Revista >> Iulie - August 2026 [Nr. 284] >> Top Story

Trei decenii de nanoelectronică la IMT București: de la moștenirea microelectronicii românești, la frontiera cercetării europene

Octavian Buiu – IMT Bucuresti

29 Iulie 2026

Puține domenii tehnologice au astăzi o miză strategică mai mare decât nanoelectronica. De la telefoanele inteligente și rețelele 5G/6G până la vehiculele electrice, sistemele de apărare și calculatoarele cuantice, totul depinde de capacitatea de a controla materia la scară nanometrică. În România, instituția care a dus mai departe, fără întrerupere, competențele acumulate în epoca de glorie a industriei naționale de semiconductori este Institutul Național de Cercetare- Dezvoltare pentru Microtehnologie - IMT București. Articolul de față trece în revistă parcursul institutului în domeniul nanoelectronicii: rădăcinile istorice, integrarea în programele-cadru europene și, mai ales, rezultatele științifice care au impus IMT drept un actor recunoscut pe scena internațională.

Rădăcinile: școala românească de microelectronică

Povestea nanoelectronicii de la IMT nu poate fi înțeleasă fără capitolul, adesea uitat, al industriei românești de componente electronice. La începutul anilor ‘60, pe platforma Băneasa din nordul Capitalei, lua ființă Întreprinderea de Piese Radio și Semiconductori (IPRS Băneasa), care avea să producă diode, tranzistoare și circuite integrate bipolare începând cu anii ‘70 (licențe Sescosem – Fr, Thomson – Fr și ITT Intermetal - RFG), ajungând la circa 6.000 de angajați la începutul anilor ‘80. Pe liniile tehnologice din IPRS Băneasa s-a reușit și realizarea, în concepție proprie, a numeroaselor dispozitive semiconductoare de vârf, echivalente ca performanțe dispozitivelor similare existente pe piața mondială. În 1969 se înființase, pe aceeași platformă, Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice (ICCE), nucleul de cercetare al industriei de profil. Tot aici, la începutul anilor ‘80, a fost construită întreprinderea Microelectronica, dedicată fabricării de circuite integrate MOS - un proiect ambițios, pregătit ani de zile în laboratoarele ICCE, sub conducerea tehnică a unor personalități precum Constantin Bulucea, unul dintre pionierii dispozitivelor semiconductoare românești. Platforma Băneasa reunea astfel, într-un perimetru de câteva sute de metri, cercetarea, dezvoltarea tehnologică și producția de serie - un veritabil „ecosistem de semiconductori” avant la lettre.

După 1990, industria a intrat într-un declin rapid - presa vremii descria Microelectronica, „unitatea cu cea mai modernă dotare în domeniu din țară, valorând peste 60 de milioane de dolari”, redusă în doi ani de la 1.200 la sub 600 de salariați, cu specialiști de valoare plecând spre Occident (Tineretul Liber, ianuarie 1993). Competențele umane au fost însă salvate printr-o construcție instituțională vizionară. La propunerea academicianului Mihai Drăgănescu, în septembrie 1991, s-a înființat Centrul de Microtehnologie (CMT), cu misiunea de a valorifica tehnologia de siliciu existentă la Microelectronica S.A. pentru un domeniu nou: microsistemele electromecanice (MEMS), adică utilizarea tehnologiilor microelectronicii pentru realizarea de senzori, actuatoare și componente care combină electronica cu mecanica pe același cip. În iulie 1993, prin hotărâre de guvern, CMT devenea Institutul de Microtehnologie (IMT) - după toate evidențele prima entitate de cercetare cu acest profil din Europa Centrală și de Est. În noiembrie 1996, prin fuziunea IMT cu ICCE, se constituia actualul Institut Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologie (IMT București). Fondatorul și directorul institutului până în 2011 a fost academicianul Dan Dascălu, cel care a coordonat elaborarea strategiei de dezvoltare a domeniului microși nanotehnologiilor în România. Deși privatizarea Microelectronica S.A. a lipsit Institutul de linia tehnologică inițială, laboratoarele istorice ale ICCE - microunde, optoelectronică - se regăsesc și astăzi în structura sa, asigurând o continuitate de competențe de peste o jumătate de secol.

Deschiderea europeană:de la primele rețele de excelență la Orizont Europa

Pentru un institut care nu mai dispunea de o industrie națională de semiconductori ca beneficiar direct, integrarea în cercetarea europeană a fost nu doar o oportunitate, ci o strategie de supraviețuire și afirmare. IMT a înțeles devreme acest lucru: între 2003 și 2009 participa deja la aproximativ 25 de proiecte europene, 3 proiecte Coordination and Support Actions (SSA)- FP6 coordonate: ROMNET-ERA, MINAEAST-NET și MINOS-EU- RONET, considerate instrumente-cheie pentru integrarea organizațiilor de cercetare din România și din Europa de Est în European Research Area (ERA) și pentru creșterea vizibilității internaționale a domeniului microși nanotehnologiilor din România.

Momentul fondator al acestui parcurs l-a constituit proiectul MEMSWAVE (1998-2001), coordonat de echipa IMT condusă de dr. Alexandru Müller, care a reunit nouă parteneri din România, Italia, Grecia, Suedia, Ungaria și Ucraina în jurul unei teme de pionierat: circuite micro-prelucrate pentru comunicații de unde milimetrice. Recunoașterea a venit în decembrie 2002, la München, când Comisia Europeană a clasat MEMSWAVE între primele 10 proiecte finaliste - din 108 candidaturi - la Premiul Descartes pentru excelență științifică, în toate domeniile de cercetare, România fiind singura țară din estul Europei care a coordonat un proiect finalist. „Este ca la Oscar - important este să fii nominalizat. Am reușit să demonstrăm că putem să coordonăm domenii de vârf și că putem fi printre primii din Europa”, declara atunci dr. Alexandru Müller (România Liberă, decembrie 2002). Pentru un institut dintr-o țară aflată încă în negocieri de aderare, această nominalizare a funcționat ca o carte de vizită care a deschis ușile către competițiile următoare.