Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Alarmă în industria spațială românească!

25 Noiembrie 2025



România a avut primul acord de cooperare cu Agenția Spațială Europenă (European Space Agency - ESA) în 1991, apoi a mai încheiat două: în 1998 și în 2006. Țara noastră devenea membru cu drepturi depline al ESA pe 22 decembrie 2011. În timp, colaborarea Autorității Naționale pentru Cercetare – ANC (instituție îndrituită să asigure suportul la nivel național pentru implementarea programelor spațiale) cu ESA a avut rezultate demne de luat în seamă. Programul național STAR (Space Technology and Advanced Research) a fost unul dintre pilonii colaborării, inițiat pentru a dezvolta capabilități spațiale competitive și a susține participarea României la ESA.
România a trecut printr-o perioadă de tranziție după aderarea la ESA, iar în iulie 2022 principiul „fair return” a devenit mai favorabil: beneficiile investițiilor în ESA au fost maxime. Acest lucru a înseamnat că o mare parte din contribuția financiară a României la ESA s-a întors în diverse contracte cu entități românești (institute, companii), consolidând industria spațială locală.
Prin strategia națională de cercetare și inovare, ANC s-a angajat să integreze domeniul spațial ca o prioritate națională, încât interacțiunea cu ESA să nu fie doar „de cercetare”, ci și o parte din planul de dezvoltare a capacității spațiale a României.
Dar are România o industrie spațială demnă de luat în seamă? Da, avem o industrie spațială deloc neglijabilă. Există 290 de entități autohtone înregistrate la ESA, fiecare un potențial contractor. Dintre acestea, 95 sunt active și un „pluton” de 21 de entități mai mari atrag cam 90% din banii care se întorc în țară prin contracte ESA.
În acest domeniu lucrează circa 1.200 de angajați, deloc puțin pentru un sector de înaltă tehnologie. Fâcând un minim „recensământ”, peste 100 de entități românești au lucrat la peste 500 de contracte ESA între 2013 și 2024, valoarea totală a contractelor semnate între 2015 și 2024 fiind de aproape 200 de milioane de euro! Toți acești bani au ajuns în economia locală: cam 80% din valoarea contractelor a mers la companii private și, foarte important, 21% din total către IMM-uri. Această împărțire demonstrează că nu doar corporațiile și firmele-gigant au beneficiat de bani, ci și firmele mici și medii. Mai mult, această dispersie arată și că există o bază industrială diversificată.
Chiar dacă public se știe puțin, trebuie spus că firmele și institutele din România lucrează la noile rachete europene Ariane 6 și Vega-C, la naveta spațială reutilizabilă Space Rider. România contribuie și la Euclid, telescopul spațial care caută materia și energia întunecată, la JUICE, sonda care se duce la lunile înghețate ale lui Jupiter, la LISA - viitorul observator spațial de unde gravitaționale, toate proiecte de anvergură mondială.
Românii sunt, de asemenea, implicați și în proiecte de observare a Pământului, prin programul Copernicus, cu sateliții Sentinel, dar și la misiuni viitoare, cum ar fi cele care vor monitoriza clima, mediul. Nu trebuie uitată apărarea planetară, misiunea Hera, unde firmele locale dețin roluri-cheie în ghidare, sau Proba-3, nici contribuția la modulul european I-Hab, proiecte care, toate, definesc viitorul explorării spațiale.
În prezentările ESA vedem și ce fac concret entitățile românești. Jucători importanți, precum Aerostar ori Sonaca, fac structuri, mecanisme pentru rachete, sateliți. Alții sunt performanți pe software critic de zbor, sisteme de control: AROBS, Deimos Space, GMV. Pe parte de componente, HPS face antene, structuri speciale, izolație termică, COMOTI mecanisme, componente de propulsie, iar SonoVision, cablaje electrice de înaltă fiabilitate, esențiale în spațiu. Institutele de cercetare sunt și ele bine reprezentate: INCAS, de exemplu, e specializat în tehnologii aerospațiale. Institutele de fizică de la Măgurele, INFLPR, ISS, dezvoltă instrumente științifice care zboară pe misiuni ESA. Alte firme, precum Terrasigna prelucrează date din satelit, RISE dezvoltă receptoare GPS de înaltă precizie, TTIt-Tech face cipuri speciale pentru rețelele de date de la bordul navelor spațiale. În concluzie, România a dezvoltat o importantă capacitate tehnică și industrială.
Problema spinoasă a industriei este aceea că România datorează ESA la această oră aproape 60 de milioane de euro. Este o sumă considerabilă. Potrivit datelor oficiale de la ANC, România are o datorie de 31,8 milioane de euro cu titlu de contribuții neplătite pentru programele opționale ESA pe 2025, la care se adaugă restanța de 27,8 milioane de euro din 2024 pentru programele opționale.
Slavă Domnului, contribuția obligatorie anuală, în valoare de 14,5 milioane pentru 2025, este achitată la zi. Dar consecința imediată a restanțelor la opționale este, din păcate, pierderea dreptului de vot în Consiliul ESA – un lucru foarte grav.
Au fost acțiuni, în trecut, care au ajutat participarea României la ESA. Acum însă, conducerea ANC a declarat că există „o lipsă a fondurilor bugetare pentru programele opționale în 2025”. Trist, dacă nu cumva dramatic!
Recent, au fost interpelări parlamentare care au scos în evidență că există o nevoie urgentă de a plăti către ESA minimum 15 milioane de euro până spre finalul lunii noiembrie 2025. De ce acest termen? Pentru că între 26-27 noiembrie 2025 va avea loc Consiliul ESA la nivel ministerial (CM25) la Bremen, în Germania. Acolo se bat în cuie programele și bugetele mari pentru următorii ani, 2026-2028. Dacă nu ai drept de vot, nu mai contezi!
Există o criză bugetară evidentă, dar a tăia din alocări restanțele către ESA sună fie a inconștiență, fie a subminare a economiei naționale, fie a incomptență și lipsă de înțelegere. Care e planul României și bugetul pentru Consiliul ministerial ESA din noiembrie 2025? Ce se întâmplă cu reforma Agenției Spațiale Române (ROSA), promisă de ani de zile? ROSA traversează de aproape trei ani o criză structurală severă: personalul s-a prăbușit de la 55 la doar 22 de angajați, programul STAR rămâne nefinanțat în ciuda includerii în PN4, iar lipsa reorganizării cerute insistent de specialiști riscă să scoată România din ritmul accelerat european și global care unește tot mai strâns domeniile spațial și de securitate. Unde e Legea Spațiului, de care s-a tot vorbit în mediile de profil?
La spartul târgului, alarma din industria spațială românească răsună prelung, fără ecou pentru decidenții noștri. În lipsa statutului implicit de membru cu drepturi depline în ESA, și aceasta va cădea la pământ cu o accelerație proporțională cu indolența, corupția și interesele oculte care macină statul român de 35 de ani și mai bine.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite