Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

IT-ul românesc și riscul pierderii relevanței

22 Iunie 2026



Timp de peste două decenii, industria IT&C a reprezentat una dintre cele mai solide povești de succes ale economiei românești. Industria de profil generează în prezent aproximativ 8% din Produsul Intern Brut, produce anual aproape 24 de miliarde de euro cifră de afaceri și reprezintă aproape jumătate din exporturile de servicii ale României. Sunt cifre care confirmă statutul său de motor economic strategic. Cu toate acestea, în spatele performanțelor se conturează o realitate care ar trebui să îngrijoreze atât mediul de afaceri, cât și decidenții politici: modelul care a alimentat această creștere începe să își atingă limitele.
Ani la rând, avantajul competitiv al României a fost reprezentat de combinația dintre talentul tehnic și costurile relativ reduse. Acest model a atras investiții, a creat sute de mii de locuri de muncă și a transformat marile centre universitare în poli regionali de dezvoltare. Dar lumea se schimbă rapid. Inteligența artificială redefinește procesele de dezvoltare software, competiția regională devine tot mai agresivă, iar marjele din activitățile tradiționale de outsourcing se comprimă accelerat. În următorii ani, câștigătorii cursei digitale nu vor mai fi statele care oferă cea mai ieftină forță de muncă, ci cele care generează tehnologiile, produsele și modelele de afaceri ale viitorului.
Studiul prezentat luna trecută deANIS lansează un avertisment care nu poate fi ignorat. Dacă România nu accelerează tranziția de la servicii către inovare, produse proprii și proprietate intelectuală, ritmul de creștere al industriei IT ar putea coborî de la aproximativ 17% anual în perioada 2021-2023 la doar 2% anual în anii următori.
Cu alte cuvinte, riscăm să asistăm la transformarea celui mai dinamic sector economic al țării într-o industrie aflată în defensivă. Întrebarea care se pune astăzi nu mai este dacă România are o industrie IT puternică, ci dacă aceasta va reuși să rămână relevantă în noua economie digitală.
În percepția publică, România este adesea văzută drept unul dintre liderii tehnologici ai Europei Centrale și de Est. Realitatea este însă mai nuanțată. România ocupă locul al treilea în regiune, după Polonia și Cehia. Sectorul IT polonez este de peste două ori mai mare decât cel românesc, iar cel ceh depășește încă performanțele noastre, deși populația sa e semnificativ mai redusă.
Mai îngrijorător este faptul că această diferență nu vine din lipsa talentului. România continuă să producă specialiști apreciați la nivel internațional, iar companiile locale demonstrează constant că pot livra proiecte complexe pentru clienți globali. Problema este alta: am construit cu succes o industrie de servicii, dar nu am construit în aceeași măsură un ecosistem de inovare.
Ani la rând, avantajul nostru competitiv a fost bazat pe competențe tehnice solide și costuri atractive. Acest model a funcționat remarcabil. A atras investiții, a creat locuri de muncă și a poziționat România pe harta globală a serviciilor IT. Avantajele care au alimentat succesul trecutului nu mai garantează succesul viitorului. Inteligența artificială începe deja să automatizeze activități care până ieri necesitau echipe numeroase de specialiști. Companiile caută tot mai mult proprietate intelectuală, produse proprii și soluții inovatoare, nu doar capacitate de execuție. Valoarea economică se mută progresiv din zona serviciilor către zona tehnologiilor proprietare și a platformelor scalabile. Competiția nu se va mai da între țările care oferă cei mai mulți programatori, ci între cele care generează cele mai multe idei, produse și tehnologii.
Clasamentele europene privind inovarea și digitalizarea nu ne plasează în grupul liderilor. Dimpotrivă, România se află la coada clasamentului european în ce privește capacitatea de inovare și gradul de digitalizare a economiei. În mediul privat, doar aproximativ o treime dintre companii utilizează soluții avansate de inteligență artificială sau alte tehnologii digitale moderne, mult sub media europeană. Aceasta este adevărata vulnerabilitate a industriei românești: viteza scăzută cu care transformăm competența tehnică în inovare și valoare adăugată.
În același timp, alte state din regiune au înțeles că tranziția către economia bazată pe AI nu se va produce de la sine. Polonia oferă probabil cel mai relevant exemplu. Statul a devenit un actor activ al transformării digitale, utilizând achizițiile publice pentru a crea cerere pentru tehnologii inovatoare dezvoltate local. Soluții bazate pe AI sunt folosite în domenii care merg de la controlul frontierelor până la gestionarea infrastructurii publice și a serviciilor urbane. Mesajul este simplu: statul nu s-a limitat la rolul de reglementator, ci a devenit primul client al inovării.
În România, această abordare rămâne mai degrabă excepția decât regula. De prea multe ori, start-up-urile și companiile inovatoare sunt nevoite să își valideze produsele în afara țării înainte de a găsi clienți instituționali acasă. Procesul birocratic continuă să descurajeze experimentarea și adoptarea rapidă a tehnologiilor noi, iar finanțarea pentru inovare rămâne insuficient conectată la nevoile reale ale pieței.
În acest context, discuția despre viitorul industriei IT trebuie să depășească tema facilităților fiscale. Miza este mult mai mare. România are nevoie de un ecosistem care să stimuleze dezvoltarea produselor proprii, nu doar furnizarea de servicii. Are nevoie de microgranturi și vouchere de inovare care să permită companiilor să testeze idei noi. Are nevoie de mecanisme prin care statul să devină primul client pentru soluțiile tehnologice românești. Are nevoie de fonduri de investiții care să combine capital public și privat pentru susținerea start-up-urilor inovatoare. Și are nevoie, poate mai mult decât orice, de simplificarea procedurilor care consumă timp, resurse și energie antreprenorială.
Dacă România nu accelerează tranziția către inovare și inteligență artificială, industria care a reprezentat unul dintre cele mai importante motoare economice ale ultimelor două decenii riscă să își piardă treptat din relevanță. Nu brusc. Nu spectaculos. Ci lent, prin pierderea competitivității, prin reducerea valorii adăugate și prin migrarea oportunităților către ecosisteme mai dinamice.
După 20 de ani de creștere aproape neîntreruptă, industria IT din România a ajuns la răscruce. De deciziile pe care le vom lua acum depinde dacă vom rămâne un furnizor de servicii într-o piață globală tot mai competitivă sau dacă vom deveni un creator de tehnologie, proprietate intelectuală și inovare. Cursa a început de mult, iar cea mai mare greșeală ar fi să credem că o conducem.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite