Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Esecuri IT paradoxale

27 Octombrie 2025



De obicei, privind în urmă, înțelegem de ce anumite tehnologii au succes pe piață, iar altele nu. Însă este uimitor să aflăm despre tehnologii impetuoase care au dispărut la prima lor itertație și care apoi – după un timp, sau în alt context – au avut succes substanțial. Și exemplificăm cu PDA, Tablet PC și OS/2.

Evoluția și diversificarea tehnologiilor informatice se aseamănă întrucâtva unui arbore genealogic, în care anumite ramuri sunt lungi și altele sunt scurte. Dar de ce sunt scurte și ramurile promițătoare? Privind retrospectiv am putea spune: fie contextul nefavorabil/imatur, fie managementul deficitar (corelare slabă între cerere, producție și distribuție), fie marketing insuficient de curajos/vizionar, etc. De altfel, dincolo de eventuala lecție (utilă celor implicați direct/responsabil în piața IT), interesante sunt și poveștile.

PDA – Personal Digital Assistant
Apărute prin anii 1984-1996, dispozitivele mobile/portabile numite generic PDA erau niște agende electronice (gestionând deci informații de contact ale persoanelor sau organizațiilor necesare purtătorului) completate cu câte un calendar (planificator/gestionar) de sarcini/evenimente și cu câte un calculator (aritmetic/matematic). Pe traseu, la funcțiile dispozitivelor PDA s-au adăugat un notes (texte), un media-player, conexiune internet și chiar telefonie, ceea ce le-ar îndreptăți să se considere precursoarele smartphone-urilor. Și totuși, chiar dacă telefonul mobil de astăzi este cumva urmașul lor (deși, genealogic vorbind, nu este așa, întrucât smartphone-ul a rezultat din evoluția telefonului, iar funcțiile lui de PDA i-au fost grefate ulterior), trebuie să recunoaștem că ideea/conceptul de dispozitiv PDA nu a supraviețuit pe piață. Și paradoxul este chiar resurecția lui în telefoanele/tabletele mobile. (La o primă vedere am putea spune că doar camera foto, GPS-ul și instalarea/rularea de aplicații lipseau PDA-urilor pentru a fi niște veritabile smartphone-uri.)
Din punct de vedere hardware,
PDA-urile erau destinate să se transporte în buzunar/poșetă și se puteau ține în palmă. Inițial aveau o mini-tastatură lângă ecran, iar ulterior s-a implementat interacțiunea cu touch-screen. Dispozitivul avea o memorie internă și eventual un card de memorie externă (SD sau CF). Plus facilități de conectare cu exteriorul: USB, IrDA, Bluetooth, Wi-Fi. În ecosistemul PAD-urilor, o facilitate importantă a fost funcția de sincronizare cu PC-ul, prin care se actualizau (bidirecțional) date din agendă și din calendar.
1984 – Psion Organiser
1994 – IBM Simon
1996 – Nokia Communicator
1997 – Palm PalmPilot
1999 – BlackBerry



Microsoft Tablet PC
Aici ar fi vorba de eșecul unui precursor al tabletei de astăzi.
În anul 2001, compania Microsoft anunța, sub numele Tablet PC, un calculator personal portabil, rulând o versiune specială a sistemului de operare Windows XP și având facilitatea de interacțiune pe ecran cu pen-ul. Adică un laptop/notebook mai conviv/ergonomic, apt inclusiv să recunoască scrisul de mână și vocea umană. În 2003 deja mai mulți producători de PC/notebook aveau pe piață Tablet PC-uri. (De menționat că în 2006 apăreau și primele UMPC-uri (Ultra-Mobile Personal Computer), definite de Microsoft ca versiuni miniaturale de calculatoare personale.) Însă conceptul originar de Tablet PC s-a stins, interesul pieței pentru el neatingând "masa critică" necesară pentru a-l consfinți ca succes. Segmentul notebook-urilor nu a cedat semnificativ să îi facă loc, iar apariția smartphone-urilor deja acapara interesul populației. Se poate spune (în ton de paradox) că smartphone-ul a dat lovitura de grație Tablet PC-ului dar l-a și reînviat: în anii 2007 și respectiv 2008 apăreau sistemele de operare iOS (pentru Apple iPhone) și Android (inițial ca software open-source), și ambele s-au dovedit capabile să suporte coerent și consecvent dispozitive mobile, așa că în 2010 se lansau pe piață primele tablete în linia celor pe care le știm și astăzi: Apple iPad și Samsung Galaxy Tab. Restul e istorie măruntă.
Desigur, am putea specula suplimentar privind circumstanțele insuccesului Tablet PC: touch-screen-ul ar fi trebuit orientat de la început către degete ci nu către pen; lipsa suportului software via internet; ecosistemul de aplicații mobile; ș.a. Dar mai probabil că dinamica miniaturizării componentelor electronice din acel deceniu a fost cea cu care nu s-a potrivit conceptul de la Microsoft.
(Eventual amintim aici și inițiativa Microsoft de a crea propria linie de calculatoare portabile, Surface, demarată în 2012.)



Operating System /2
Ultimul exemplu al poveștii noastre vine din domeniul software: sistemul de operare OS/2, creat inițial de IBM în anul 1987. Prima versiune era urmașa sistemului de operare PC DOS (sau IBM DOS) la care adăuga esențial modul de lucru protejat cu memoria (facilitate ce deschidea calea pentru rularea multi-tasking a software-urilor de sistem și de aplicații). Versiunea 2.0 apare în 1992 și aduce funcții deosebite pentru acele vremuri: suport pentru software pe 32 de biți; interfață grafică deplin orientată-obiect; multi-tasking efectiv. Versiunea 3, din 1994, include suport pentru conectarea calculatoarelor în rețea. Dar deja apăruse Windows NT, care avea să schimbe jocurile, inclusiv pe segmentul de piață profesional (enterprise) vizat de OS/2.
Ne amintim că Windows-ul a fost inițial o interfață grafică rulând sub sistemul de operare MS-DOS, și că de-abia în 1993 devine sistem de operare. (Vedeți eventual articolul meu despre evoluția Windows-urilor, în revista Market Watch nr.238/2021)
Contextul apariției și evoluției sistemului de operare OS/2 este unul mai complicat, de vreme ce IBM și Microsoft erau atât parteneri cât și concurenți pe segmentul PC. (De altfel, Windows-ul s-a inspirat masiv și a preluat oficial multe tehnologii din OS/2.) Putem deci considera că atât conflictul de interese cât și evoluția mizelor pentru sistemele de operare și pentru aplicațiile software au determinat dispariția lui OS/2 de pe piață. (Cu ton de glumă se poate spune despre IBM cum că n-a avut curajul „să pună toate ouălele în baschetul PC-ului", așa cum, de nevoie, a făcut mica firmă (pe atunci) Microsoft.)
De altfel, în ograda IBM au mai sucombat câteva tehnologii software (Lotus 1-2-3, Lotus Approach sau Lotus Notes/Domino), deși ele erau superioare soluțiilor concurente. Dar s-a întâmplat și altora, precum Informix sau CA Jasmine. Însă nu prea avem a ne opune mersului istoriei, fie ea și mica istorie a IT-ului…



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite