Revista >> Aprilie 2026 [Nr. 281] >> Cover Story

Dr. Andrei Alexandru: „Cercetarea este o investiție în viitorul națiunii noastre”

Alexandru Batali

23 Aprilie 2026

Într-un moment de inflexiune pentru sistemul românesc de cercetare, marcat de dificultăți bugetare, reforme structurale și o competiție internațională tot mai acerbă, dialogul despre direcție și priorități devine esențial. În acest context plin de provocări, revista Market Watch aduce în prim-plan domeniul printre-un interviu de copertă cu persoana cu cel mai înalt grad de legitimitate și responsabilitate: dr. Andrei Alexandru, președintele Autorității Naționale pentru Cercetare (foto). Analizăm împreună primul an de mandat, privim la echilibrul fragil dintre stabilizarea și transformarea domeniului, și discutăm despre șansele reale ale României de a-și valorifica potențialul științific. De la reforma cadrului legislativ și marile investiții strategice, până la aspectele cronice legate de finanțare și resursa umană, discuția conturează o radiografie lucidă a prezentului și o proiecție necesară asupra viitorului cercetării românești.

Domnule preşedinte, recent s-a împlinit un an de când conduceţi destinul cercetării româneşti. V-aţi asumat această misiune ingrată într-o perioadă complicată pentru domeniu, pe fondul încercării de soluţionare, la nivel naţional, a unor suite de probleme de natură politică, economică şi socială. Vă invit să faceţi un bilanţ calitativ şi să prezentaţi cele mai importante reușite la care aţi contribuit în această perioadă.
În 7 martie 2025 am primit misiunea de a conduce Autoritatea Națională pentru Cercetare, într-un context marcat de constrângeri fiscale și de decizii dificile, necesare pentru stabilizarea deficitului bugetar. Inevitabil, aceste ajustări au afectat și zona cercetării și inovării, astfel că bilanțul acestui prim an nu poate fi unul festiv, vorbim, mai degrabă, de unul realist. Prioritatea a fost menținerea împreună cu colegul din conducerea ANC, domnul profesor universitar Tudor Prisecaru, și cu ceilalți colegi din ANC a funcționalității sistemului, evitarea blocajelor administrative și finalizarea reformelor asumate prin PNRR. În acest interval s-a încheiat procesul de evaluare și a demarat cea mai importantă competiție de proiecte de cercetare lansată până acum în România - centrele de excelență, o competiție cu un buget de 1,5 miliarde de lei. Dincolo de dimensiunea financiară, aceste centre sunt concepute ca poli de performanță care concentrează resurse, reduc dispersia instituțională și creează masă critică în jurul unor direcții relevante pentru societate.
Am lucrat, în paralel, la creșterea predictibilității finanțării, prin asumarea unui calendar clar și definirea programelor pentru 2026–2027 și pregătirea lansării unor noi competiții, cu accent pe tinerii cercetători. Am susținut proiectele aflate în derulare și finanțarea de bază a INCD-urilor într-un an bugetar dificil, iar ratele de succes în competițiile derulate prin UEFISCDI au crescut în 2025 cu aproximativ 50%, ceea ce a permis finanțarea unui număr mai mare de inițiative valoroase.
Au fost consolidate programele dedicate parteneriatelor internaționale și domeniilor strategice, inclusiv în jurul infrastructurii DANUBIUS-RO, și am continuat accesul național la literatura științifică. Recent chiar, am semnat memorandumuri de colaborare cu parteneri relevanți - inclusiv Guvernul Japoniei și ICTP Trieste, participând activ la toate negocierile la nivel interministerial în cadrul Consiliului Uniunii Europene privind viitorul program-cadru multianual pentru cercetare FP10. În același timp, am reușit conversia a circa 200 de milioane de euro din componenta de împrumut a PNRR către componenta de grant, aceste sume devenind finanțare europeană nerambursabilă care intră în sistemul național de CDI, ceea ce consolidează capacitatea de implementare a investițiilor și elimină riscurile unor alocări bugetare insuficiente.
Acest prim an se înscrie și într-un efort mai amplu de reformare a cadrului normativ, prin rescrierea legislației specifice și corelarea acesteia cu recomandările Comisiei Europene, cu principiile din Carta Europeană a Cercetătorilor și din Declarația de la Bonn privind libertatea cercetării. În același timp, a fost deblocat proiectul strategic ELI-NP de la Măgurele, cea mai puternică infrastructură laser din lume, fiind asigurată finanțarea necesară pentru operaționalizarea sistemului de fascicul gamma în 2026, ce va avea aplicații importante în medicină și imagistică industrială.
A fost inițiat cel mai important proces de reformă structurală a sistemului românesc de cercetare: evaluarea independentă a tuturor organizațiilor de cercetare, reașezarea arhitecturii instituționale și corelarea finanțării cu performanța academică. Procesul este în desfășurare, multe dintre organizațiile de cercetare fiind deja evaluate și urmează să fie finalizat până la începutul verii anului 2026.

Acum, alături de domnul ministru Mihai Dimian lucrăm la elaborarea ultimului proiect de lege privind reformele din PNRR, toate celelalte jaloane și ținte aferente Componentei 9 fiind deja îndeplinite. Legea, care va fi adoptată până în iunie, vizează digitalizarea și transparentizarea tuturor mecanismelor privind derularea competițiilor de proiecte de cercetare, susținerea parteneriatelor public-privat pentru inovare și transfer tehnologic, atragerea investițiilor private în CDI și operaționalizarea Observatorului de CDI pentru alinierea politicilor publice din România la standardele UE.
E important de menționat că a fost obținut avizul formal favorabil din partea Comitetului pentru Știință și Politică Tehnologică privind aderarea României la OCDE. Le mulțumesc în particular colegilor din Direcția de Relații Internaționale pentru efortul susținut din ultimii 4 ani, care a făcut posibilă atingerea acestei ținte majore pentru România.
Activitatea din ultimul an vine în prelungirea obiectivelor din cei peste 4 ani de când sunt secretar de stat. În această perioadă au fost elaborate zeci de acte normative dintre care 2 proiecte de lege majore împreună cu actele normative subsecvente - Legea 183/2024 care reglementează statutul personalului de cercetare, dezvoltare și inovare în acord cu bunele practici internaționale și Legea 25/2023 care reglementează evaluarea organizațiilor de cercetare, finanțarea direct proporțională cu meritul academic și reașezarea arhitecturii sistemului de CDI. S-a reușit atingerea în termenele prevăzute a jaloanelor PNRR, dar și îndeplinirea unei condiții favorizante de care depindeau câteva miliarde de lei din fonduri structurale. Am sprijinit derularea unor programe strategice ale României în domeniul laserilor, genomicii, inteligenței artificiale, semiconductorilor, mediului, vaccinurilor sau hidrogenului, în total contractându-se proiecte de circa 2,5 miliarde euro în domeniul cercetării (o sumă care mi-aș fi dorit să fie mult mai mare fiindcă România are potențial). A fost susținut parteneriatul public-privat în vederea transferului tehnologic în economie al rezultatelor cercetării prin lansarea unor linii de finanțare de câteva sute de milioane de euro precum centre de excelență, parteneriate pentru inovare sau cofinanțări ale proiectelor europene.
Nu pot spune că anul 2025 a fost un an al expansiunii, ci unul de stabilizare și de pregătire a unor transformări structurale fără de care dezvoltarea ulterioară ar rămâne fragilă. Mă bucur că am reușit să evităm blocajele, să fim la zi cu jaloanele din PNRR, să recuperăm întârzierile datorate reorganizării ANC și chiar să definitivăm, în acest an greu, cea mai importantă competiție de proiecte de cercetare lansată vreodată în România. Cu toate astea, nu am vreun motiv să îmi fac un laudațio. Cercetarea din România este subfinanțată de mulți ani, cu siguranță mediul academic are nevoie de mai mult suport, de mai multe competiții, de o mai bună conectare la mediul academic european, de programe de atragere și menținere a resursei umane și, per ansamblu, de o mai mare apreciere a importanței muncii depuse.
Le mulțumesc pentru încredere domnilor miniștri Daniel David și Mihai Dimian și pentru tot suportul colegilor din Autoritatea Națională pentru Cercetare fiindcă ei sunt cei care, în ciuda tuturor constrângerilor bugetare, au reușit să mențină sistemul funcțional.

Pentru a avea balanța unei analize echilibrate, care sunt aspectele pe care aţi fi dorit să le materializaţi şi care nu au avut (suficient) câştig de cauză sau au progresat mai lent în raport cu ce v-aţi propus, personal, dar şi împreună cu partenerii de guvernare?
În linii mari, obiectivele asumate au fost atinse: reformele legislative au fost finalizate, jaloanele din PNRR au fost îndeplinite în termenele asumate, iar contractarea proiectelor de cercetare a avansat. Zona în care progresul a fost sub așteptări ține de nivelul finanțării și de ritmul lansării competițiilor. Fără un flux constant de oportunități, este dificil atât să menții cercetătorii performanți, dar și să construiești generația următoare. Bugetele limitate au redus spațiul de manevră și au afectat dinamica sistemului.
În același timp, procesul de evaluare a organizațiilor de cercetare, deși esențial, s-a dovedit mai complex decât anticipasem, atât din punct de vedere logistic, cât și instituțional. Este însă un efort necesar, pentru că fără o evaluare riguroasă nu putem vorbi credibil despre reformă.

Care sunt prioritătile şi obiectivele majore pe care le aveţi în vedere în 2026? Dar pe termen mediu, dacă luăm în calcul ducerea la bun sfârşit a unui mandat integral (4 ani)?
Pentru 2026 prioritatea este finalizarea evaluării tuturor organizațiilor de cercetare și utilizarea rezultatelor pentru a corela finanțarea cu performanța academică și pentru a reconfigura arhitectura sistemului. Este un proces fără precedent, care va influența direct modul în care sunt alocate resursele. În paralel, vom închide implementarea PNRR unde am reușit să aducem aproape la zi plățile pe investițiile aferente și nu există riscuri de a pierde bani europeni, vom operaționaliza sistemul de fascicul gamma la ELI-NP și vom lansa noi competiții, în special pentru tinerii cercetători și pentru parteneriatele public–privat.
Pe termen mediu, obiectivul este o integrare mai activă în viitorul program-cadru FP10 și o mai bună valorificare a infrastructurilor strategice. Vom susține domenii în care există potențial real de poziționare - genomica, aplicațiile laserilor de mare putere, tehnologiile cuantice, inteligența artificială, energia curată sau semiconductorii, fără însă a ne limita la acestea. Nu ca exerciții teoretice, ci ca niște direcții în care cercetarea poate genera efecte economice și tehnologice concrete. Fără a minimiza rolul cercetării fundamentale, va trebui să ne focusăm către inovare fiindcă aceasta aduce plus valoare în economie și generează competitivitate.

Recent a fost anunţat bugetul cercetării pentru anul în curs, ajungând la o cotă de 0,13%, în creştere față de 0,11% din PIB, cât a fost în 2025. Este o creştere insuficientă în raport cu eterna țintă asumată de 1% din PIB, în contrasens cu evoluţia finanţării domeniului în statele din UE şi față de potenţialul capitalului științific de care dispune România… Ce impact consideraţi că a generat şi va genera în continuare diferenţa extrem de mare dintre prevederile din programul de finanţare şi realitatea bugetară, într-o lume în care, din ce în ce mai evident, investiţiile şi direcţiile clare în ştiinţă şi tehnologie fac diferenţa şi determină viitorul naţiunilor?
Finanțarea cercetării în România rămâne categoric insuficientă. Chiar și în sens extins (cumulând toate sumele alocate în România pentru CDI, prin bugetele diferiților ordonatori de credite, suntem undeva la 0,46% din PIB), nivelul este mult sub media europeană, iar această diferență se reflectă direct în capacitatea sistemului de a fi competitiv. Impactul nu este numai unul imediat, ci unul cumulativ: afectează stabilitatea instituțională, capacitatea de a atrage și păstra resursa umană și ritmul de dezvoltare al proiectelor. Într-un context global în care investițiile în știință și tehnologie sunt decisive, cercetarea nu mai poate fi tratată ca o zonă marginală a bugetului. De altfel cercetarea e un domeniu unde putem avea certitudinea că finanțarea e transparentă fiindcă orice resursă se alocă într-o manieră competitivă, în baza evaluărilor de tip colegial (peer-review) făcute de experți de talie mondială.
Anul 2026 este foarte complicat din punct de vedere fiscal bugetar, corectarea deficitului necesitând măsuri complicate, deci nu aveam pretenții la o alocare cu mult mai mare ca în 2025. Cu toate astea, anul 2027 trebuie să aducă o creștere vizibilă fiindcă cercetarea nu e o povară bugetară, ci o investiție în viitorul națiunii noastre. Nivelul alocărilor în CDI este direct proporțional cu gradul de dezvoltare economică a unui stat. Media alocărilor publice pentru CDI în UE depășește 2% din PIB.
România are atuuri clare: resursă umană bine pregătită și infrastructuri de vârf, precum ELI-NP. În anii următori, creșterea graduală a finanțării publice spre ținta de minim 1% din PIB (asumată cu mulți ani în urmă, dar permanent prorogată) este esențială, nu ca obiectiv formal, ci ca premisă pentru competitivitate reală.

Deşi avem anunţat un buget mai mare, acesta conţine paradoxul scăderii cu 10% a cheltuielilor de personal, afectând componenta cea mai importantă a domeniului: resursa umană. De ani buni nu mai vorbim de brain drain, ci de hemoragia generată de plecarea specialiştilor din domeniu și de lipsa sa de atractivitate pentru cei care ar dori să intre în sistem. Ce măsuri preconizaţi pentru a contracara pierderea cercetătorilor valoroşi şi a susţine creşterea unor noi generaţii de specialişti, mai ales în contextul în care România este statul din UE cu cel mai mic număr de cercetători raportat la mia de locuitori?
Deocamdată aceste scăderi de 10% nu vizează personalul din zona de învățământ superior și cercetare, ci instituțiile din zona administrativă. Resursa umană este punctul critic al sistemului de CDI. Un prim pas necesar este echivalarea salariilor cercetătorilor cu cele ale personalului didactic universitar prin noua lege a salarizării unice, aceasta fiind totodată un jalon PNRR, în condițiile în care există în prezent un decalaj semnificativ între funcțiile de cercetare și funcțiile echivalente din învățământul superior. Corectarea acestuia este o chestiune de echitate, dar și de funcționalitate a sistemului. Să nu uităm și că în 2023 au crescut salariile în învățământ, ori lucrul acesta nu s-a întâmplat și în cercetare.
În paralel, trebuie consolidate mecanismele care leagă veniturile de performanță și extinse oportunitățile de finanțare prin competiții. România are deja un statut modern al personalului CDI, aliniat la bunele practici europene, dar acesta trebuie dublat de condiții reale de exercitare a profesiei. Pe termen lung, atractivitatea carierei depinde de coerența întregului parcurs profesional: de la formare la stabilitate și recunoaștere și de accesul la infrastructuri și proiecte relevante. Trebuie totodată să avem cât mai multe competiții de proiecte de cercetare fiindcă ele conduc la suplimentarea veniturilor cercetătorilor performanți.

Aveţi în vedere şi asigurarea unei finanţări de bază pentru INCD-uri, cum se întâmplă cu institutele Academiei Române şi cu universităţile, eliminând astfel şi inechităţile existente între actorii din sistemul de CDI? Puteți soluționa acest aspect atât de important pentru stabilitatea institutelor noastre de cercetare?
Finanțarea de bază a institutelor naționale este asigurată parțial prin Programul Nucleu, al cărui buget a ajuns, în ultimii ani, la aproximativ 700 de milioane de lei anual. Acest nivel oferă o bază de funcționare relativ stabilă, permițând menținerea infrastructurii, a echipelor și a unor direcții de cercetare pe termen mediu. În același timp, acest tip de finanțare nu poate susține, singur, performanța competitivă. Modelul trebuie să rămână unul mixt, în care finanțarea instituțională asigură o minimă stabilitate, iar competițiile de proiecte - naționale și europene - generează dinamica și selecția pe criterii de excelență.
Așadar, la acest moment, institutele naționale de cercetare-dezvoltare nu beneficiază de subvenții de la bugetul de stat, finanțarea lor fiind una strict competitivă, însă programul Nucleu asigură un minim necesar funcționării. Includerea personalului de cercetare din INCD în categoria personalului căruia i se aplică legea salarizării unitare ar aduce pentru cercetători avantajul de a avea un salariu asigurat, dar și dezavantajul că cercetătorii dintr-un institut de top ar avea aceleași salarii ca aceia dintr-un institut cu performanță redusă, ori competitivitatea este cheia performanței în cercetare.
„Evaluarea organizațiilor de cercetare nu este un exercițiu formal. Este punctul de plecare pentru o redistribuire reală a resurselor”
După finalizarea evaluării organizațiilor de cercetare, intenția este de a introduce o corelare mai strictă între finanțarea de bază și rezultatele obținute, inclusiv prin diferențierea mai clară între institutele care performează constant și cele care au nevoie de restructurare sau repoziționare. Nu este deloc ok să împărțim resursele puține pe care le avem la toți actorii, adică să dăm puțin la fiecare ca să nu se supere nimeni. Resursele trebuie concentrate acolo unde există performanță.