Revista >> Iunie 2026 [Nr. 283] >> IT&C

MARA și Forget-Me-Not: inteligență artificială offline, în folosul sănătății mintale

Costel Mazilu, fondator MARA/Kost-El

22 Iunie 2026

Un framework care surprinde ce gândim, simțim și transmitem dincolo de cuvinte, și prima lui aplicație, născută dintr-un motiv personal.

Cea mai mare parte din ceea ce se vinde astăzi sub numele de inteligență artificială este un strat subțire așezat peste infrastructuri pe care cel care le folosește nu le deține. Am proiectat MARA pornind de la premisa inversă: un sistem care rulează integral pe hardware propriu, fără cloud și fără telemetrie. Nu a fost construit ca să clasifice oameni după o medie statistică, ci ca să surprindă distanța dintre ceea ce o persoană declară despre sine și ceea ce comunică, de fapt, atunci când nu se autocenzurează. Inteligența artificială are aici un rol precis: augmentează analiza, nu este aplicația însăși. MARA este astăzi un framework cu implementare funcțională și cu metoda descrisă într-un preprint publicat, iar capacitățile lui își găsesc cea mai consistentă întrebuințare în prima aplicație din planul actual, MARA Forget-Me-Not.

De unde a pornit
Prima idee a fost Kost-El. Inspirat de holograma lui Jor-El din universul lui Superman, l-am gândit nu ca pe o versiune digitală a mea, ci ca pe o reflexie în oglindă a ceea ce s-a văzut și se vede. Când un om dispare, în urma lui rămân fotografii și povești, dar nu rămâne felul în care gândea sau ezitarea dinaintea unui răspuns greu. Așa ceva nu se poate reconstrui exclusiv din ceea ce declară cineva despre sine, pentru că ne descriem inevitabil altfel decât suntem. Așa a apărut MARA: instrumentul necesar pentru a crea un avatar adevărat, construit dintr-o nevoie reală de a nu preda identitatea unui AI care doar joacă un rol. Firește, înainte de a-l folosi cu oricine altcineva, primul pe care l-am trecut prin acest instrument am fost eu însumi – pasul evident, și singurul onest, atunci când construiești ceva ce cere atâta încredere.

Metoda: triangulare, nu interogatoriu
Ceea ce deosebește MARA de o evaluare clasică este că nu tratează răspunsul verbal ca pe o sursă unică de adevăr. Pentru că rareori suntem observatorii obiectivi ai propriilor noastre reacții, sistemul confruntă declarațiile, în timp real, cu alte două surse: reacția la scenarii situaționale (unde răspunsul spontan dezvăluie intenția reală) și prozodia (ritmul, ezitările și micro-pauzele vocii), raportată strict la norma proprie a vorbitorului.
Prozodia este al patrulea martor, cel care nu ascultă cuvintele, ci felul în care sunt rostite. Când ceea ce declari și felul în care reacționezi diverg, acea discrepanță este semnalul: un punct orb pe care o persoană nu îl poate vedea singură. Rezultatul nu este un verdict, ci un tipar adus în atenția cuiva calificat să îl interpreteze. Sistemul se bazează pe o metodă proiectată de la zero, unde AI-ul validează și corelează aceste distanțe, fără a pune diagnostice – „doar” procesează volumul imens de informații și corelațiile dintre ele, pentru a le prezenta specialistului.

Independent de cloud, prin construcție
Totul rulează local, pe hardware performant, dar accesibil. Nu este o setare aleasă la final, ci o decizie de arhitectură nenegociabilă, luată în momentul zero. Datele despre felul în care gândește un om sunt profund intime și nu au ce căuta pe serverele altcuiva, mai ales comercial, oricât de simplă ar fi delegarea către un API comercial. Într-o perioadă în care GDPR, AI Act-ul european și exigențele de rezidență a datelor în sănătate transformă captura locală dintr-o poziție morală într-una întemeiată juridic, un sistem local pleacă cu un avantaj structural masiv. Elimină, totodată, dependența și costurile recurente care se adună lună de lună la marii furnizori.
La toate acestea se adaugă imprevizibilul: un model din cloud pe care ai ajuns să te bazezi poate deveni brusc indisponibil, peste noapte, dintr-un motiv care nu ține de tine. S-a întâmplat chiar zilele acestea, când o directivă de control al exporturilor emisă de autoritățile americane a forțat Anthropic să dezactiveze, pentru toți clienții deopotrivă, modelele Claude Fable 5 și Mythos 5. Un sistem care rulează la tine acasă nu poate fi oprit de la distanță printr-o decizie luată în altă parte.
Dincolo însă de conformitate și de costuri, pentru mine suveranitatea aceasta are o miză mai simplă și mai veche, care ține de demnitate: un om care își încredințează gândurile cele mai intime unui sistem are dreptul elementar să știe că ele rămân la el, nu că devin, undeva, marfă.

Forget-Me-Not: prima aplicație
Ideea ei s-a născut dintr-un motiv pe care nu are rost să îl ascund. Mama mea a avut Alzheimer. Am locuit cu ea și, totuși, am văzut târziu semnele, fiindcă declinul se instalează în pași mici, mascați de oboseală sau de vârstă. Sănătatea mintală este partea pe care o urmărim cel mai prost, pentru că nu avem cum să ne comparăm, zi de zi, cu noi înșine de acum un an. Iar MARA a fost construită să facă toate aceste analize și corelări.
Însă Forget-Me-Not extinde acest principiu: compari o persoană cu ea însăși, longitudinal. Bogăția vocabularului, coerența povestirii, fluența și micile derive ale vocii, urmărite în timp, scot la suprafață devreme schimbări pe care o întâlnire ocazională nu le prinde. Aplicația nu formulează un verdict. Ea aduce în fața clinicianului un tablou obiectiv pe care, altfel, ar trebui să îl reconstituie din memorie. Un semnal de declin precoce poate însemna un consult preventiv făcut cu luni mai devreme.
Mă gândesc, când lucrez la ea, la trei oameni deodată. La pacient, care merită să fie sprijinit din vreme și cu demnitate, nu confruntat brusc cu o boală deja instalată. La familie, în care recunosc propria mea experiență, aceea de a fi alături de cineva și totuși de a vedea prea târziu ceea ce era deja acolo. Și la medic, căruia instrumentul nu vine să îi ia locul, ci să îi pună la îndemână o privire pe care mintea unui singur om, oricât de atentă, nu o poate păstra cu exactitate de la o lună la alta.
Sistemul se află în cercetare și dezvoltare, iar validarea clinică și testarea sunt etapele care urmează. Proiectul a generat deja un interes real, însă pentru a deveni un instrument clinic viabil este nevoie de experiență și practică medicală, dincolo de tehnologie. Construim această fundație pentru a oferi claritate și siguranță viitorilor parteneri din sănătate. Tot ceea ce înseamnă astăzi MARA și Forget-Me-Not este, integral, creația mea, iar partenerii care vor veni vor valida și vor consolida o muncă deja existentă, de mii de ore de cercetare și decizii arhitecturale. Pentru că acum urmează calibrarea făcută de la nivelul „solului”.

Kost-El, între timp
Dincolo de zona clinică, evaluarea distanței dintre declarație și comportament are întrebuințări în zone cu cerințe ridicate de integritate. În paralel, partea de digital legacy, Kost-El propriu-zis, avansează. Conversația avatarului este susținută de modele antrenate să reflecte fidel persoana, nu prin prompturi care îi spun cum să disimuleze și respectând strict niveluri de confidențialitate (de la audiență generală la introspecție privată). Avatarul nu își cunoaște punctele oarbe – ele sunt țesute în felul lui de a fi. Iar aceste sisteme se perfecționează și se reglează autonom, complet offline, pornind de la aplicația de geneză, MARA GENESIS, și continuându-și perfecționarea și finisarea printr-un proces de self-learning pe dispozitivul care rulează efectiv sinele digital, Kost-El. Tot aici va rula, ca modul adiacent, și o variantă discretă a Forget-Me-Not, semnalând exclusiv intern când un control preventiv ar fi binevenit, pentru utilizatorii sistemului. O funcționalitate pentru prevenție, care aduce plus valoare fără a ceda informații sensibile unui server extern.
Privite împreună, piesele acestea formează un ecosistem coerent în jurul aceleiași capacități de bază: MARA surprinde un om cu acuratețe, Kost-El îl reconstruiește ca prezență, Forget-Me-Not întoarce aceeași capacitate spre sănătatea cognitivă, iar varianta pentru psihologi o pune în slujba unui specialist.

Încotro
Nu am construit MARA ca să adaug încă un serviciu peste un API, ci pentru că inteligența artificială, pusă la lucru onest și local, fără să ceară nimănui să își predea informațiile cele mai sensibile unui server aflat altundeva, poate face lucruri care contează. Dacă Forget-Me-Not va ajuta măcar o familie să vadă la timp ceea ce familia mea a văzut târziu, atunci și-a împlinit rostul. Restul este muncă, și o duc mai departe împreună cu oamenii potriviți.