...
Cadrul National al Calificarilor in context european
Prof.univ.dr. Sorin Eugen ZAHARIA,
Directorul Agentiei Nationale pentru Calificarile din Invatamantul Superior si Parteneriat cu Mediul Economic si Social – ACPART
Traim in civilizatia cunoasterii si, in egala masura, in societatea unei noi competitivitati, ambele avand in comun un element cheie – OMUL, patrimoniul intangibil de valoare al oricarei companii.
Asistam si participam activ la o globalizare si o internationalizare concurentiala: mari companii fuzioneaza, precum Nissan si Renault versus Citroen si Peugeot. KLM si Air France s-au unit, Airbus a devenit o multinationala europeana care contraataca Boeing. Construim «universitatea cunoasterii», «universitatea virtuala», asa-numita «eUniversity», care nu sunt altceva decat forme clare de globalizare universitara, menite sa sustina o societate a cunoasterii globalizante, concurentiala si competitiva prin cercetare, inovare si formare.
In consecinta, OMUL care actioneaza intr-o astfel de civilizatie are nevoie de competente, multe dintre ele noi sau mult imbunatatite fata de cele de acum un deceniu. Unde incep sa se formeze aceste competente? Evident, in scoala, in universitate, dar continua sa se dezvolte si in contextul companiilor sau structurilor in care vor lucra absolventii. Competentele totale ale unei angajat sunt rezultatul compunerii competentelor generate in scoala, prin transmiterea si acumularea de cunostinte in contextul si prin instruirile care se desfasoara in intreprinderi. Aceasta compunere este un proces continuu: perioadele de lucru in companii alterneaza cu intervale mai scurte sau mai lungi de timp in cadrul carora angajatii revin in universitati pentru actualizarea cunostintelor. Ei isi dezvolta astfel, pe baza acumularilor si experientelor anterioare, noi competente care pot conduce la inovare si dezvoltare, generand noi cerinte in fata universitatii. Asistam la un proces pe care il putem numi dezvoltare profesionala continua.
Acest parcurs continuu al resurselor umane nu este limitat in timp si spatiu. Gratie unor programe precum Socrates-Erasmus, de pilda, un student poate incepe studiile universitare la Bucuresti, poate apoi beneficia de o mobilitate la Paris, poate face un stagiu intr-o intreprindere din Anglia si isi poate finaliza formarea initiala printr-un master in Germania. Deschiderea oferita de un astfel de parcurs il poate ajuta pe acest tanar sa se poate angaja la orice companie din Europa sau SUA, fara mari dificultati. Totusi, pentru a parcurge un asemenea circuit al formarii, este nevoie de cateva elemente de referinta, care sa articuleze parcursul si sa-i confere coerenta, generand in final anumite competente, abilitati si cunostinte, toate concurand la definirea unei calificari.
O calificare nu poate rezulta din interventia unui singur actor – universitatea, ea este rezultatul unui parteneriat continuu si necesita interventia unui instrument de legatura si de armonizare care ar putea fi cadrul calificarilor, atat la nivel national, cat si la nivel european. Acest cadru, prin prezenta diferitelor tipuri de parteneri, trebuie sa fie un produs al societatii care sa reflecte in permanenta schimbarile din cadrul acesteia. Pe de alta parte, societatea trebuie sa-si creeze structurile si instrumentele prin care sa-l imagineze, sa-l realizeze si sa-l gestioneze efectiv.
Un cadru national cuprinzator poate fi un indicator al identitatii nationale in termeni de calificari si nivele ale calificarilor. Intre cadrele diferitelor tari exista bineinteles diferente, care reflecta, pe de o parte, diferentele dintre componentele sistemelor educative si de formare si, pe de alta parte, diferentele de intelegere a unei structuri sau doar a unei cutume. Contextul european in care ne pregatim cu toti sa invatam, sa muncim, sa ne formam incearca sa elaboreze un cadru comun de definire a calificarilor in mod transparent, accesibil si bine structurat. Ceea ce inseamna o descriere unitara a calificarilor, in termeni de rezultate ale invatarii (ce a invatat), abilitati (ce stie sa faca) si competente (cum stie sa faca intr-un anumit context), adica un CADRU EUROPEAN AL CALIFICARILOR.
In general, decidentii politici vad in cadrul calificarilor nu doar un instrument al reformei, ci chiar o cale catre securitatea politica, catre beneficiul social si economic. Pentru ca astfel de deziderate sa fie atinse, un cadru national al calificarilor trebuie sa fie, de la inceput, clar „desenat“, bine conceput si implementat. Mai mult decat atat, cadrul calificarilor poate fi un veritabil instrument al reformei numai daca este sprijinit de interactiunea cu alte dimensiuni ale politicului si, mai ales, daca sunt corect intelese nevoile de coordonare si finantare ale introducerii si operationalizarii lui. Recentul interes, la nivel european, pentru un meta-cadru (EQF), modul in care se asteapta de la arhitectura pe opt nivele propusa de EQF sa influenteze nasterea unor cadre nationale, nu fac decat sa intareasca perceptia cadrului national al calificarilor de catalizator al schimbarilor sistemice si pe scara larga.
Parerea ta conteaza: 
