Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

„Bomba AI”, ultima cutie a Pandorei?

19 August 2025



În liniștea pe care o căutăm cu cerbicie, pentru a ne proteja, în vacarmul de postări fake sau veridice din oceanul online, în ochiul furtunii fiscale care ne lovește și în spațiul de război real și psihic întreținut de militari și politicieni, nu mai avem ochi de văzut și urechi de ascultat. Ceea ce se întâmplă însă esențial în lume, repede, pe nesimțite, dincolo de victorii și nenorociri, merită înțeles mai bine, conștientizat și decantat cu discernământ, atât cât mai e.
Deși s-a scris și discutat enorm, fără sfârșit, despre inteligența artificială, deși spațiul de comunicare holisitic e plin de informații pe acest subiect, trebuie, credem, să privim de sus, din „satelit”, tema respectivă cu un ochi limpede. Asta ca să înțelegem câtva ce trăim, ce vine peste noi, ce ne așteaptă.
Noțiunea de inteligență artificială (IA sau AI) a apărut oficial în anii 1950, dar ideea ca mașinile să poată gândi sau simula inteligența umană are rădăcini mai vechi. Încă din antichitate. De exemplu, Talos era un robot din mitologia greacă, menit să apere.
Mai târziu, filozofi precum René Descartes și Gottfried Wilhelm Leibniz s-au întrebat dacă raționamentul uman n-ar putea fi formalizat și imitat de o mașină. În 1837, Charles Babbage și Ada Lovelace au lucrat la conceptul unei „mașini analitice”, un predecesor teoretic al computerului modern.
În perioada contemporană, termenul de Inteligență Artificială a fost propus pentru prima dată în 1956 de John McCarthy, considerat unul dintre părinții fondatori ai domeniului, în Conferința Dartmouth Summer Research Project on Artificial Intelligence.
Între 1950–1970 a existat un entuziasm de pornire, generat de unele programe simple de rezolvare de probleme și jocuri, iar prin anii ’80 au apărut primele programe care imitau deciziile experților umani.
După anul 2000, prin creșterea exponențială a puterii de calcul și apariția rețelelor neuronale profunde (deep learning), s-a ajuns la progrese semnificative în recunoaștere vocală, viziune computerizată, procesare de limbaj natural și sisteme conversaționale, adică modele de limbaj mari (LLM) sau asistenți AI conversaționali dezvoltați de alte companii sau institute de cercetare, precum ChatGPT, Gemini, Calue, Mistral & Mixtral, LlaMA, Grok etc.
Unde am ajuns? La o luptă acerbă pentru atingerea unor performanțe tot mai mari în ceea ce privește capacitatea de înțelegere a limbajului, calitatea generării de text, multimodalitățile de cuprindere (text + imagine + sunet), performanțele în programare, viteza de răspuns și latență, capacitățile de „raționament”, securitatea și alinierea etică, Interacțiunea naturală (voce, emoție, personalitate).
Dacă istoria umanității a fost marcată prin „ore astrale” de curentul electic, telefon, motorul termic, comunicațiile wireless și internet sau bomba nucleară, un punct major de inflexiune în civilizație este considerat inteligența artificială.
Nu întâmplător, recent, Sam Altman, șeful executiv al OpenAI, a declarat că următoarea versiune a ChatGPT, GPT-5, este atât de rapidă și puternică încât îl sperie. El a comparat dezvoltarea noului model cu „Proiectul Manhattan”, numele de cod pentru programul de dezvoltare a armelor nucleare al Statelor Unite, demarat în 1942. Oficialul OpenAI a menționat că viteza fulgerătoare a dezvoltării inteligenței artificiale depășește semnificativ orice supraveghere posibilă. sugerând lipsa unui control adecvat asupra acestui proces. Într-un podcast recent, „This Past Weekend with Theo Von”, Altman și-a exprimat îngrijorarea și nervozitatea față de noua versiune a ChatGPT, GPT-5, așteptată luna aceasta.
Spre stupefacția multora, Geoffrey Hinton, câștigător al Premiului Nobel pentru fizică în 2024 pentru munca sa în domeniul inteligenței artificiale, Yoshua Bengio, laureat al Premiului Turing, dar și directorii executivi ai OpenAI, Anthropic și Google DeepMind, au transmis, negru pe alb, într-o scrisoare deschisă („AI Extinction Statement” - mai 2023), adresată decidenților lumii, următoarele: „Atenuarea riscului de dispariție reprezentat de inteligența artificială ar trebui să fie o prioritate globală, alături de alte riscuri la scară societală, cum ar fi pandemiile și războiul nuclear.”
La rândul său, Demis Hassabis, CEO și co-fondator al Google DeepMind, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 2024, a afirmat public că impactul AI „va fi de 10 ori mai mare decât revoluția Industrială - și poate de zece ori mai rapid!”. Tot acesta a mai spus că că IA ar putea deveni „cea mai mare invenție a omenirii – sau ultima!”.
Deși riscurile induse de sistemele tot mai performante de IA (dezinformare, deepfake-uri, înlocuirea locurilor de muncă, consum uriaș de energie, probleme de copyright, sau chiar scenariul în care AI decide că oamenii sunt dispensabili) sunt clare, beneficiile greu de imaginat care dau aripi celor implicați sunt și ele evidente.
Fie că vorbim despre automatizarea sarcinilor repetitive și productivitate uimitoare, despre personalizarea experienței utilizatorilor, progrese în medicină, suport masiv în educație și incluziune, progrese în cercetare și inovație, securitate mai bună și protecție antifraudă și o ameliorare evidentă a calității vieții, sistemele AI vor evolua rapid, mai departe.
În ciuda turbulențelor politico-economice, nici România nu e străină de aceste tendințe. La finalul anului trecut, în Aula Academiei Române din București, a avut loc ICIA30, un eveniment special dedicat împlinirii a 30 de ani de la înființarea Institutului de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu” (ICIA), moment care a marcat trei decenii de performanță științifică și inovație în domeniul AI.
Mai mult, data de 25 iunie 2025, a reprezentat un moment strategic pentru viitorul cercetării, prin lansarea oficială a Hubului Român de Inteligență Artificială (HRIA), un proiect de anvergură națională și europeană, susținut printr-un consorțiu academic și tehnologic de prestigiu, coordonat de Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București.
Recent, în premieră pentru România, la Universitatea de Vest din Timișoara studenții pot urma discipline din domeniul Inteligenței Artificiale, iar Universitatea Ecologică București a publicat primul curs universitar de Dreptul Inteligenței Artificiale.
Suntem martorii unor prefaceri nebănuite. Nu știm precis ce urmează, dar istoria se reașează sub soarele AI. Nu e nerealist să anticipăm un intuneric final, dar omenirea nu concepe nici ratarea șansei de a avea mai multă lumină. Uneori „more” poate fi „less”…



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite