Revista >> Octombrie 2024 [Nr. 267] >> Cercetare & Invatamant superior

Semicentenarul primului zbor al aeronavei IAR-93 VULTUR

Alexandru Batali, Leonard Ulmeanu-Angelescu

23 Octombrie 2024

OPIAR - Organizația Patronală din Industria Aeronautică Română împreună cu INCAS - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială ”Elie Carafoli”, SMFA - Statul Major al Forțelor Aeriene, CCIR - Camera de Comerț și Industrie a României, AOSR - Academia Oamenilor de Știință din România, MNAvR - Muzeul Național al Aviației Române și ARPIA - Asociația Română pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii organizează pe data de 31 octombrie 2024 evenimentul aniversar „50 de ani de la primul zbor al avionului IAR-93 VULTUR”. Momentul festiv are loc la sediul INCAS din Bulevardul Iuliu Maniu nr. 220, Sector 6, București, începând cu ora 10:00, în amfiteatrul ”Elie Carafoli”, ocazie cu care a fost editată și o brosură aniversară, din filele căreia prezentăm informații relevante despre istoria unei aeronave emblematice pentru țara noastră.

Avionul IAR-93 VULTUR a fost o premieră memorabilă în România, fiind primul avion de luptă cu reacție, proiectat, realizat la nivel de prototip, fabricat la nivel de serie și introdus în dotarea Aviației Militare Române. IAR-93 VULTUR a fost proiectul în urma căruia s-a dezvoltat cu un mare efort național întreaga industrie aeronautică românească și s-au format generații de specialiști. Un număr total de 86 de exemplare au fost livrate intern, fabricate în perioada 1975 – 1992.
IAR-93 VULTUR a reprezentat cea mai mare realizare a industriei românești de aviație, iar fabricația de serie a avionului cu simplă și dublă comandă a fost realizată de Întreprinderea de Avioane Craiova. În timp, avionul a beneficiat de multiple modernizări, iar unitățile de aviație de la Craiova și Ianca au fost dotate cu IAR-93 VULTUR.

Rodul unei colaborarări româno-iugoslave
Avionul IAR-93 VULTUR a fost realizat ca urmare a acordului încheiat între guvernele R.S. România și R.S.F. Iugoslavia (Programul YUROM) privind proiectarea în comun, execuția, încercarea prototipurilor și fabricația de serie a unui avion de luptă, semnat la 20 mai 1971.
Cooperarea a prevăzut împărțirea în mod egal a tuturor activităților de dezvoltare, producție și testare. Din partea română director de proiect a fost domnul Teodor Zanfirescu, director tehnic al IMFCA (Institutul de Mecanica Fluidelor și Cercetări Aerospațiale, în prezent INCAS). Proiectarea s-a realizat împreună cu institutul VTI Zarkovo.

Per ansamblu, în cadrul programului de colaborare YUROM pentru proiectarea prototipului s-a făcut o departajare clară la nivel de institute de proiectare a responsabilităților tehnice:
România - ICPAS (devenit IMFCA, după unificarea cu Institutul de Mecanica Fluidelor al Academiei, în prezent INCAS) a preluat responsabilitatea proiectării:
• fuselajului anterior până la cadrul 16;
• fuselajului posterior de la cadrul 33 de joncțiune până la capătul fuselajului, inclusiv containerul parașutei de frânare;
• ampenajelor, orizontal și vertical;
• rezervoarelor suplimentare.
Iugoslavia - VTI-Zarkovo a avut responsabilitatea proiectării:
• fuselajului central între cadrele 16 și 32;
• aripilor.

Fiecare institut a preluat sarcina proiectării și calculului de rezistență a părților de structură împreună cu toate sistemele adiacente. Documentația de proiect avizată și schimbată între institute a servit la construirea fiecăruia dintre cele două prototipuri - unul la URA Bacău și altul la SOKO Mostar.

