Revista >> Ianuarie - Februarie 2025 [Nr. 270] >> Tehnologie

PC-ul – de la reformă la evoluție

Mircea Badut

12 Februarie 2025

După deceniile în care sistemele de calcul mari și-au arătat valoarea și potențialul de aplicare la rezolvarea multor probleme practice (economice sau în cercetarea tehnico-științifică) – decenii în care acele calculatoare au format un segment de piață și au avut propria lor evoluție –, avansurile în tehnologia electronică (în special în privința miniaturizării și a vitezei de lucru) au permis la un moment dat apariția unui concept care avea să reformeze radical tehnologia informatică: calculatorul personal.

O ramificație în genealogia IT
În contextul anilor 1970 – când calculatoarele mari (numite și calculatoare "mainframe") deja deveniseră renumite pentru potențialul lor de aplicare în economie, finanțe, industrie și cercetare (astfel de sisteme de calcul fiind active în majoritatea companiilor mari și a institutelor renumite) – desigur că în mentalul societății apăruse ideea de extindere cât mai largă a informatizării, de aplicare și în organizațiile mai mici sau chiar în contexte domestice. Pe de altă parte, specialiștii (profesioniști sau amatori entuziaști) cercetau și ei diverse arhitecturi și tehnologii de miniaturizare a componentelor electronice, astfel că, la scurtă vreme după apariția primelor microprocesoare (circuite electronice înalt-integrate, acumulând într-un volum foarte mic o mulțime mare de tranzistoare de comutație digitală), se propuneau timid primele calculatoare de gabarit redus, apte de a fi programate și de a fi utilizate în aplicări mai nepretențioase. (Producători de calculatoare mainframe: IBM, Burroughs, UNIVAC, NCR, Control Data, Honeywell, General Electric, RCA, Unisys, DEC, Siemens, Telefunken, ICL, Olivetti, Fujitsu, Hitachi, Oki, NEC.)

Dacă un mainframe era alcatuit din mai multe „dulapuri" de echipamente, ocupând una sau mai multe camere de clădire, calculatorul nou apărut avea loc pe o masă de lucru (desktop). Dar notăm și faptul că tot prin acele vremuri apăreau (cu destule aplicări) și mini-calculatoarele construite pe o arhitectură de mainframe restrânsă și care foloseau microprocesorul ca unitate centrală de calcul. Mai reținem un alt aspect esențial pentru evoluția calculatoarelor: sistemul de operare. Dacă primele calculatoare mainframe (anii 1950) era programate prin configurarea manuală a unei mulțimi imense de dispozitive/contacte, începând cu anul 1964 (prin IBM System/360) aveau să se impună calculatoarele care foloseau, ca substrat esențial, un pachet de software stocat într-o memorie permanentă (pachet numit "sistem de operare") destinat să permită/gestioneze încărcarea de software-uri de aplicație create folosind limbaje de programare precum Lisp, Fortran, ALGOL, COBOL, C, Pascal, Ada, BASIC, etc. (Sisteme de operare: OS/360, MULTICS, EXEC, GECOS, UNIX, System V, DOS/360, TOPS-10, RT-11, CP/M, MS-DOS; OS/2, Windows, MacOS, etc.)
Deși primele calculatoare personale de tip desktop (PC) aveau putere de procesare mică, nu aveau facilități de multitasking și nici nu puteau lucra în configurație multi-user, ele s-au bucurat de un succes de piață tot mai crescător (inclusiv ca aplicare casnică). În deceniile 1980 și 1990, PC-urile au evoluat foarte mult în privința capacităților de memorare și de procesare, astfel că – nu mult după ce le-au fost adăugate facilitățile pe care tocmai le-am menționat ca lipsuri – ele au început să ocupe tot mai mult din piața calculatoarele mari, până la dezlocuirea lor cvasi-integrală. Iar aspectul cel mai important adus de această ramificare reformatoare în genealogia calculatoarelor îl constituie democratizarea informaticii, deschiderea radicală înspre aplicare largă, pentru oricine și oriunde. O democratizare confirmată acum (inclusiv antropologic) prin ubucuitatea celor mai mici și mai portabile PC-uri: smartphone-urile.

