Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cheia supraviețuirii pe termen mediu - reskilling cu fruntea sus!

30 Septembrie 2025



Într-un context social mai tulbure ca niciodată la nivel global, dar mai ales local, cu toții ne gândim la viitor – fie cu spaimă, fie cu resemnare, fie cu optimism robust, atât de necesar trecerii spre normalitate. Va fi mai simplu de trăit? Vom culege senini roadele spectaculoase ale sistemelor de inteligență artificială sau ne tăiem cu inconșțiență ramurile de sub picioare? Vom avea unde lucra? Vom putea avea o minimă garanție a viitoarelor locuri de muncă? E atât de greu de anticipat!
Rar a fost făcută o minimă „prospectare” a viitorului în această privință. Previziunile credibile din date oficiale spun că 170 milioane de locuri de muncă noi vor fi create până în 2030, dar vor fi şi 92 milioane de locuri de muncă pierdute, deci un plus net de peste 78 milioane. Dar asta e o proiecție simplă, surâzătoare, câtă vreme aproximativ 39% din competenţele actuale ale celor din câmpul muncii vor deveni „învechite”, adică vor trebui adaptate, înlocuite, upgradate până în 2030. Nu va fi simplu de redirecționat și recalificat oamenii, nu va fi ușor procesul de reorientare.
World Economic Forum (WEF) a dezbătut subiectul ardent, ajungând la concluzii importante. În condiții dezirabile, de pace, până în 2030 cerințele cu privire la forța de muncă la nivel internațional sunt emergente, noi, sub stindardul urgenței. Potrivit WEF, între 2025-2030 va urma o creştere semnificativă în importanţă a aptitudinilor reclamate pentru personal pe următoarele paliere:
Vor fi vizate, desigur, competențe în privința rezilienţei, flexibilității și agilității, curiozității și învățării continue (Lifelong Learning), leadership-ului şi influenţei sociale, Talent Management și gândire analitică.
Practic, va fi nevoie de investiţii semnificative în recalificare (reskilling) și upskilling pentru a evita ca mari segmente de forţă de muncă să rămână în urmă. Sinergia dintre competenţele tehnologice și cele umane (soft skills: creativitate, reziliență, leadership) va fi esenţială. Nu e suficient să ştii tehnologie dacă nu ai alte abilităţi care să permită colaborarea, schimbarea, inovația.
Angajatorii vor juca un rol activ: cei mai mulţi spun că vor recruta persoane cu competenţe noi, iar alţii vor reorienta forţa de muncă (retraining, redesenarea rolurilor) pentru a se adapta.
Ce ar trebui să facă România pentru a scuti de „cutremure” societatea?
La capitolul „educaţie formală”, ar fi nevoie de Introducerea sau consolidarea modulelor în şcoală/universitate care pun accent pe gândire analitică, creativitate, rezilienţă (ex: proiecte interdisciplinare, învăţare prin proiect) și un mai mare accent pe abilităţi soft: empatie, ascultare activă, motivaţie de sine — lucruri care adesea sunt neglijate într-o curriculă centrată pe memorare.
În privința formării profesionale și a trainingurilor pentru angajaţi ar fi de gândit programe de upskilling/reskilling care să integreze tehnologie (literacy), AI/Big Data, dar fără să neglijeze competenţele „umane”, traininguri în leadership şi management de echipă, care să includă abilităţi de influenţă socială, cooperare, lucru în echipă remote/hibrid.
Nu ar fi de neglijat politicile publice şi iniţiativele locale, adică un sprijin din partea statului și a autorităţilor locale pentru proiecte care să ofere acces la cursuri de competenţe digitale, alfabetizare tehnologică, în zone mai puţin dezvoltate, parteneriate între industria locală și universități.
Ar fi de mare interes, firește, ce spun specialiștii cu privire la joburile direct amenințate de AI în România și ce se va căuta pe mai departe. La „rece”, care dintre profesii sunt ameninațate direct în țară? Ar fi, în primul rând, slujbele din domeniul administrativ, clerical și de back-office, cei care îndeplinesc sarcini repetitive, de rutină, bine definite, uşor de automatizat: procesare de date, facturare, introducere de date, redactare de documente standard, gestiune de calendar etc. Nu ar fi scutiți de riscuri nici cei care activează în retail, cei care fac vânzare la raft, care se ocupă de chitanţiere, plăţi contactless, servicii automate de comandă online, acelea care reduc cererea pentru personal fizic de vânzare în magazine.
Nu vor fi scutiți de concedieri nici cei din ariile de documentare, procesare standard de informaţii sau traduceri simple, fiindcă aplicațiile noi Generative AI, traducerile automate, chatboţii și instrumentele de sumarizare pot prelua aceste activităţi.
Nici educația și trainingul standardizat nu vor avea perspective: partea teoretică, predările cu conţinut standardizat, formarea care nu implică multă interacţiune personalizată vor putea fi parțial automatizate.
Există, însă, domenii considerate mai puţin vulnerabile, cel puțin pe termen mediu, deoarece implică abilităţi pe care AI le replică mai greu (judecată umană, interacţiune complexă, adaptabilitate, muncă fizică în medii variate etc.), cele ce țin de îngrijire și sănătate, de exemplu, domenii care necesită empatie, interacţiune umană, decizii complexe, situaţii imprevizibile.
Chiar dacă AI poate ajuta, nu poate înlocui toate aspectele. Trebuie înțeles că asistentele, medicii (în special pentru diagnostic complex, operaţii, îngrijire la pat, geriatrie), terapeuţii, rămân cu un rol clar și că și îngrijirea persoanelor cu nevoi speciale va avea mereu nevoie de asistență umană dedicată.
De asemenea. în ce privește educația personalizată și predarea adaptativă, sistemele AI nu vor putea suplini relaţia profesor-elev, adaptarea la nevoile individuale, motivaţia, sprijinul emoţional etc., elemente dificil de automatizat complet.
Nu în ultimul rând, putem vorbi despre meseriile calificate fizic, ce nu pot fi transferate într-un sistem automatizat/robotizat (electricieni, instalatori, tâmplari, mecanici auto, operatori de utilaje specializate, muncitori în construcţii pe teren divers etc.).
Din păcate nu avem o speranță lucidă privind ceea ce urmează aici, acasă. Educația este cu fruntea la pământ, analfabetismul funcțional naște sondaje horror, cercetarea e în moarte clinică, românii nu mai au vreme de calm și echilibru. Dar, pe muchie, trebuie să găsim soluții: pentru noi, pentru confrații neînțeleși, pentru copiii care vin din urmă.
Dacă și concetățenii vor pricepe că se pot repoziționa și că, pe seama unui discernământ lucrativ, există căi reale de reorientare și aliniere, simplă ori greoaie, la rigorile viitorului incert, putem crede că viitorul sună cumva. Nu știm muzica, dar căutăm cheile supraviețuirii.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite