Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

De la ERP la Taxe și impozite

19 Noiembrie 2024



Dacă inițial conceptul Enterprise Resource Planning s-a referit la asistența informatică pentru marile întreprinderi producătoare, astăzi acest gen de aplicații vizează aproape orice tip de organizație, mergând până la instituții ale administrației publice. În România, segmentul lor de piață a avut o perioadă înfloritoare în deceniile 1990-2010, însă apoi lucrurile s-au domolit din cauza recesiunii economice globale și a instabilității politico-administrative.

Concept și evoluție
Abrevierea ERP s-a încetățenit viguros în vocabularul managerial și de IT, așa că trecem peste faptul că la prima vedere Enterprise Resource Planning nu se prea conformează semantic (nefiind vorba doar despre resurse, și nici doar despre planificare) și că ar fi mai potrivită triada Enterprise Process Management. Dar, indiferent de clasificare, vorbim despre aplicații software destinate să asiste activitățile și procesele esențiale din cadrul întreprinderilor. Desigur că tentația de a extinde conceptul ne îndeamnă să spunem organizație, ci nu doar întreprindere, însă generalizarea rezistă cu greu, pentru că – deși infrastructura exterioară (socială, legislativă, economică și administrativă) este aceeași pentru mai toate organizațiile – ele vor avea la interior particularități substanțiale. De exemplu, pentru întreprinderea care fabrică ceva în producție de serie medie/mare, un sistem software ERP vizează: operațiunile financiare; operațiunile administrativ-economice; gestionarea resurselor umane; vânzările (desfacerea, contractele); achizițiile de materii prime și de utilități sau de produse/echipamente pentru procesele de fabricație; inventarierea utilajelor/instalațiilor și a resurselor materiale; mentenanța mijloacelor de producție; investiții; ș.a. Pentru un IMM care oferă servicii, doar o parte dintre procesele enumerate rămân valabile, și apar unele noi (pentru monitorizarea serviciilor). Iar pentru o instituție publică vom regăsi și mai puține dintre modulele ERP-ului clasic, apărând în schimb funcții specifice (precum registratura electronică).

Integrat și cvasi-integral
Uneori s-a ivit aici o confuzie simpatică: privită superficial, sintagma „aplicație integrată” sugera integralitatea, adică acoperirea tuturor proceselor din organizație, ceea ce a funcționat adesea ca argument de marketing. Și apropo de integralitate, trebuie să recunoaștem că aplicații precum managementul circulației documentelor și managementul calității (acesta din urmă cu reforma substanțială a digitalizării procedurilor din organizație sub standarde gen ISO 9001) au potențialul de a completa destul de „etanș" portofoliul de procese din organizație. Însă conceptul de „integrat” înseamnă altceva: se referă la conexiunile dintre procese, la a urmări/asista interdependența dintre activități/resurse, ceea ce ridică nivelul de inteligență al software-ului ERP.
În ultimele decenii ale secolului XX, informatizarea organizațiilor, atât cât exista ea pe la noi (inițial pe calculatoare mari, apoi pe micro-calculatoare PC) viza procesele în mod separat: existau (fiind programate în limbaje precum COBOL, Fortran, și respectiv dBase sau FoxPro) aplicații software distincte pentru: balanța financiar-contabilă, gestiunea stocurilor, gestiunea clienților, gestiunea furnizorilor, salarizare, mijloace fixe, ș.a., iar legăturile dintre datele aplicațiilor era asumate și realizate explicit de către oameni. (Informații sintetice generate din aplicațiile primare erau transferate de către om în aplicația de centralizare financiară – balanța contabilă – prin intermediul unor machete similare notelor contabile clasice.) Însă pătrunderea tot mai accentuată a tehnologiei informatice în România (sincronă în anii 1990-2000 cu evoluția calculatorului personal dar și cu tehnologia de rețea locală de calculatoare necesară pentru implementări cu arhitecturi client-server multi-utilizator) a determinat evoluția acestor aplicații înspre conlucrare și integrare. Așa că astăzi comunicarea dintre modulele/componentele sistemului ERP se poate realiza dinamic și instantaneu. (Iar interconectarea datelor de organizație devine și premisă pentru aplicări de nivel mai înalt, precum extragerea de rapoarte și analize sintetice – pentru confecțioarea deciziilor, pentru planificarea investițiilor, pentru detectarea de tendințe –, ceea ce uneori se numește data mining.)
Integralitatea înseamnă deseori încă două aspecte: (1) manipularea datelor în timp-real (adică sincron cu procesele corespondente), și (2) dependența derulării proceselor din organizație de chiar procesarea datelor din amonte (de aici derivând caracterul vital al aplicațiilor ERP și necesitatea de a funcționa cât mai fiabil). În plus, integrarea presupune astăzi și legătura informatică dintre înreprindere/organizație și entități exterioare ei: bănci, Trezorezie, ANAF, Inspectoratul Teritorial de Muncă, ș.a.



