Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cercetare si Invatamant superior >> Stiri si Evenimente

Fața nevăzută a meseriei de profesor

17 Decembrie 2025



Sorina Partal are 36 de ani, a devenit învățătoare în urmă cu 11 ani, după mai multe joburi pe care le-a avut în diferite domenii corporate. După căutări, a ales învățământul la sugestia surorii sale, care preda deja de câțiva ani la acel moment

„A fost o meserie care m-a provocat și am descoperit o lume minunată a onestității, naivității, bucuriei de copil și iubirii necondiționate, ceea ce m-a făcut să rămân în continuare în învățământ, deși la vremea aceea salariul meu era unul foarte mic: 900 lei net în 2015.”

Pentru Sorina, a urmat lungul drum al reconversiei profesionale, doi ani de curs post-universitar, definitivat și examene de grad. Alegerea meseriei a trecut dincolo de motivațiile pecuniare. A avut legătură cu o menire, o admirație pentru instituția de învățământ care a format-o de-a lungul vieții. A descoperit, însă, o meserie solitară, în ciuda faptului că ești înconjurat de oameni.



A început să predea ca suplinitor într-o școală dintr-o zonă centrală a capitalei. Ulterior, s-a mutat într-o școală dintr-un cartier periferic al Bucureștiului. Oriunde s-ar afla, un lucru e cert: performanța școlară e dependentă de relația profesor-elevi-părinți.

Își amintește că era primul an de învățământ, în care trebuia să preia clasa pregătitoare și să se asigure că toate formalitățile erau îndeplinite, de la procurarea manualelor auxiliare până la aspecte administrative precum semnarea condicii de prezență sau respectarea procedurilor interne ale școlii, toate erau necunoscute la început. La fel ca ea, celelalte cadre didactice erau mereu ocupate cu munca birocratică laborioasă, la fel și directorul școlii. Chiar și consilierul școlar, care putea deveni un mentor în situații delicate, avea în atribuții 800 de elevi, așa că singura formă de învățare eficientă devenea cea auto-didactă.

Pentru un profesor la început de drum, există mai multe autorități care-l evaluează permanent: copiii, părinții, superiorii ierarhici sunt doar câțiva.

În sistemul de învățământ, know-how-ul e dobândit în timp, empiric, prin încercare și eroare și de multe ori ajunge greu la cei care au nevoie de el la momentul potrivit.

Uneori colectivul profesoral este competitiv, ocupat, alteori poate fi ignorant și chiar ostil, oferind sfaturi și informații eronate, cu voie sau fără voie.

Pe lângă predarea efectivă, pregătirea pentru ore, precum elaborarea planurilor de lecții, evaluările juste, cu grilă de punctaj care verifică competențele elevilor, există o mulțime de sarcini birocratice și comisii care se constituie în școlile de stat. Cele mai multe dintre acestea sunt neremunerate. Întrucât nu există o motivație pecuniară, cadrele didactice experimentate refuză aceste responsabilități, iar directorul le atribuie celor mai noi profesori, care se văd copleșiți de noile sarcini, pe lângă provocările pe care le au deja la clasă.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite