Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cercetare si Invatamant superior >> Articole

Anul 2026, mai dificil pentru sistemul CDI din România?

29 Ianuarie 2026



Înainte de a vorbi despre cercetare aș menționa câteva articole despre educație, care mi-au dat fiori reci pe șira spinării:
https://www.edupedu.ro/analiza-dezastrul-demografic-din-licee-efect-intarziat-al-austeritatii-din-2010-2011-cand-am-avut-cei-mai-putini-copii-nascuti-din-1930-pana-atunci-lectia-ignorata-a-economiilor-pe-termen/
https://www.edupedu.ro/ranking-qs-pentru-europa-2026-nicio-universitate-romaneasca-nu-intra-in-primul-sfert-al-clasamentului-institutiilor-de-invatamant-superior-de-pe-continent-universitatea-babes-bolyai-cea-mai-bin/
https://www.edupedu.ro/ranking-global-romania-se-prabuseste-in-clasamentul-universitatilor-dupa-domenii-de-studiu-shanghai-2025-institutiile-romanesti-raporteaza-doar-15-aparitii-fata-de-22-in-urma-cu-un-an-in-clasamente/
Cine le citește își dă seama că educația în Romania este pe moarte, cauzele principale fiind, pe de o parte, declinul demografic accentuat și, pe de altă parte, politicile de austeritate promovate la nivel guvernamental. Acestea, după cum se vede, nu afectează doar pe termen scurt sistemul de educație prin reducerea finanțării și concedieri, ci și pe termen lung, inhibând natalitatea și alungând din sistem resursa umană care cu greu poate fi înlocuită. Sistemul de educație se află în fața unor decizii cruciale privind adoptarea rapidă a unor reforme structurale care să promoveze calitatea în detrimentul cantității, să producă resursă umană bine pregătită pentru educația generațiilor viitoare, ancorate în cerințele societății super-tehnologizate în care trăim. Cu un învățământ care încă trăiește, în mare majoritate, în trecut, nu se poate performa. Acest lucru este evident în declinul universităților românești în clasamentele mondiale. Soluția comasării între universități sau între universități și INCD-uri pentru a îmbunătăți scorurile în clasamentele mondiale este iluzorie și poate duce la rezultate contrare atâta timp cât universitățile considerate de top în țară nu se curăță și modernizează ele însele. Asta înseamnă să scape de probleme de plagiat, să pună pe liber pe cei cu probleme de etică dovedite cu probe, să promoveze calitatea la angajarea de personal nou și să promoveze cercetarea de vârf. Nu se poate urca în clasamente dacă nu se schimbă modul în care universitățile considerate mari tratează cercetarea, care nu este o anexă facultativă a activității educaționale, ci este parte organică a educației dacă vrem resursă umană cu pregătire de top. Și, nu în ultimul rând, ar trebui făcută o delimitare clară între cariera academică/didactică/cercetare și cariera în politică. Prea multe cadre didactice se dedulcesc la funcții/demnități în politică și prea mulți politicieni se împopoțonează cu titluri academice pe care nu le merită, fiind obținute de multe ori prin fraudă.

În cercetare, situația este poate mai gravă decât anul trecut:

- Nu avem un ministru plin care să negocieze bugetul MEC, premierul, care oricum este pus pe tăieri, negociind cu el însuși în calitate de ministru interimar; promisiunea ca până la finalul lunii ianuarie să fie desemnat un ministru titular pare că va fi încălcată, deși se fac eforturi în acest sens (https://www.edupedu.ro/surse-viitorul-ministru-al-educatiei-va-fi-stabilit-vineri-30-ianuarie-in-sedinta-biroului-politic-national-al-pnl/);
- Nu avem buget, nu este vorba numai de MEC, ci de toată țara, dar guvernul și coaliția care îl susține nu par a fi îngrijorate de acest lucru, atenția lor este îndreptată spre probleme cum ar fi pensiile magistraților, reforma administrației publice și a companiilor de stat (înțelegând prin asta că se încearcă salvarea a cât mai multor privilegii și posturi în răspărul populației care suportă din ce în ce mai greu inflația si taxele mari);
- Autoritatea Națională pentru Cercetare (ANC) este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire; ar trebui sa fie cumva autonomă, având filă de buget separată, dar nu este; toate hotărârile trebuie să treacă de furcile caudine ale serviciilor din MEC, deși și ANC are servicii similare (ex. juridic, economic, etc., practic aceste servicii ale ANC există degeaba, dacă nu se poate mișca nimic fără voie de la serviciile similare de la Educație);
- Dacă te uiți pe site-ul ANC, totul merge strună: reforma legislativă bifată, că erau jaloane PNRR; evaluarea organizațiilor de cercetare începută (rămâne de văzut ce efecte va avea sau va avea soarta reformei Funeriu); bani fără număr, parca 12 miliarde în ultimii 3 ani (vezi https://www.research.gov.ro/proiecte-de-cercetare-de-peste-12-miliarde-lei-contractate-in-ultimii-3-ani-din-fonduri-structurale-pnrr-si-fonduri-nationale-gestionate-de-autoritatea-nationala-pentru-cercetare-29387/); este adevărat, s-au contractat proiecte și pe POCIDIF, și pe PNRR și ceva și pe PN IV (contractele CoEx nu au fost încă semnate), dar la PNRR există restanțe mari de plată (se aude de 600 de cereri de rambursare neonorate încă), iar pe PN IV a fost organizat un singur rând de competiții în 3 ani.
Stau și mă întreb, daca toate sunt bune și frumoase, de ce apar semnale că din ce în ce mai mulți oameni pleacă din sistemul CDI? Și nu este vorba de doctoranzi sau post-doci, ci de cercetători cu 15-20 de ani de experiență în cercetare, ajunși la grade științifice echivalente conferențiar sau profesor universitar. Cunosc personal două cazuri concrete, cercetători cu experiență care au plecat sau urmează sa plece din țară cu întreaga familie. Când am vorbit și am întrebat care sunt cauzele mi-au spus că nu sunt legate de venituri, de atmosfera de la locul de munca, de cariera în organizațiile în care lucrează, cauzele sunt legate de lipsa de predictibilitate a finanțării și de birocratizarea excesiva a proiectelor de cercetare (un cercetător performant pierde între 3 și 4 luni pe an cu sarcini birocratice, de la scris propuneri de proiect până la completat tot felul de rapoarte), de lipsa de calitate a sistemului de educație și de calitatea slabă a asistenței sanitare, la care se adaugă în ultimul timp revenirea corupției sistemice și scăderea gradului de securitate în public (școli, străzi, restaurante, etc.). Toate sunt atribuții ale statului, care are în fișa postului asigurarea unei educații de calitate pentru toți copiii, servicii de sănătate de calitate pentru toți plătitorii de CASS (acum cam plătește toată lumea, după legea Bolojan, mai rămâne să se ia CASS și din alocații, că și copiii au nevoie de asistență sanitară), și servicii de ordine publică, în primul rând în școli. Ori statul a eșuat strălucit în a asigura aceste servicii esențiale pentru oameni, servicii care până la urmă fac parte din contractul social între guvernanți și guvernați. Din păcate premierul nu poate trece peste o viziune îngustă de contabil șef, iar partidele nu pot trece peste interesele unor coterii mai degrabă interesate să dreneze banul public în interes propriu decât să servească cetățenii. Nu mai vorbesc că toți sunt plătiți din banii noștri, dar asta nu se pune, consideră că lefurile pe care le iau li se cuvin cu vârf și îndesat.
Pe scurt, anul 2026 se anunță a fi un an mai dificil decât 2025 pentru sistemul CDI, problema principală fiind subfinanțarea cronică. Devine din ce în ce mai clar că actualul model de creștere economică bazată pe mână de lucru ieftină și producție de bunuri în general cu valoare adăugată joasă sau cel mult medie nu mai produce efecte și este necesară trecerea la un alt model, bazat pe tehnologii de vârf și pe cunoaștere (vezi https://www.contributors.ro/tigrul-economic-romanesc-ramane-fara-combustibil/). Asta implică investiție masivă in educație și cercetare. Dacă nu se face acum această investiție, rămânem la stadiul „pe margine” și vom ajunge în meniul altora mai puternici.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite