Cercetare si Invatamant superior >> Articole

Cercetarea românească. Încotro ne îndreptăm?

Dr. Lucian Pintilie, presedintele Patronatului Român din Cercetare si Proiectare

05 Iunie 2025

Iată că lucrurile s-au lămurit, avem un nou Preşedinte, domnul Nicușor Dan. Matematician, studii la Sorbona, activist cu state vechi de serviciu, aparent o persoană onestă în care multă lume îşi pune speranţă pentru un viitor mai bun. Să avem însă răbdare şi să vedem ce face concret domnul Preşedinte Dan. Există un proverb care spune că „cine s-a fript cu ciorbă, suflă şi în iaurt”. Şi Klaus Werner Iohannis era profesor de fizică, etnic german, părea om serios şi dintr-o bucată şi vedem acum unde am ajuns, un stat eşuat, cu deficit de peste 9%, controlat de mafii transpartinice.
Domnul Dan are ca prim obiectiv reducerea deficitului bugetar. Se pare că a fost principala temă de discuţie la primele întâlniri cu partidele parlamentare, minorităţi naţionale şi parlamentari neafiliaţi. S-a înfiinţat şi un grup de lucru care să identifice modalităţi concrete de reducere a deficitului bugetar, un plan de măsuri care să fie asumat de viitorul executiv. Interesant este ca domnul Dan este consiliat pe problema reducerii deficitului bugetar de două persoane provenite din mediul privat, domnii Radu Burnete şi Dragoş Anastasiu (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/la-palatul-cotroceni-incep-consultarile-dintre-presedinte-si-partide-si-formatiuni-politice-parlamentare-3259271; https://hotnews.ro/cine-face-parte-din-grupul-tehnic-de-la-cotroceni-care-va-stabili-masurile-fiscale-ce-oameni-trimit-psd-pnl-udmr-si-usr-1989302). Ar putea fi un semnal ca domnul Dan este un spijinitor al mediului de afaceri şi că deficitul se va reduce, probabil, nu prin creşteri de taxe, ci prin reduceri de cheltuieli de la buget. Rămâne de văzut dacă PSD, PNL, USR, UDMR şi ceilalţi se vor înţelege ce cheltuieli vor tăia sau reduce. Nu pare să se fi discutat aspecte legate de slaba impozitare a marelui capital, că ANAF nu colectează veniturile statului, că există o economie neagră sau gri care reprezintă peste 13 % din PIB (https://agerpres.ro/administraţie/2025/03/31/milcev-ey-economia-subterana-a-romaniei-reprezinta-in-jur-de-o-optime-din-pib-cu-pondere-in-scadere---1435879). Se pare că viziunea este de a se tăia cheltuieli bugetare considerate ne-esențiale sau supuse influenţei politice. Poate că unele cheltuieli chiar merită tăiate, dacă nu aduc avantaje socio-economice sau sunt partajate către firme controlate de politicieni şi familiile acestora. Dar de aici până la aberaţiile susţinute în spaţiul public de unele voci din USR, care solicită nici mai mult nici mai puţin decât desfiinţarea a 178 de instituţii de cercetare sau legate de cercetare, este cale lungă.

Între incompetență și rea credință
Cei care susţin astfel de aberaţii denotă nu atât incompetenţă, cât rea-credinţă. Sunt puse de-a valma Institute Naţionale de Cercetare-Dezvoltare (INCD), Institute ale Academiei Romane (IAR), alte institute de cercetare, staţiuni de cercetare, edituri, etc. fără nicio noimă şi justificare. Totul sub dezideratul reducerii deficitului bugetar, fără să spună că suntem pe ultimul loc în UE la capitolul finanţare a cercetării (circa 0.1 % din PIB pentru ANC, poate spre 0.2 % cu bugetele AR, şi cine mai primeşte ceva bani de cercetare). Deci reducem deficitul de peste 9 % tăind 0.2 % de la cercetare! Prin astfel de poziţii USR dă un semnal clar că nu avem nevoie de cercetare şi inovare, şi că nu îi pasă de cei circa 15000 de cercetători care mai sunt prin ţară, consideraţi toţi ca fiind nişte nesimţiţi care mănâncă banii poporului fără să producă nimic. Domnii de la USR nu spun nimic despre faptul că, tot poporul, a votat Parlament cu 300 de membri. Poate că reducerea numărului de parlamentari, cu tot cu cheltuielile aferente, ar aduce o economie mai consistentă la bugetul de stat decât desfiinţarea cercetării.
Pentru a mai îndrepta cât de cât situaţia, USR a emis un comunicat de presă (https://usr.ro/2025/06/03/usr-cercetarea-merita-respect-bani-pentru-performanta-nu-pentru-sinecuri/) în care plânge soarta cercetării, dar continuă să jignească cercetătorii spunând că se acoperă cu „hârtii ştiinţifice”.

Sistemul național de cercetare. Lămurirea unor aspecte de bază

În cele ce urmează voi trata punctual unele aspecte.
1. Sistemul naţional de cercetare, confom OG 57/2002 cu toate modificările ulterioare, conţine, în sectorul considerat public, 3 piloni importanţi: instituţiile de învăţământ superior (universitați-UNIV), institutele naţionale de cecetare-dezvoltare (INCD), şi institutele Academiei Romane sau ale altor academii de ramură (IAR, sunt incluse aici şi staţiunile de cercetare). Pe lângă aceşti trei piloni, mai există alte oganizații de cercetare, cum ar fi Institutul de Fizică Atomică sau Institutul de Tehnologii Avansate al SRI. Fiecare din cei trei piloni principali are propriul cadrul legislativ de organizare şi funcţionare: UNIV-legea învăţământului superior 199/2023; INCD-uri-OG 57/2002; IAR-legea 752/2001 de organizare şi funcţionare a Academiei Române. Pentru fiecare există proceduri clare de înfiinţare de noi organizaţii de cercetare, de evaluare, de selecţie şi numire a persoanelor cu funcţii de conducere şi de salarizare. În cazul specific al INCD-urilor, care sunt cele mai hulite în aceste zile, există HG 576/2016 care conţine normele metodologice de organizare a concursului pentru ocuparea postului de director general. Acestea urmează a fi înlocuite probabil cu altele care să corespundă noii legi a cercetătorului, 183/2024. În orice caz, numirile nu se fac politic cum sugerează domnii de la USR, nu sunt sinecuri. Cel puţin în cazul INCD-urilor, numirile directorilor generali se fac în urma câştigării unui concurs organizat de către autoritatea publică pentru cercetare-dezvoltare (fostul MCID, actualul ANC).
2. În primele intervenţii ale domnilor de la USR se cere tăierea fondurilor pentru INCD-uri, atât programele Nucleu, cât şi proiectele câştigate prin competiţie. Programul Nucleu se obţine tot prin competiţie, iar alocările se fac în funcţie de scorul obţinut la evaluare, nu sunt bani alocaţi discreţionar de la buget. Există reguli clare privind organizarea competiţiei, evaluarea, contractare şi limitele de cheltuieli, vezi HG 1405/2022. Celelalte proiecte se obţin la competiţii naţionale. Deci INCD-urile îşi obţin fondurile din proiecte câştigate la competiţii sau prin contracte directe cu mediul privat. Trebuie specificat că există o limită a contractelor economice, respectiv veniturile din activităţi economice nu trebuie să depăşească 20 % din veniturile totale ale unui INCD (prevederea EU se poate găsi la pagina 17 în https://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC122304/kjna30436enn.pdf), altfel se încalcă regulile ajutorului de stat. Cu alte cuvinte, dacă un INCD obţine venituri semnificative din activităţi economice finanţarea sa din fonduri publice devine problematică, ar trebui să se privatizeze, sau să privatizeze o parte a activităţilor sub forma unui spin-off sau start-up. Fără alte comentarii, de ce domnii de la USR consideră că ar tebui tăiate toate proiectele, chiar dacă sunt câştigate la competiţii naţionale, multe din ele cu evaluatori din străinătate? Pune USR sub semnul întrebării corectitudinea competiţiilor? Şi dacă un proiect este în pateneriat cu universităţi, IAR sau mediul privat, le tăiem şi partenerilor fondurile din proiect? Ciudată viziune a unui partid pretins progresist, care ar tebui să susţină progresul cunoaşterii pentru a creşte competitivitatea socio-economică.
3. În comunicatul de presă amintit mai înainte se face referire că USR nu va „accepta abuzuri mascate în hârtii științifice.“ Despre ce abuzuri este vorba şi ce înţeleg domnii din USR prin „hârtii ştiinţifice”? Se referă oare la articole publicate în jurnale de circulaţie internaţională? Dacă este aşa, însemna că domnii de la USR nu au habar că, în toată lumea, poziţiile şi gradele ştiinţifice, precum şi proiectele, se câştigă, în primul rând, pe baza listelor de lucrări. Cu cât ai mai multe şi în jurnale cu factor de impact mai mare, cu atât ai şanse mai mari la o poziţie într-o organizaţie de prestigiu sau la câştigarea unui proiect de cercetare. Poziţia domnilor din USR denotă o desconsiderare crasă a activităţii cercetătorilor, mulţi dintre ei cu doctorate în afara ţării, cu stagii lungi de lucru în alte ţări. În ochii dumnealor „hârtiile ştiinţifice” în jurnale de prestigiu nu înseamnă nimic.

Imagini apropiate de realitate

Trecând peste cele susţinute de USR, mai sunt şi alte aspecte promovate în presă:
a. Veniturile cercetătorilor, considerate uneori nesimţite. Nu mă refer aici la salarii de directori, deşi acestea sunt stabilite de către autoritatea coordonatoare. De notat că indemnizaţiile membrilor Consiliilor de Administraţie sunt procent din salariul Directorului General, cu cât mai mare cu atât mai mare indemnizaţia, inclusiv pentru reprezentanţi din MCID/ANC, Finanţe, Muncă şi alţi „specialişti” plantaţi acolo, pe criterii, uneori, discutabile. Veniturile unui cercetător nu pot depăşi limitele fixate legal prin HG 1405/2022 (Nucleu) şi HG 1188/2022 (proiecte PN IV). Un cercetător poate cumula contracte de muncă pe mai multe proiecte atât timp cât nu depăşeşte timpul maxim legal de muncă şi plafoanele salariale prevăzute în cele două acte normative menţionate mai sus. Mai poate primi venituri dacă este conducător de doctorat şi are doctoranzi activi, dacă este membru în diferite consilii consultative la nivel naţional, sau dacă este membru în Academia Română. În cazul şcolilor doctorale, veniturile se stabilesc de către instituţia de învăţământ superior, în cazul consiliilor consultative se stabilesc de către autoritatea publică care beneficiază de serviciile acestor consilii, iar în cazul AR sunt indemnizaţii de membru şi de merit stabilite prin lege (vezi https://acad.ro/bdar/rapInt2017/2017-0330-ProiectLegeAcademiaRomana.pdf). De notat că numărul de conducători de doctorat, membri în consilii consultative sau AR este mic, în raport cu numărul total de cercetători (ex. AR poate avea un număr maxim de 181 membri titulari şi corespondenţi). O altă precizare este că în aceste poziţii nu pot ajunge dăcât cercetători cu un anumit prestigiu profesional şi de etică, selecţia făcându-se după criterii stabilite prin acte normative (vezi legea 199/2023, legea AR şi regulamentele cae pot fi găsite pe site https://acad.ro/instituţia/documente.html), sau prin regulamente stabilite de către autoritatea publică pentru CDI (pentru consiliile şi colegiile consultative). Nu văd deci unde sunt sinecurile şi de ce este de condamnat cineva care, după o viaţă de muncă şi carieră onestă în cercetare, ajunge în astfel de poziţii onorante. Şi în cercetare, ca şi în alte domenii, cine este performant şi munceşte trebuie răsplătit pe măsură, altfel pleacă în altă parte.
b. Fărâmiţarea sistemului de cercetare şi finanţarea acestuia. Se tot spune că avem un sistem de cercetare fărâmiţat, prea multe organizaţii care fac cercetare, suprapuneri, misiuni nu foarte clar definite, etc. şi că trebuie făcută o evaluare în vederea reducerii fărâmiţării (legea 25/2023). De acord, evaluarea trebuie făcută, s-a făcut şi până acum, în special la INCD-uri, altfel nu aveau drept la competiţii de proiecte finanţate din fonduri publice. Cu fărâmiţarea, lucrurile sunt discutabile. Am pierdut ceva timp să văd cum se stă în alte ţări din UE, mai dezvoltate sau mai puţin dezvoltate. Mai jos sunt paginile consultate:
https://embassy.science/wiki/Report:F7c09ac7-5a3e-4c7a-b473-3d9d8205fecf- Bulgaria
https://www.research-in-germany.org/en/our-service/publications.html- Germania
https://www.bmbf.de/EN/Research/ScienceSystem/ResearchOrganizations/researchorganizations_node.html- Germania
http://mzos.hr/dbApp/pregled.aspx?appName=ustanove_Z- Croația
embassy.science/wiki/Report:0e24f567-642a-492f-8314-7eed0339a0bc#:~:text=There%20are%2070%20legal%20entities%20outside%20the,units%2C%204%20national%20institutes%2C%20archives%20and%20museums- Croaţia
https://researchinpoland.org/key-figures/ - Polonia
https://www.openaire.eu/os-romania - România
https://www.bmfwf.gv.at/en/research/research-austria.html#:~:text=According%20to%20the%20full%20R&D%20survey%20conducted,by%20the%20various%20institutions%20conducting%20non%2Duniversity%20research-Austria
https://www.afran.org.au/french-research-landscape - Franța
https://www.csic.es/en/csic/organisation/institutes-centres-units - Spania
https://www.studying-in-spain.com/plan-your-studies/universities/ - Spania
https://www.ciemat.es/portal.do?IDM=15&NM=1 - Spania
Ce am făcut a fost să număr estimativ câte organizaţii de cercetare finanţate din fonduri publice există în ţara respectivă şi să raportez la populaţia ţării respectivă luată de pe https://www.worldometers.info/world-population/population-by-country/. Au rezultat următoarele:

Se poate obseva că fărâmiţarea în România nu este nici mai mare nici mai mică decât în alte ţări. Problema este de organizare. În toate ţările există entităţi care coordonează anumite sectoare din cercetare, de regulă academii sau asociaţii, spre exemplu Academia de Ştiinţe în Bulgaria şi Polonia, Consiliul Principal al Institutelor de Cercetare în Polonia, asociaţia Lukasiewicz în Polonia, sau asociaţiile Max Planck, Fraunhofer, Leibniz sau Helmholtz în Germania, CNRS sau CEA în Franţa, şi CSIC sau CIEMAT în Spania. Din câte am putut să îmi dau seama, nu există organizaţii de cercetare coordonate direct de un minister. În România, în afară de Academia Română, nu există alte entităţi de coordonare. Spre exemplu, INCD-urile sunt în coordonarea directă a ANC, cu toate dezavantajele şi avantajele aferente, în primul rând dependența ridicată de factorul politic, care în unele situaţii poate fi un avantaj dacă ai în INCD pe cineva conectat politic, sau un dezavantaj dacă nu ai. Nu există o asociaţie similară celor menţionate mai sus care să coordoneze INCD-urile.
Cât despre finanţare, fiecare entitate care coordonează un sector de cercetare, cu organizaţiile aferente, primeşte un buget pe care îl distribuie după criterii stabilite şi aprobate de autorităţile publice, criterii care au în prim plan meritul şi performanţa ştiinţifică. Aceste entităţi coordonatoare au regulamente de organizare şi funcţionare, reguli de evaluare, comisii de evaluare compuse din evaluatori independenţi, consilii consultative, etc. Ele dau apoi raportul asupra modului cum au distribuit fondurile primite şi a rezultatelor obţinute. Regula este că fondurile trebuie să se reflecte în rezultate şi invers. Pentru finanţare este util de consultat şi următoarele:
https://www.energy.gov/eere/solar/national-laboratory-research-and-funding
https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_Department_of_Energy_Naţional_Laboratories
https://www.energy.gov/science/office-science?nrg_redirect=332043
https://www.mpg.de/facts-and-figures
https://www.cnrs.fr/en/le-cnrs/organisation
https://www.cnr.it/en/cnr-in-figures
https://www.csic.es/en/csic/corporate-information/csic-annual-reports

Finanțarea cercetării, o problemă de siguranţă naţională

Cam în toate cazurile finanţarea publică reprezintă cel puţin 50 % din necesar. În unele cazuri se ajunge la 90 %. Şi asta în ţări care ştiu mult mai bine ce importanţă are cercetarea, țări care nu pot fi acuzate că cheltuie bani aiurea pe cercetare (şi țări care au, în general, mai mult de 2 % din PIB alocat cercetării).
Finanţarea cercetării este, fără îndoială, o decizie politică. Sub-finanțarea cercetării şi încercarea de a o elimina prin inaniţie este însă o problemă de siguranţă naţională. Resursa umană în cercetare se formează în 10-15 ani, nu cred că este cazul să ne batem joc de ea. Iar remunerarea cercetătorilor trebuie să fie pe măsură rezultatelor pe care le produc. Aceste rezultate nu sunt toate valorificabile imediat în piaţă, dar fiecare rezultat nou poate avea impact în viitor. Plus prestigiul adus ţării. Ne lăudăm când în cercetător român din străinătate obţine un rezultat deosebit, dar nu purtăm execrabil cu cei din ţară prin generalizări rău-intentionate.