Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Trei decenii de efort pentru o piață energetică unificată în Europa

21 Mai 2025



În 1987, odată cu revizuirea Tratatului de la Roma prin Actul Unic European, Comisia Europeană, sub conducerea vizionară a lui Jacques Delors, a introdus pentru prima dată ideea unui spațiu energetic comun. Crizele petroliere ale deceniilor anterioare și creșterea preocupărilor legate de mediu au determinat liderii europeni să regândească modelul de securitate energetică al Uniunii. Delors, alături de comisarul pentru mediu de atunci, Carlo Ripa di Meana, a pus bazele unei noi viziuni: energia nu mai putea fi tratată exclusiv la nivel național. Era nevoie de o abordare coordonată, bazată pe interdependență, solidaritate și integrare economică. De atunci, Europa a făcut pași importanți spre liberalizarea pieței și interconectarea rețelelor, dar fragmentarea persistă. În 2025, proiectul unei piețe interne de electricitate rămâne neterminat. Într-un moment în care Uniunea se confruntă cu presiuni climatice, geopolitice și industriale, integrarea reală a pieței nu mai este doar o promisiune politică, ci o necesitate strategică.



Astăzi, în contextul tranziției către surse regenerabile și al provocărilor geopolitice actuale, integrarea pieței de electricitate a Uniunii Europene rămâne un obiectiv esențial. Deși s-au înregistrat progrese semnificative, mai există obstacole de depășit pentru a asigura o piață energetică cu adevărat unificată, capabilă să răspundă eficient nevoilor cetățenilor europeni.

Promisiunea integrării
O piață europeană de electricitate cu adevărat integrată promite beneficii clare: prețuri mai mici, o mai bună utilizare a resurselor regenerabile și o securitate energetică sporită. Potrivit FMI, integrarea pieței ar putea aduce economii de până la 40 de miliarde de euro anual, contribuind și la competitivitatea industriilor europene față de SUA sau China.
Comisia Europeană susține această direcție prin reformele pieței de electricitate și Planul pentru Energie Accesibilă, evidențiind nevoia de flexibilitate, interconectare și investiții în rețele inteligente. Organizații precum Energy Traders Europe și Eurelectric cer implementarea rapidă a reformelor și a piețelor forward, precum și stimularea contractelor pe termen lung, esențiale pentru investiții în energie verde.
Integrarea pieței nu este doar un obiectiv economic, ci o condiție pentru ca sursele regenerabile să devină coloana vertebrală a sistemului energetic european. Surplusul solar sau eolian dintr-o regiune trebuie să poată acoperi cererea din altă parte, într-un sistem flexibil, conectat și bine reglementat. Deși mecanismele tehnice există, aplicarea lor rămâne inegală, iar beneficiile integrării sunt resimțite diferit de la o regiune la alta.

Fragmentarea persistă
Deși integrarea pieței este susținută la nivel declarativ de instituțiile europene, realitatea arată o Europă energetică fragmentată. Reglementările diferite, interesele naționale și lipsa unei viziuni comune încetinesc progresul. Germania, de exemplu, refuză împărțirea pieței interne în zone tarifare, deși ar reduce blocajele de rețea și ar echilibra prețurile regionale. Temerea autorităților și a industriei germane este că măsura ar duce la scumpiri și instabilitate. Alte state se tem că vor deveni dependente de importuri sau că vor pierde controlul asupra propriilor mecanisme de capacitate.
ACER confirmă că, deși în unele regiuni s-au înregistrat progrese, beneficiile integrării sunt distribuite inegal, iar barierele reglementare persistă. În același timp, implementarea reformei pieței din 2023 este lentă, iar actori precum Energy Traders Europe atrag atenția că incertitudinea legislativă slăbește lichiditatea pieței și afectează încrederea investitorilor.
Fragmentarea politică, lipsa unor investiții coordonate și refuzul unor state de a ceda controlul național blochează o tranziție energetică eficientă. Cu cât aceste blocaje persistă, cu atât mai mult se erodează șansa UE de a oferi energie accesibilă, curată și sigură pentru toți cetățenii săi.

Factorul infrastructurii: Integrarea are nevoie de rețele
Integrarea pieței europene de electricitate nu poate fi realizată fără o infrastructură fizică solidă. Rețelele actuale sunt adesea învechite, subdimensionate și insuficient conectate, ceea ce limitează circulația eficientă a energiei între statele membre. Potrivit Allianz Trade, UE are nevoie de investiții de peste 2,3 trilioane de euro până în 2050 în rețele electrice moderne. ACER avertizează că, fără extinderea și modernizarea rețelelor existente, capacitățile transfrontaliere vor continua să fie subutilizate, iar eficiența sistemului va stagna.
Proiecte strategice precum e-Highway2050 propun o rețea „supergrid” europeană, capabilă să redistribuie energia regenerabilă acolo unde este nevoie. În paralel, parteneriate precum cel dintre Hydro și NKT arată că mediul privat începe să sprijine dezvoltarea infrastructurii prin tehnologii cu emisii reduse de carbon.
Inițiativele regionale, precum sincronizarea țărilor baltice cu rețeaua europeană sau insulele energetice din Marea Nordului, demonstrează că interconectarea este posibilă și aduce beneficii reale. Cu toate acestea, ritmul actual al investițiilor rămâne insuficient. Fără o strategie comună și finanțare accelerată, infrastructura europeană va continua să frâneze procesul de integrare.

Energie regenerabilă și reziliență
Tranziția energetică a Europei depinde de integrarea pieței și de capacitatea rețelelor de a gestiona surse regenerabile variabile. În 2024, energia solară și eoliană au generat 35% din electricitatea UE, dar lipsa de flexibilitate a rețelelor face ca gazul și cărbunele să rămână esențiale în perioadele de vârf sau când soarele și vântul lipsesc. Evenimente precum „dunkelflaute” în Germania, când prețurile au atins aproape 1.000 €/MWh, arată cât de vulnerabil este sistemul fără mecanisme eficiente de echilibrare. Soluția: o piață integrată, unde surplusul dintr-o țară poate acoperi lipsurile din alta.
Comisia Europeană propune măsuri pentru flexibilitate și digitalizare, cum ar fi tarife dinamice, utilizarea stocării în baterii, integrarea vehiculelor electrice și automatizarea consumului prin rețele inteligente. Astfel, Energy Traders Europe subliniază și rolul contractelor pe termen lung (PPA și CfD) în stabilizarea pieței și atragerea investițiilor în regenerabile. Digitalizarea, prin inteligență artificială și monitorizare în timp real, va fi esențială pentru un sistem adaptabil. Integrarea pieței este, așadar, condiția ca energia regenerabilă să devină nu doar disponibilă, ci și fiabilă. Fără coordonare, Europa riscă să piardă avantajele propriului potențial verde.



O miză geopolitică
Integrarea pieței de electricitate este tot mai mult privită ca o componentă esențială a securității energetice europene. Războiul din Ucraina a accelerat procesul de desprindere a UE de energia rusească și a evidențiat importanța unui sistem intern bine conectat.
În 2025, Estonia, Letonia și Lituania s-au deconectat de la sistemul BRELL controlat de Rusia și s-au sincronizat cu rețeaua UE, ceea ce reprezintă un pas simbolic și strategic pentru independența energetică regională. Comisia Europeană a legat această direcție de Planul pentru Energie Accesibilă, care prevede interconectări mai eficiente, diversificarea surselor și digitalizarea sistemului energetic.
În paralel, UE și Elveția au semnat un acord de integrare a piețelor de electricitate, iar proiecte precum insulele energetice ale Danemarcei vor lega mai multe state prin rețele eoliene offshore. Aceste inițiative contribuie la autonomia strategică a Europei, reducând vulnerabilitatea față de șocuri externe și oferind un model de cooperare regională. Integrarea pieței devine astfel nu doar o reformă economică, ci un pilon al rezilienței geopolitice a Uniunii. Într-o lume tot mai instabilă, capacitatea Europei de a-și distribui energia eficient, de a-și coordona politicile și de a-și proteja infrastructura devine o chestiune de interes strategic, nu doar energetic.

De la viziune la acțiune
Viziunea este clară, beneficiile sunt demonstrate, iar urgența, determinată de crizele climatice, geopolitice și economice, nu mai poate fi ignorată. Cu toate acestea, diferența dintre obiectivele politice și implementarea reală rămâne semnificativă. Interesele naționale blochează adesea armonizarea reglementărilor. Dezvoltarea infrastructurii, deși în curs, nu ține pasul cu ritmul electrificării, iar lipsa unui consens politic ferm riscă să întârzie reforme esențiale pentru decarbonizarea economiei europene.
Integrarea nu este o destinație finală, ci un proces în evoluție continuă, care necesită coordonare pe multiple niveluri: între statele membre, între autorități și industrie, dar și între politicile climatice pe termen lung și nevoile energetice imediate. După cum arată ACER, Comisia Europeană sau Energy Traders Europe, instrumentele tehnice și cadrul legislativ există deja. Ceea ce lipsește este o voință politică clară pentru a le pune în aplicare. În același timp, este clar că integrarea nu este un scop în sine, ci un mijloc prin care Europa își poate atinge obiectivele fundamentale: acces la energie la prețuri corecte, tranziție rapidă către surse regenerabile, securitate energetică sporită și o poziție economică competitivă la nivel global.
În acest peisaj complex, actori precum Green eDIH pot contribui activ, nu doar ca vectori de inovație, ci ca punți între politicile europene și nevoile concrete ale mediului economic. Prin susținerea IMM și a administrațiilor locale în adoptarea soluțiilor digitale pentru eficiență energetică, prin dezvoltarea de instrumente bazate pe inteligență artificială pentru optimizarea consumului și predicția cererii în rețele descentralizate, prin formarea de competențe în domeniul sustenabilității și digitalizării în rândul specialiștilor din industrie și prin facilitarea colaborării dintre furnizori de tehnologie, start-up-uri și autorități, Green eDIH devine un catalizator real al tranziției energetice europene.
Totuși, schimbarea sistemică nu poate depinde exclusiv de astfel de inițiative. Este nevoie de o direcție clară la nivel european, de investiții curajoase și de leadership politic. Europa nu are nevoie de o nouă strategie, ci de curajul de a duce la capăt strategia pe care o are deja.n



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite