Revista >> Octombrie 2025 [Nr. 277] >> IT&C

AI Factory în România: promisiune, infrastructură și testul maturității digitale

Conf. univ. Alexandra Cernian, Facultatea de Automatica si Calculatoare –UNSTPB

27 Octombrie 2025

România intră pe harta europeană a infrastructurilor de inteligență artificială, odată cu includerea sa în rețeaua continentală de „AI Factories” – centre concepute să ofere acces la putere de calcul avansată pentru cercetare, companii și instituții publice. Proiectul va fi coordonat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI București), în parteneriat cu Universitatea Politehnica din București și un consorțiu de parteneri academici și industriali: Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN), Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice (INCDSB), Asociația Transilvania IT (ATIT), Institutul de Cercetare pentru Inteligență Artificială (ICIA), Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) și Asociația Hub-urilor de Inovare Digitală din România (RoDIH).

Noua facilitate va include un supercomputer dedicat aplicațiilor de inteligență artificială, capabil să antreneze modele complexe și să proceseze volume masive de date, alături de o platformă de servicii destinată companiilor și instituțiilor care vor să adopte soluții bazate pe AI.
La nivel european, AI Factories reprezintă adevărate noduri strategice în infrastructura digitală a continentului: centre care reunesc putere de calcul de ultimă generație, seturi masive de date, instrumente software specializate și echipe de experți. Scopul lor este să accelereze dezvoltarea și implementarea soluțiilor de inteligență artificială în economie, cercetare și administrație. Inițiativa face parte din planul ambițios al Comisiei Europene de a transforma Europa într-un veritabil „continent al AI”, prin investiții comune ale Uniunii și ale statelor membre, cu acces prioritar pentru startup-uri și IMM-uri. În valul anunțat în octombrie 2025, România se află printre cele șase noi țări selectate să găzduiască astfel de centre, un pas important spre consolidarea poziției sale în ecosistemul european al inteligenței artificiale. La nivel european, investițiile în rețeaua de AI Factories și Antene depășesc 2,6 miliarde de euro, dintre care peste 500 de milioane sunt alocate în cea mai recentă rundă lansată de Comisia Europeană. Fiecare centru poate primi până la 15 milioane de euro finanțare UE, completată de contribuții naționale, ceea ce face ca bugetul exact al proiectului românesc să depindă de nivelul cofinanțării interne.

Utilitate practică și impact economic
Impactul real al unei AI Factory nu se măsoară doar în numărul de GPU-uri instalate, ci în produsele și serviciile care vor schimba felul în care funcționează economia. În viziunea europeană, aceste centre nu sunt simple laboratoare tehnologice, ci motoare de competitivitate și inovare.
Pentru România, efectele se pot traduce în procese mai rapide și mai eficiente, mai puține erori și o creștere vizibilă a productivității în companii. Vor apărea, totodată, noi linii de produse bazate pe AI, servicii capabile să concureze pe piețele externe și o cerere tot mai mare de specialiști calificați – de la ingineri de date, până la specialiști în securitate și etică digitală.
Pentru startup-uri și companii mici, AI Factory poate deveni o gură de oxigen. Multe afaceri românești din tehnologie nu își permit astăzi costurile uriașe ale procesării necesare pentru a antrena modele de AI. Noua infrastructură ar putea oferi credite de calcul, medii securizate de testare (sandbox-uri) și asistență tehnică pentru transformarea ideilor în produse comerciale. Este, de altfel, chiar misiunea declarată a EuroHPC: să transforme IMM-urile din simpli utilizatori în creatori de soluții bazate pe AI.
În sectorul public, AI Factory promite proiecte cu impact imediat — de la sănătate și agricultură, până la transport și administrație. Automatizarea proceselor poate însemna timpi mai scurți, costuri mai mici și servicii mai eficiente. De exemplu, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a redus considerabil durata analizării cererilor prin folosirea roboților software, iar o infrastructură națională de AI ar putea replica aceste rezultate la scară largă.
Pentru universități și institute de cercetare, accesul la putere de calcul avansată înseamnă șansa de a rămâne competitive la nivel european. Prin conectarea la rețeaua EuroHPC, România poate colabora cu centre similare din alte state și poate ține în țară o parte din talentul tânăr care astăzi migrează spre infrastructuri străine mai performante.
Iar din perspectivă economică, AI Factory are potențialul de a stimula întregul lanț industrial: de la integrarea de hardware și software specializat, la servicii cloud și programe de formare profesională. Pe termen lung poate deveni un motor de creștere pentru IT&C, dar și un catalizator pentru industrii tradiționale — producție, agricultură, transport — care vor folosi AI pentru eficientizare și inovație.

Testele grele: energie, apă și guvernanță
Centrele de calcul de acest tip sunt uriași consumatori de energie electrică și apă. Fiecare cluster de GPU-uri necesită alimentare constantă și răcire intensivă. Într-un context energetic controversat, apare întrebarea: unde va fi amplasat centrul, cât va consuma și cine va plăti factura energetică? În Europa, dezbaterile despre sustenabilitatea centrelor de date au devenit politice, iar unele state limitează deja consumul de apă pentru răcirea echipamentelor, altele impun cote pentru integrarea surselor regenerabile.
România va trebui să dovedească că poate construi un centru performant, dar și responsabil din punct de vedere climatic. Asta presupune:
♦ energie sigură și stabilă, cu planuri clare pentru perioadele de vârf de sarcină;
♦ soluții eficiente de răcire și transparență publică privind consumul și amprenta de carbon;
♦ protecție sporită a datelor sensibile, având în vedere că infrastructura va fi folosită și de instituții publice;
♦ guvernanță clară – cine decide prioritățile, cum se stabilesc tarifele și cum se garantează accesul echitabil între giganți industriali, universități și startup-uri.
Experiența altor state arată că un supercomputer fără un model de operare bine definit riscă să devină o „catedrală de siliciu” impresionantă, dar inutilizată. Comisia Europeană a transmis deja un mesaj clar: infrastructura trebuie să fie funcțională din prima zi, cu servicii concrete și rezultate măsurabile, nu doar un simbol tehnologic.
Pentru România, următorul an și jumătate va fi decisiv. Câteva repere cheie vor arăta dacă AI Factory devine un motor real de inovare sau un proiect blocat în birocrație:
♦ Calendarul de achiziție și punere în funcțiune: când va fi operațional supercomputerul și ce servicii (training, consultanță, programe pentru startup-uri) vor fi disponibile încă din prima fază.
♦ Schema de acces: cum vor fi împărțite resursele între IMM-uri, universități și sectorul public; vor exista credite de calcul, prețuri diferențiate și apeluri transparente?
♦ Parteneriatele industriale: integrarea cu fonduri europene precum Horizon Europe sau InvestEU poate accelera lansarea unor proiecte pilot.
♦ Indicatorii de impact: câte companii vor beneficia efectiv, câte proiecte de cercetare vor fi sprijinite, care vor fi timpii medii de acces și ce economii de costuri sau energie vor fi raportate.

Pe scurt, miza nu este doar să construim un supercomputer, ci să îl facem util. Dacă AI Factory va livra rezultate concrete pentru mediul academic, economic și public, România ar putea deveni un model de implementare inteligentă a infrastructurii AI în Europa de Est. Intrarea României în rețeaua europeană a AI Factories este, fără îndoială, o victorie de imagine și poziționare strategică și dovada că putem juca în liga infrastructurilor digitale de ultimă generație. Însă adevăratul test abia acum începe: punerea în funcțiune și livrarea de rezultate concrete.