Revista >> Mai 2025 [Nr. 273] >> Cercetare & Invatamant superior

Din laborator în piață. Cum poate deveni cercetarea antreprenorială?

Lavinia Iancu

06 Iunie 2025

De curând s-a iscat o dezbatere despre finanțarea institutelor de cercetare și dezvoltare din bugetul statului. Între sinecuri și institute de cercetare respectabile, în loc să ne certăm pe împărțirea puținelor resurse financiare, cred că ar trebui să ne concentrăm pe cum să facem cercetarea sustenabilă, bifând simultan cei trei piloni: planetă, populație, prosperitate, explicați de John Elkington în teoria „the triple bottom line”.

Cercetarea nu trebuie subfinanțată. Dimpotrivă! Însă cu toții ar trebui să dobândim un mindset antreprenorial.

Conform Edupedu, pentru cercetare alocarea bugetară pe anul 2025 este de 2,14 miliarde de lei, ceea ce reprezintă aproximativ 0,11 % din PIB. Ceea ce plasează în continuare România pe ultimul loc, dintre țările Uniunii Europene, în privința cheltuielilor de cercetare și dezvoltare.

Ca să înțelegem problema, ar trebui să ne uităm la factorii precursori. În România sunt înmatriculați în jur de 500.000 de studenți. Când rata analfabetismului funcțional e la cote alarmante, iar Ministrul Educației, Daniel David, spune că aceasta este o problemă de securitate națională, începi să te uiți mai atent la sistemul de învățământ și la ce înseamnă excelența academică. Unii studenți renunță din primul an de studiu, fie pentru că nu le place ce studiază, fie din motive economice. Un mic procent dintre aceștia termină studiile de licență și masteratul, și în cele din urmă dau la doctorat, unde se lovesc de birocrație și un sistem de evaluare opac din afară. Despre studii postdoctorale nici nu mai vorbim.

Unii dintre cercetători aleg să lucreze în instituții sau institute de cercetare, unii aleg să rămână în universitate ca angajați, alții aleg să meargă în străinătate pentru a face excelență în studiile postuniversitare. Unii sunt asimilați de puținele companii prezente în România care fac cercetare-dezvoltare (R&D). Însă foarte puțini aleg calea antreprenoriatului ca perspectivă profesională.

Sunt cadru didactic asociat la Școala Națională de Studii Politice și Administrative și doctorandă la Academia de Studii Economice din București, la Școala Doctorală Management, iar în curând îmi voi susține teza de doctorat. Am predat la ambele universități disciplina „Antreprenoriat”. Am citit câteva mii de planuri de afaceri în cei 4 ani de când predau. Am fost formator în alte 3 incubatoare de afaceri. Însă puține dintre acestea se materializează. De regulă, ideile dezvoltate sunt cuminți, însă cam 5-10% dintre acestea ar merita să fie implementate și susținute.

În România există aproximativ 1 milion de firme active. Multe dintre acestea au acționari unici. Românilor le lipsește cultura colaborării, inhibată de comunism prin cultivarea neîncrederii. Ca dovadă, economia românească este compusă preponderent din IMM-uri, întreprinderi mici și mijlocii, în mare parte fără angajați sau cu un singur angajat. Într-o economie impredictibilă, cu un stat birocratic, antreprenorii au nevoie de susținere.

Când business-ul și cercetarea academică sunt două lumi paralele, iar departamentele de transfer tehnologic sunt denumiri exotice, te întrebi cum pot, totuși, conlucra.

De curând, asociația BioMentorHub și 1Health Incubator au lansat 1Health BioTech Start-up Bootcamp, un program de studiu dedicat cercetătorilor din științele vieții. Aceștia selecționează 10 start-up-uri care în această vară pot scoate ideile din laborator în piață. Timp de 3 săptămâni, participanții selecționați vor beneficia de 2 săptămâni online și 1 offline în Timișoara, unde vor învăța de la experți și mentori, inclusiv cercetători români din diaspora, cum să-și șlefuiască rezultatele cercetării în produse și business-uri viabile.