/). Pe scurt, am avut industrie electronică, am produs cipuri, am avut specialişti de renume mondial, dar ne-am bătut joc de toate cu largul concurs al guvernanţilor noştri, iar acum ne plângem că nu mai avem industrie electronică şi că marii investitori ne ocolesc. Păi când ai avut şi ai distrus, ce garanţii oferi ca stat că nu se va întâmpla la fel şi cu alte investiţii de producţie în domeniu?

Lipsa programelor de guvernare, modelul actual de „vizionarism” politic

După ce am făcut această scurtă incursiune în istoricul recent al industriei semiconductorilor în ţară, m-am gândit că, poate, actualii guvernanţi, care se pregătesc de alegeri parlamentare şi prezidenţiale, au o altă viziune asupra domeniului, aşa că am încercat să găsesc proiectele de programe de guvernare pentru perioada 2025-2028, că doar mai sunt câteva luni până la alegeri şi ar trebui să ştim ce viziuni au principalele partide asupra viitorului ţării. Surpriză a fost maximă, nu am găsit nici măcar un draft de program de guvernare, la niciunul din principalele partide care vor veni să ne ceară votul. Deci partidele merg în alegeri fără nici cea mai mică idee privind dezvoltarea ţării în următorii 4 ani. Ce să îi mai întrebăm de sănătate, educaţie, cercetare în următorii 4 ani, când ei habar nu au ce vor face la anul.
Cele de mai sus m-au dus la concluzia amară că statul neglijează, din incompetență sau din interese nu tocmai curate, exact acele domenii care sunt de interes public şi care ar trebui să contribuie în viitor la o dezvoltare durabilă, care este imposibilă fără un popor sănătos, bine educat şi cu o cercetare capabilă să producă progres în societate. Cât priveşte cercetarea, fără o finanţare publică decentă nu va produce nici excelență, nici inovare capabilă să contribuie la dezvoltare economică şi socială. Ultimele statistici arată clar că suntem ultimii la inovare pentru că avem cea mai mică investiţie în cercetare ca procent din PIB.

(sursa https://sciencebusiness.net/news-byte/start-ups/new-european-innovation-scoreboard-shows-weaker-countries-arent-catching), România, ultimul loc în UE la inovare.

(sursa https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=R%26D_expenditure), România, ultimul loc la investiţii (finanţare) în cercetare.

Şi toate astea în condiţiile în care România este a 12 ţară din UE ca PIB nominal în 2022, conform unui studiu al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (vezi https://ccir.ro/wp-content/uploads/2023/04/Starea-mediului-economic-2022.pdf). Ponderea industriei la formarea PIB în 2022 a fost de 22,5 %, dar contribuţiile semnificative vin de la industria extractivă şi de la cea energetică, nu de la ramuri industriale de înaltă tehnologie care sunt incluse, probabil, în industriile prelucrătoare. Industria este deci dominată de ramuri cu valoare adăugată redusă, ceea ce este un efect al lipsei de competitivitate în inovare, consecinţă firească a finanţării extrem de reduse a cercetării din ţară.

Campioana contraperformanțelor

Lipsa unei finanţări decente în finanţare se reflectă şi în performanţa la nivel de programe cu finanţare europeană. M-am orientat doar către 2 situaţii: proiecte finanţate de către European Research Council (ERC), proiecte care premiază excelența individuală în cercetare; proiecte de tip Teaming, în cadrul mecanismului numit Widespreading of Excellence, proiecte care sunt menite a reduce diferenţele între ţările considerate dezvoltate în UE şi cele mai puţin dezvoltate prin înfiinţarea în cele din urmă a unor centre de cercetare de excelență cu ajutorul unor parteneri din ţările dezvoltate (țări mai puţin dezvoltate din UE sunt considerate Bulgaria, Cehia, Croaţia, Cipru, Estonia, Grecia, Letonia, Lituania, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Ungaria, la care se adaugă statele asociate şi teritoriile de peste mări ale membrilor UE).
Cifrele sunt destul de seci:
- La granturi ERC avem câştigate 16 până acum, în timp ce Cipru are 31, Cehia are 78, Estonia 18, Grecia 98, Portugalia 78, Slovenia 32, toate țări cu o populaţie mai mică decât a României şi cu un PIB mai mic, dacă nu considerabil mai mic decât al României în 2023 (vezi https://www.statista.com/statistics/1373346/eu-gdp-member-states-2022/), dar toate cu investiţii considerabil mai mari în cercetare decât la noi (vezi graficul de mai sus).
- Proiecte de Teaming: nu avem niciunul câştigat până acum, la fel ca Malta şi Croaţia. Toate celelalte ţări UE considerate mai puţin dezvoltate au cel puţin un proiect câştigat: Portugalia 6; Cipru 6; Cehia 4; Polonia 4; Estonia 3; Lituania, Slovenia, Slovacia, Letonia, Bulgaria şi Ungaria câte 2; Grecia 1. La acest tip de proiecte țara gazdă trebuie să garanteze o confinanțare cel puţin egală cu suma solicitată de la UE.
Nu mai continui, cred că cele expuse mai sus sunt suficiente pentru a demonstra că lipsa de performanţă în inovare şi în atragerea de bani din programe europene este direct legată de finanţarea dezastruoasă a cercetării, dar şi de lipsa de încredere în performanţele guvernanţilor noştri. Pentru a masca aceste lipsuri autorităţile responsabile cu cercetarea cresc birocraţia şi inventează noi metode de evaluare a dezastrului din cercetare.