ERP – pentru întreprinderile comerciale
Pentru orice întreprindere (mare, medie sau mică) se poate imagina un software ERP sistemic care să ajute la înregistrarea și la procesarea datelor/informațiilor presupuse de activitățile interne. Și fiind un sector IT cu destule decenii de evoluție, avem pe piață și profilări pe diferitele industrii/domenii: producerea/distribuirea de energie; telecomunicații; construcții; producția de automobile; industria producătoare de mașini/utilaje mari; industria maselor plastice; industrii prelucrătoare (procesatoare); industria alimentară; retail & distribuție; comercializare clasică; magazine virtuale (vânzări on-line); logistică/transporturi; turism; medicină; agricultură; ș.a.m.d. Însă uneori sunt asimilate în familia ERP, printr-un soi de abuz/indulgență, şi aplicații de întreprindere mai extreme, precum CAD/PLM sau SCADA.
Ne putem imagina cam ce date colectează subsistemele ERP-ului: identificatori de facturi; denumiri de produse vândute/cumpărate; denumiri de servicii; denumiri de clienți/funizori; date calendaristice; cantități; valori financiare; sectoare de magazine/vânzare; nume de salariați; calificări/competențe; ș.a.m.d. Astfel de date se acumulează în cantități mari la nivel de organizație: ele trebuie înregistrate și prelucrate conform regulilor respectivelor procese; ele vor genera alte date și informații cu semnificații concrete pentru diverse activități/aspecte. Deja intuim că fundamentul aplicațiilor ERP trebuie să fie un sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD), peste care există implementat un set de interfețe cu operatorii umani precum și o serie de algoritmi care prelucrează datele conform logicilor presupuse de respectivele activități. (Pentru eventuală acomodare cu conceptul SGBD, vă recomand articolul „Baze de date" pe care l-am scris pentru revista Market Watch nr.262 din Martie 2024.) Pentru organizațiile mari, nucleul bazei de date este adesea construit cu o tehnologie deja consacrată, precum Oracle, IBM DB2, MS-SQL, Microsoft Dynamics, MySQL, PostgreSQL, SAP, etc.
În contextul actual, destul de complex și de informatizat, sistemelor ERP li se cere adesea să integreze și aspecte/funcțiuni netradiționale, precum casele de marcat (PoS), plățile cu card bancar, tele-munca, sub-sistemele de pontaj automat; ș.a.

Taxe și impozite – aplicație pentru primării
Am ales Taxele și impozitele locale pentru a exemplifica sectorul aplicaților informatice destinate instituților publice (dar cu mențiunea că portofoliul de sub-sisteme software destinate primăriilor cuprinde și alte aplicații importante: pentru funcții interne – contabilitate, buget, salarizare, inventariere –, dar și pentru funcții externe – urbanism, gestionarea ajutoarelor sociale; Registrul Agricol; Evidența Populaţiei; gestionarea parcărilor auto, etc).
Impozitele pentru terenuri au apărut de timpuriu în civilizația umană, având rațiunea de a acoperi niște garanții și servicii structurale asumate de stat/guvern/administrație. Desigur că până în vremurile noastre fiscalitatea s-a diversificat și complicat destul de mult. Pe lângă impozitul pe teren („fonciirea”) astăzi sunt supuse impozitării și altele: clădiri, automobilele, activitățile comerciale, venituri, importuri, ș.a., iar o parte dintre acestea sunt calculate anual și colectate de către Primărie. Tot la administrația locală se plătesc și o serie de taxe (pentru afișaj publicitar; pentru servicii de reclamă; pentru spectacole; pentru promovare turistică; etc). Unele dintre taxe se constituite fără debit (fiind aferente unor servicii imediate), pe când altele pot înregistra restanțe de plată inter-anuale, similar impozitelor pe proprietăți (care se calculează anual). Din perspectivă fiscală, fiecare cetățean și fiecare persoană juridică dintr-o unitate administrativă (municipiu, oraș, comună, sector) este înregistrat(ă) de primăria respectivă sub calitatea de „contribuabil”, adică de plătitor de impozite și taxe. Din perspectiva aplicației informatice destinate să asiste serviciile de taxe și impozite din cadrul primăriilor, toate procesele de înregistrare și de prelucrare a datelor se conformează normelor din Legea privind Codul Fiscal (227/2015, cu modificările/completările ulterioare) și respectiv normelor emise subsecvent de Consiliul Local al unității administrative. Așa că putem presupune care sunt datele administrate de aceste aplicații: numele contribuabilului; CNP/CIF; data nașterii/înființării; adresa de domiciliu; adresa sediului social; sublista de proprietăți (imobile, mijloace de transport); valoarea calculată a impozitului anual; sume plătite; data plăților efectuate; numere de chitanțe; ș.a.m.d.
Aplicația software poate furniza utilizatorilor: informații individuale (starea fiscală a oricărei persoane fizice/juridice), rapoarte analitice (tabele/liste), sau informații foarte sintetice (cum ar fi cuantumul sumelor încasate în anul curent). Informațiile de interogare a datelor pot sprijini eventuala decizie a primăriei de a cataliza activitatea de colectare a impozitelor (informări privind bonificații; campanii de expediere poștală a înștiințărilor individuale). Pe lângă caracterul ei vital în funcționarea instituției, importanța aplicației de gestionare a impozitelor și taxelor este dată și de cerința... cantitativă: deseori aplicația trebuie să gestioneze operațiunile aferente unui număr de câteva zeci/sute de mii de contribuabili.

Decizii politice și efecte
Spre deosebire de alte software-uri, sistemul integrat de organizație nu poate funcționa decuplat de origine: beneficiarul este nevoit să păstreze o legătură continuă cu furnizorul aplicației, pentru ca modificările de legislație ce tot apar să fie reflectate în algoritmii aplicației. Când miniștrii se reunesc la masa de lucru pentru a plăsmui o măsură anti-evazionistă sau vreo pârghie pentru a crește colectarea la buget, ei nu pun în ecuaţie eforturile/resursele necesare de partea furnizorilor de aplicații și de partea organizațiilor. (Vedeți Ordonanțele 16/2022 sau 107/2024). Cu cât normele ce reglementează activitățile economice și fiscale sunt mai instabile, cu atât lucrurile sunt mai dificile pentru oamenii implicați/vizați, fie ei profesioniști ori civili. Dar așa e viața în părțile/vremurile acestea.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite