Cercetare si Invatamant superior >> Articole

„Cercetarea, încotro?” - Scrisoarea deschisa a Patronatului Roman din Cercetare si Proiectare catre partidele politice

Patronatul Roman din Cercetare si Proiectare

08 Noiembrie 2024

Această scrisoare se adresează tuturor partidelor politice care vor participa la alegerile parlamentare programate a avea loc în data de 1 Decembrie 2024 și conține o singură întrebare: Cercetarea, încotro?
România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană (UE) în ceea ce privește investițiile publice în cercetare. Bugetul alocat Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării (MCID) pentru anul 2024 reprezintă doar 0,13 % din PIB-ul estimat pentru 2024, dar fondurile alocate exclusiv programelor de cercetare-dezvoltare sunt în fapt sub 0,1% din PIB, conform datelor publicate pe site-ul MCID la secțiunea „Transparență financiară”.
În plus, în România mai sunt aproximativ 20.000 de cercetători, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), situându-ne din nou pe ultimul loc în UE cu cel mai mic număr de cercetători raportat la un milion de locuitori.
În timp ce majoritatea țărilor europene cresc finanțarea pentru cercetare, nemaivorbind de Statele Unite ale Americii, Japonia sau Coreea de Sud, România reduce aceste investiții publice în cercetare. Competițiile naționale de proiecte sunt rare, cu bugete foarte mici, organizate haotic și cu perioade nepermis de lungi între lansarea competiției și încheierea contractelor de finanțare.
Fondurile structurale pentru cercetare-dezvoltare prevăzute pentru perioada 2021-2027 nu sunt accesate din cauza lipsei fondurilor pentru cofinanțare. Prin urmare, 85% din fondurile nerambursabile puse la dispoziția României de către UE nu sunt accesate pentru că Guvernele din ultimii ani nu au reușit să asigure co-finanțarea de 15%.
Prin investiția I-8, componenta C-9 din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), am adus specialiști din străinătate pentru a sprijini dezvoltarea cercetării din România, dar nu putem oferi tinerilor cercetători români perspective stabile și predictibile pentru o carieră în țară. Astfel, aceștia aleg să lucreze în străinătate. Paradoxal, cheltuim fonduri din PNRR pentru a plăti specialiști străini, dar nu alocăm resurse pentru a ne susține proprii cercetători.
Starea sectorului Cercetare-Dezvoltare (CD) este alarmantă, sistemul fiind aproape de colaps: nicio universitate din România nu se află în topurile internaționale de prestigiu, iar institutele de cercetare supraviețuiesc cu dificultate de la o lună la alta. Aceasta, în ciuda promisiunilor coaliției de guvernare PSD-PNL, care în programul de guvernare 2021-2024 prevedea un buget de 1% din PIB pentru cercetare în 2024! (pag. 77 din programul publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 1122/25.XI.2021: https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2016/04/PROGRAM-DE-GUVERNARE-2021%E2%80%942024.pdf).

Promisiuni similare pentru cercetare sunt prezente și în programele de guvernare pentru perioada 2025-2028 ale principalelor partide politice din România.
Programul PSD (https://www.psd.ro/wp-content/uploads/2024/10/Program_Guvernare_PSD_2025_2028.pdf) menționează la pagina 33 (cercetarea fiind la un loc cu educația și sportul) o alocare de 400 milioane euro pentru formarea resursei umane în STIM (știință, tehnologie, inginerie și matematică), facilitățile fiscale pentru IMM-uri inovative și 600 milioane euro (fonduri structurale și naționale) pentru susținerea cercetării în câteva domenii considerate strategice. Prin urmare, doar 600 milioane euro ar putea fi considerate fonduri alocare efectiv cercetării. Aceasta ar însemna, în medie, doar 150 milioane euro pe an pentru cercetare, exclusiv în anumite domenii (citat din programul PSD: „inteligența artificială, securitatea cibernetică, tehnologiile cuantice, sistemele autonome, fizica laserelor, plasmei și radiației, tratamentul cancerului, a bolilor cardiovasculare și a altor patologii grave, adaptarea la schimbările climatice, tranziția verde și digitală sau genomică; susținerea proiectului strategic ELI-NP; susținerea programelor HUB Român de Hidrogen și Noi Tehnologii, Platforma Națională de Tehnologii și Semiconductori, DANUBIUS-RI, ALFRED, HUB Român de Inteligență Artificială.”). Dar ce se întâmplă cu restul cercetării și cercetătorilor?
Programul PNL (https://pnl.ro/wp-content/uploads/2024/11/PROGRAM_2024-2028_continuare_spread.pdf) include cercetarea în capitolul 8, pagina 192, într-un singur paragraf (restul fiind dedicat educației), propunând o dublare anuală a bugetului pentru cercetare până la atingerea a 1% din PIB! Aceasta ar implica alocări de 0,26% din PIB în 2025, 0,52% din PIB în 2026 și 1% din PIB în 2027 – un scenariu idealist, având în vedere că promisiunea de 1% pentru 2024 nu a fost respectată.
Programul USR (https://usr.ro/wp-content/uploads/2017/04/Program-de-guvernare-USR-2024.pdf) are un capitol dedicat cercetării (pagina 59), dar fără cifre concrete sau obiective clare privind creșterea numărului de cercetători sau a bugetelor. În program sunt prezentate declarații fără substanță, precum „cercetare, nu maculatură” - cei de la USR ar trebui să știe că cercetarea românească nu produce numai maculatură, după cum o demonstrează articolele publicate în reviste cu factor mare de impact și brevetele internaționale. Se menționează, de asemenea, crearea unei baze de date comune pentru cercetători - o inițiativă pozitivă, dar fără clarificări cu privire la gestionarea drepturilor de autor. Se vorbește despre o finanțare multianuală cu un calendar de competiții pe minim 3 ani, însă nu se precizează sume concrete. În plus, se discută și despre finanțarea cercetării în „domenii ale viitorului”, dar sunt enumerate doar 3: schimbări climatice, tranziție energetică și revoluția digitală, fără menționarea altor domenii relevante.
Programul AUR (https://programaur.ro/wp-content/uploads/2024/11/CARTEA-AUR_nou.pdf) la pagina 162 face referire la refinanțarea cercetării prin lansarea programului „AUR în cercetare – George Emil Palade”. De asemenea, este prevăzută o creștere treptată a bugetului pentru cercetare, astfel încât, în următorii cinci ani, acesta să atingă media europeană ca procent din PIB.

Principala problemă a cercetării în România este subfinanțarea cronică, iar niciunul dintre partidele principale, care aspiră să formeze viitorul guvern, nu prezintă o strategie concretă pentru revitalizarea sistemului național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare (CDI) (și la inovare suntem ultimii în UE). Cercetarea fie este inclusă în categoria „și altele”, alături de educație și sport, fie este tratată cu declarații vagi.
Atâta timp cât finanțarea publică pentru cercetare rămâne sub 0,2% din PIB, România nu va putea recupera decalajul față de celelalte țări membre ale UE; dimpotrivă, acest decalaj va continua să crească, iar puținii tineri cercetători care mai sunt în țară vor fi tot mai tentați să plece, din cauza finanțării inadecvate și a lipsei de predictibilitate și stabilitate pe termen mediu și lung. Într-un stat care aspiră la dezvoltare, cercetarea științifică, alături de educație, joacă un rol esențial în creșterea competitivității economice, în dezvoltarea domeniilor de înaltă tehnologie, în promovarea transparenței și a egalității de șanse, în creșterea bunăstării sociale în general. Prin susținerea cercetării, încurajăm inovația, creăm noi soluții pentru problemele societății și creăm un mediu favorabil afacerilor. Investițiile în cercetare nu sunt doar o cheltuială, sunt o investiție strategică pentru viitorul nostru
Așadar, „Cercetarea încotro”? Un posibil răspuns va deveni evident odată ce vom afla dacă în noul Guvern va exista un minister dedicat cercetării și inovării sau cel puțin o agenție CDI, precum și alocarea bugetară pentru cercetare pe 2025, care ar trebui să fie de minimum 0,25% din PIB pentru a asigura o finanțare adecvată proiectelor.

Prezenta scrisoare este un semnal de alarmă pentru a salva în ceasul al 12-lea ce a mai rămas din cercetarea românească. O țară fără cercetare este o țară fără viitor. Asta ne dorim? Noi credem că nu!