Regimul de avarie și blocarea fondurilor: strategii de mascare a dezastrului din cercetare

Legat de evaluarea conform legii 25/2023, în zilele de 26 şi 27 iunie au fost programate interviurile pentu candidaţii înscrişi să facă parte din Comisia de Evaluare. Sunt 28 de locuri, 7 pentru membrii din străinătate, 6 pentru mediul universitar, 6 pentru INCD-uri, 6 pentru Academia Română şi 3 pentru alte organizaţii care au CDI ca activitate principală în statut. Pe site-ul MCID nu se găseşte decât o listă cu numărul de înregistrare al dosarelor admise pentru interviu, fără nume, fără CV, fără măcar indicaţia pentru ce categorie de membri candidează persoana respectivă. Ni se băgă în față GDPR, ceea ce permite MCID să aleagă cei 28 de membri într-o totală lipsă de transparentă. Să sperăm că vom afla componenta nominală a acestei Comisii de Evaluare măcar la finalul procesului de selecţie.
Şi pentru că tot este an electoral, la competiţia pentru Centre de Excelență nu s-au dat încă rezultatele finale la eligibilitate. Se aude că au fost persoane (directori, responsabili de echipă sau persoane cheie) care apar pe două sau mai multe propuneri, ori pachetul de informaţii spunea clar că au voie să participe doar la o propunere de proiect. Probabil acum se aleg proiectele care rămân pe listă şi cele care vor fi eliminate. Menţionăm că data limită de depunere a proiectelor a fost 13 mai, contestaţii şi completări de documente se puteau face până pe 6 iunie, ori acum suntem la final de iunie iar pe pagină web a UEFISCDI nu a apărut nicio explicaţie pentru întârzierea afişării rezultatelor finale la eligibilitate şi începerea evaluării efective a propunerilor.
Dar aşa este în an electoral, se amână toate, ţara merge (inclusiv cercetarea) pe pilot automat pentru ca guvernanţii sunt în campanie electorală. Se aude că unele organizaţii de cercetare vor avea probleme în acoperirea salariilor, probabil că se vor găsi soluţii, pentru că nu dă bine în an electoral să apară unii în presă că nu mai au bani de salarii. Vor fi măsuri locale, temporare, care nu vor rezolva problemele de fond ale sistemului.
Cum alegerile parlamentare se pare că vor avea loc în decembrie, este clar că Cercetarea va avea de suferit din greu la final de 2024 şi început de 2025, până se formează un nou Guvern (nu se ştie dacă MCID mai rămâne sau nu, că doar se pune problema austerităţii bugetare), apoi se negociază bugetul (iar cu impuneri, că doar trebuie redus deficitul, altfel ne trezim cu sancţiuni de la UE şi ne blochează fondurile structurale şi din PNRR), aşa că până prin martie-aprilie 2025 ţara va funcţiona în regim de avarie, adică 1/12 pe lună din execuţia bugetară pe 2024 până intră în vigoare noul buget, se schimbă antetele la noile ministere, se numesc noi secretari de stat, etc. Bănuiesc că aţi ghicit, treaba cu blocarea fondurilor structurale şi pe PNRR că depăşim deficitul bugetar este o glumă, oricum fondurile structurale sunt blocate (nu am idee să se fi demarat proiecte, cel puţin pentru cercetare, şi să fi început finanţarea lor (unul din el este dedicat platformei naţionale de semiconductori de care vorbeam la începutul articolului), iar la PNRR ne chinuim cu cererea de plată 2, nu mai vorbim de cele cu numerele 3 şi 4, că sunt acolo reforme care nu se fac în ani electorali (ex. nouă lege a salarizării unitare).
Cu toate acestea, dinspre MCID numai veşti bune (50 milioane lei pentru digitalizarea primăriilor, cât de tare este sectorul ICT în ţară, şi cum putem noi deveni performanţi în Inteligenţă Artificială, vezi https://www.bursa.ro/bogdan-ivan-ministrul-digitalizarii-tehnologia-ai-poate-creste-procentul-din-pib-alocat-industriei-it-47535257, cum vor creşte salariile în cercetare cu 50 % pentru că s-a aprobat nouă lege cu statutul cercetătorului https://stirileprotv.ro/ştiri/financiar/grupul-de-bugetari-care-va-primi-majorari-salariale-considerabile-cresterile-pot-depasi-50-din-salariu.html), că aşa este în an electoral.
Sfatul meu către cercetători: faceţi ceva economii că vor urma nişte luni foarte grele pentru sistem, că aşa este în an electoral.