O evoluție temeinică
După ce a trecut de faza experimentală, de pionierat (anii 1972-1976; folosind microprocesoare Intel 8008, Intel 8080, Zilog Z-80 și Motorola MC6800), fabricarea în producție de serie avea să determine progresiv acceptarea unei arhitecturi generice pentru calculatorul personal de tip desktop: unitate centrală (organizată în jurul unui microprocesor, numit contextual și "Central Processing Unit" – CPU) plus periferice pentru interacțiunea umană (ecran/monitor; tastatură; mouse).
Unitatea centrală este constituită din "placa de bază" (mainboard, motherboard; adică o placă de circuit electronic imprimat, găzduind microprocesorul, memoria internă și câteva circuite specializate) și din "plăcile de extensie" (circuite electronice imprimate care se conectează/înfig la/în placa de bază pentru a constitui conexiuni cu dispozitivele periferice). Creșterea și diversificarea producției de PC-uri (dar și înfiriparea și extinderea concurenței pe piață) avea să impună ca toate componentele/modulele din constituența calculatoarelor să fie (cât mai) standardizate, adică apte de a fi produse de diverși fabricanți. (Standardizarea presupune stabilirea/definirea atât a specificațiilor electrice de conectare și de funcționare – adică de compatibilitate electronică și logică –, cât și a celor de asamblare, de compatibilitate fizico-mecanică.)
Desigur, în aceste cinci decenii de la apariție, tehnologia PC a evoluat continuu, atât în privința performanței (ca viteză și capacitate de procesare) cât și în privința funcțiilor/facilităților (iar despre multe dintre aspectele acestei evoluții am scris în articolele publicate în revista Market Watch).
Iată și câteva repere cheie din evoluția conceptului "Desktop PC": definirea standardului IBM-PC; generalizarea sistemelor de operare cu interfață grafică (și proliferarea aplicațiilor software apte să lucreze în mod grafic); suportul pentru rețeaua locală de calculatoare (adică pentru mediul de lucru multi-utilizator); conectivitatea cu dispozitivele multi-media (sunet, imagine, video/film); conexiunea internet; dezvoltarea/diversificarea variantelor mobile (de la notebook/laptop la PDA, tabletă și smartphone). Și ceva mai multe în tabelul următor.

Perspective probabile
Dacă privim spre viitor, am putea spune că PC-ul se va adapta continuu la (aceleași) trei cerințe firești: (1) de a procesa cât mai multă informație, (2) de a fi util în cât mai multe aplicări/domenii, și (3) de a se adapta la tendințe moderne. Iar una dintre tendințele majore o rezidă în dualitatea mobilitate+internet.
Desigur, evoluția conceptului de "calculator" va fi influențată de ramura "mobilă", dar probabil că PC-ul desktop profesional va coabita pe mai departe cu dispozitivele mobile (poate chiar și după apariția interfețelor cu implanturi craniene :) ). Probabil că cele două ramuri se vor și stimula/inspira reciproc în dezvoltarea tehnologică. Vom vedea.
Și iată un aspect interesant, apropo de evoluția relația PC-urilor cu dispozitivele mobile! La o privire retrospectivă mai neatentă am putea să ne întrebăm de ce nu au supraviețuit concepte precum "Microsoft Tablet PC" (2003) sau "Personal Digital Assistant" (1984/1996), însă dacă ne raportăm la context înțelegem că de-abia în anii 2007/2008 (când conexiunea internet devenea omniprezentă – aceasta fiind o chestiune cheie în evoluția tehnologică a omenirii) apar primele dispozitive mobile care aveau să rămână ferm pe piață (tabletele și smartphone-urile).
O altă întrebare interesantă privind viitorul PC-ului se referă la relația cu "calculatoarele cuantice" (concept despre care am scris în Market Watch). Calculatorul electronic nu va dispărea curând, și nici nu cred că va fi înlocuit de cel cuantic (care este potrivit pentru alt soi de aplicări), însă foarte probabil că în viitor (și un viitor nu foarte îndepărat) va asimila tehnologii "quantum" pentru anumite componente ale sale (pentru memorare, interconectare, telecomunicații, etc).