UVT, catalizator al mișcării academice timișorene, își urmează calea spre cunoașterea aprofundată și trecerea către tehnologiile viitorului și ale noilor generațiiUniversitatea de Vest din Timișoara este astăzi cea mai dinamică instituție de învățământ superior din România, o universitate care se...
Speranța de viață sănătoasă în România, în suferință
Un subiect dramatic, pe care îl trecem mai degrabă cu vederea, pasager, cu o resemnare nevinovată, este speranța de viață a românilor. Statisticile și studiile au fost actualizate și unele instituții au făcut recent un fine tunning necesar, privind subiectul dintr-o perspectivă calitativă.
Paradoxal, deși România a avut în ultimii 10 ani cea de-a șasea cea mai mare creștere de PIB din Europa, de 44% (adică 18.677 euro în 2024, cu un plus 4.040 euro/capita în 10 ani), după ce în cei 18 ani de la aderarea la Uniunea Europeană și-a triplat produsul intern brut, după ce am ajuns la un salariu mediu net în euro de patru ori mai mare, am depăşit 1.200 km de autostradă și am absorbit aproape 100 mld. euro din fondurile UE, țara noastră a rămas cu a treia cea mai mică speranţă de viaţă din UE, de 76,6 ani, similară cu cea din Maroc, Brazilia sau Republica Capului Verde! Spre comparație, media europeană este de 81,4 ani.
Spania are cea mai mare speranţă de viaţă la naştere din întreaga Uniune (84 de ani), urmată îndeaproape de Italia (83,8 ani) şi de Malta (83,6 ani). În general, ţările cu cea mai mică speranţă de viaţă sunt cele din Europa de Est şi ţările baltice, în timp ce ţările din Marea Mediterană, Scandinavia şi Europa Centrală au cea mai mare speranţă de viaţă.
Speranţa statistică de viaţă a ţărilor UE, în ordine descrescătoare se prezintă astfel: Spania (84 ani), Italia (83,8 ani), Malta (83,6), Suedia (83,4), Luxemburg (83,4), Franţa (83,1), Belgia (82,5), Cipru (82,5), Portugalia (82,4), Olanda (82), Slovenia (82), Danemarca (81,9), Finlanda (81,7), Grecia (81,6), Austria (81,6), Germania (81,2), Cehia (80); Estonia (78,8), Croaţia (78,8), Polonia (78,6), Slovacia (78,1), Lituania (77,3), Ungaria (76,9), România (76,6), Letonia (75,9) şi Bulgaria (75,8).
Comparând aceste date din 2024 cu cele din 2019, an de referinţă pentru stabilirea comparaţiilor, fiind ultimul înainte de izbucnirea pandemiei de coronavirus, rezultă că până la 18 ţări din UE şi-au mărit speranţa de viaţă, în timp ce Spania s-a menţinut stabilă, la 84 de ani. România a avut, potrivit cifrelor, cea mai mare creştere a speranţei de viaţă din 2019 şi până în 2023, de un an, urmată de Lituania (+0,8 ani) şi Bulgaria, Cehia, Luxemburg şi Malta (toate cu o creştere de +0,7 ani).
Avem, însă, printre cele mai mari vârste de pensionare raportate la speranța de viață. Cu alte cuvinte, după pensionare oamenii mai trăiesc în medie 10-11 ani. O situație ceva mai bună este în cazul femeilor din România și Bulgaria, care se pensionează mai devreme decât bărbații. Așadar, după pensionare, ele mai trăiesc în medie 14-15 ani.
În același timp, dacă comparăm speranța de viață din Spania, Elveția și Italia cu vârstele de pensionare din aceste țări, vedem o diferență mult mai mare. După pensionare, oamenii mai trăiesc în medie 17-19 ani.
Cu un an în urmă, o analiză Alpha Bank arăta faptul că deși speranța oficială de viață a crescut în România, a apărut în discuție un alt indicator relevant - speranța de viață sănătoasă – care s-a redus cu 2,4 ani, la 59 de ani - cea mai mică din regiune! - diferența dintre cei doi indicatori majorându-se la circa 18 ani!
La finalul lunii mai 2025, Grupul UniCredit a găzduit primul eveniment Longevity Economic Forum 2025, inițiind cu această ocazie realizarea unei noi serii de rapoarte de cercetare proprii. Rapoartele au oferit analize aprofundate cu privire la toate piețele principale în care îți desfășoară activitatea. Indicatorul UniCredit pentru Longevitate evaluează cât de bine sunt poziționate țările pentru a susține o viață mai lungă și mai sănătoasă prin intermediul a patru dimensiuni cheie: comportamentul individual, sistemele de sănătate, mediile fizice și condițiile sociale. Cercetările au ajuns la un scor mediu ELI (European Longevity Index) de 58,86, România ocupând ultimul loc, cu doar 22,03, mai puțin de jumătatea cifrei medii din Europa, sub Serbia (25,85), Bosnia Herțegovina (28,96) sau Bulgaria (33,98)!
Grupul Unicredit afișează un optimism moderat. Potrivit cercetării sale, până în 2050, se preconizează că speranța de viață în Europa va crește cu 4,5 ani, speranța de viață sănătoasă crescând cu doar 2,6 ani, la 67,4 ani, lărgind și mai mult decalajul critic dintre durata vieții și durata de viață sănătoasă. Într-o perspectivă mai extinsă, speranța de viață ar putea ajunge la aproape 100 de ani, adăugând 27,4 ani de viață în plus – sau aproximativ 240.000 de ore în plus. Cu toate acestea, a trăi mai mult nu înseamnă neapărat a trăi mai bine.
De ce stăm prost la capitolul speranță de viață sănătoasă? Nu e greu de explicat. În primul rând din pricina asistenței medicale, îmbunătățită și ea în statistici, dar dramatică în realitate. Deși bugetele alocate pentru sănătate au crescut semnificativ în ultimii ani și exodul medicilor s-a mai domolit, nevoia de medici a rămas acută. Avem 3,5 medici la 1.000 de locuitori – asta cu tot cu medicii rezidenți, din care mulți nu au posturi. De fapt, există în total 65.000 de medici, cu o medie de 2,9 medici la mia de locuitori, peste 50% dintrei ei fiind concentrați în zonele universitare. Spre comparație, statisticile Eurostat arată că în țările europene cei mai mulți medici sunt în Germania - 377.000, Italia - 243.000, Franța - 216.000 și Spania - 213.000. Despre prevenție, ce să mai vorbim?!
În al doilea rând, trebuie precizat și decalajul foarte mare între pensia medie şi salariul mediu. Rata de înlocuire este de circa 40%, deci standardul de viaţă al oamenilor după pensionare se prăbușește brusc.
În al treilea rând, pensionarii noștri sunt cu mult mai munciți și mai îndoiți de grija gospodăriilor proprii care le acoperă din nevoile de subzistență, de cea a familiilor și nepoților. Ei nu prea merg la ceaiuri dansante și voiaje pentru seniori în țările calde, nu au asistenți sociali la ușă, nu au medic de familie în zonă. În mediul rural, cei mai mulți se relaxează la nunți, botezuri, cununii, la câte un meci, dacă nu la birtul comunal. La oraș, fac cozi la dispensare, la impozite și taxe, mai ies prin parcuri, dar cel mai adesea umplu ochi farmaciile.
Cert este că a crește speranța de viață - prin însănătoșirea societății în ansamblu, prin punerea sa în centru, nu a intereselor politicienilor, partidelor și a altor structuri de putere din umbră, prin schimbarea filosofiei de a conduce și de raportare la individ - ar putea avea loc de acum înainte, o dată cu nașterea noului Executiv, condus de un premier bine intenționat, susținut de un președinte proactiv. Le ținem pumnii!
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
România intră, cu speranță, în „muncile de primăvară”- Competențele viitoare ale salariaților și visul frumos al angajatorilor
- Lupta cu dezinformarea e vânare de vânt?
- Cursa inteligenței artificiale lasă omenirea fără busolă
- Tehnologia scindează România
- București - capitala securității cibernetice a Europei - botez cu repetiție
Alte articole scrise de Cristian Pavel