Perioada dezvoltării de noi capacități de fabricație și cercetare
În România, ca urmare a Acordului guvernamental din 20 mai 1971, s-au luat măsuri de dezvoltare a capacităților de fabricație existente și de noi capacități specifice pentru Programul IAR-93 VULTUR, sub coordonarea Centrului Național al Industriei Aeronautice Române (CNIAR), cu statut de centrală în cadrul Ministerului Construcțiilor de Mașini.
În broșura aniversară, ing. Teodor Zanfirescu, directorul Programului IAR-93 VULTUR, rememorează: „Prototipul românesc, simplă comandă, cu numărul 001 a decolat prima dată pe 31 octombrie 1974 pe aerodromul de la Bacău, avându-l la manșă pe colonelul Gheorghe Stănică, pilot de încercare la URA Bacău. Am fost pe aerodromul din Bacău, am asistat la primul zbor de aproximativ 20 de minute.” Zborul s-a desfășurat normal, fiind atinsă altitudinea de 3.000 de metri și viteza de 500 de km/h.
Întâmplător sau nu, prototipul sârbesc J-22 ORAO a zburat în aceeași zi. Unii martori susțin că înaintea avionului românesc, alții că la câteva zeci de minute după acesta. Un alt mister pe care timpul nu pare grăbit să îI elucideze este dacă partea română a știut despre zboruI sârbilor sau a fost o pură întâmplare, deși la acest nivel coincidențele nu sunt întâmplătoare. Mărturiile vremii nu fac decât să sporească legenda.

Primul avion turboreactor românesc
Aeronava IAR-93 VULTUR a fost primulavion turboreactor românesc, proiectat pentru a opera în regim transonic avansat, destinat misiunilor de vânătoare-bombardament şi atac la sol, într-o configurație optimizată pentru acest tip de regim de zbor.
În scopul reducerii dependenţei de tehnica militară de provenienţă sovietică, Guvernul României a decis demararea unei cooperări în domeniul aeronautic cu Iugoslavia. Astfel, la data de 20 mai 1971, s-a semnat un acord guvernamental ce poate fi numit actul de naştere al programului YUROM pentru construcţia în comun a unui avion subsonic de vânătoare-bombardament. În particular, acordul prevedea ca aripile şi ampenajele să fie construite de partenerul iugoslav, în timp ce fuselajul de către partea română, reprezentând o reală provocare industrială la acea dată.
Avionul a fost conceput şi dotat cu echipamente corespunzătoare pentru interceptarea ţintelor aeriene subsonice la înălţimi mici, pentru recunoaştere şi fotografiere aerienă. Dotarea cu aparatură occidentală de ultimă generaţie pentru acea vreme şi cu instalaţii radioelectronice de vârf îi permiteau operarea în orice condiţii meteorologice, atât ziua cât şi noaptea.

Concepția structurală aavionului IAR-93 VULTUR era în întregimemetalică, cu aripă şi ampenaje în săgeată şi stabilizator comandat. Fuselajul era de tip semicocă, împărţit în trei secţiuni: fuselaj anterior, fuselaj central şi fuselaj posterior (demontabil).
Propulsia era asigurată de două motoare turboreactor Rolls-Royce VIPER 632-41 cu o tracţiune de 1.814 kgf montate pe variantele de preserie I şi II sau VIPER 633-47 cu postcombustie cu o tracţiune de 2.270 kgf. Grupul turbomotor era montat în fuselajul posterior, fuselaj demontabil prin intermediul unui suport special pe roţi (denumit cărucior de fuselaj posterior), pentru a permite mentenanţa şi mai ales schimbarea motoarelor atunci când situaţia o impunea.
Armamentul cu care era dotat avionul IAR-93 VULTUR în configurația devânătoare-bombardament era compus din două tunuri jumelate, cu o unitate de foc de 200 proiectile de calibru 23mm fiecare, tunuri ce erau montate în partea de jos a fuselajului central, sub prizele de aer şi în faţa nişelor trenului de aterizare principal. Avionul dispunea de cinci puncte de acroşare, unul ventral, sub fuselajul central, şi câte două pe fiecare aripă, grinzi de armament pe care se putea monta un total de 2.500 kilograme încărcătură ofensivă alcătuită din bombede diferite greutăţi, rachete aer-aer şi aer-sol, blocuri de proiectile reactive nedirijate (PRND), containere de recunoaştere, precum și alte sisteme specializate. Pentru îndeplinirea misiunilor de luptă, avionul IAR-93 VULTUR putea acţiona de pe piste de categoria a doua, sumar amenajate.