Revista >> Iulie - August 2026 [Nr. 284] >> IT&C

Securitatea cibernetică și provocările transformării digitale

Lector univ. Miruna – Elena Iliuta, Facultatea de Automatica si Calculatoare – UNSTPB

29 Iulie 2026

În contextul transformării digitale, securitatea cibernetică nu mai reprezintă doar o componentă exclusiv tehnică, ci a devenit un element strategic care contribuie la creșterea eficienței instituționale și la menținerea încrederii cetățenilor în serviciile publice. Reziliența spațiului cibernetic nu poate fi consolidată prin acțiuni izolate, ci necesită o abordare integrată și o cooperare instituțională extinsă. Acest demers implică autoritățile publice, organizațiile care administrează infrastructurile critice și mediul privat, fiind susținut de investiții constante în tehnologii, dezvoltarea competențelor resursei umane și consolidarea mecanismelor de răspuns la incidente. În acest context, adaptarea legislației naționale la prevederile Directivei NIS2 s-a materializat prin adoptarea OUG nr. 155/2024, aprobată și completată ulterior prin Legea nr. 124/2025. Procesul a fost completat de emiterea Ordinelor DNSC nr. 1 și nr. 2/2025, care au contribuit la consolidarea guvernanței și la creșterea capacității de răspuns a României în fața amenințărilor cibernetice.

Raportul anual privind evaluarea riscurilor cibernetice pentru anul 2025, publicat de Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC), indică o intensificare a amenințărilor care vizează spațiul cibernetic național. Evoluția acestora este asociată atât ritmului accelerat al transformării digitale și al tensiunilor geopolitice, cât și a dezvoltării rapide a tehnologiilor bazate pe inteligență artificială (IA). Atacurile de tip ransomware continuă să reprezinte una dintre principalele amenințări la adresa organizațiilor, iar evoluția tehnologiilor bazate IA contribuie la creșterea complexității amenințărilor cibernetice și la apariția unor noi vulnerabilități. Tehnicile de inginerie socială, de la phishing și vishing până la diverse forme de fraudă informatică, contribuie la compromiterea sistemelor informatice și a datelor utilizatorilor.

În viziunea lui Dan Cîmpean, directorul DNSC, una dintre principalele concluzii ale raportului este că riscurile au un caracter sistemic, iar amenințările cibernetice nu mai pot fi analizate izolat. Interdependențele dintre infrastructurile digitale și diferitele sectoare de activitate favorizează propagarea rapidă a efectelor unui incident punctual, generând consecințe în lanț. O tendință similară este remarcată și în evaluările publicate de Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Ciber- netică (ENISA), care indică o creștere atât a complexității atacurilor cibernetice, cât și a presiunii exercitate asupra infrastructurilor critice.

Mai puțini specialiști, mai multe riscuri

Analiza evoluției amenințărilor cibernetice evidențiază continuitatea tendințelor identificate în anii precedenți, dar și apariția provocărilor generate de transformările obținute ca urmare a integrării tehnologiilor emergente în fluxurile de lucru. Principalele dificultăți sunt generate nu doar de evoluția amenințărilor cibernetice, ci și de vulnerabilitățile existente la nivel organizațional. Insuficiența personalului, resursele financiare limitate, nivelul inegal de maturitate cibernetică și implementarea neuniformă a proceselor de guvernanță afectează capacitatea organizațiilor de a preveni și de a gestiona eficient incidentele de securitate.

Una dintre cele mai importante provocări în consolidarea securității cibernetice este reprezentată de insuficiența resursei umane specializate. Dincolo de dimensiunea redusă a echipelor dedicate, dificultățile sunt generate de lipsa competențelor avansate în domeniile în care identificarea și gestionarea rapidă a incidentelor sunt esențiale.

La nivel managerial, securitatea cibernetică trebuie tratată ca o prioritate strategică și integrată în procesele decizionale ale organizației, depășind abordarea predominant reactivă care caracterizează numeroase instituții și companii. Datele publicate de ENISA arată că, pentru aproximativ 70% dintre organizațiile europene, conformarea la cerințele legislative reprezintă principalul factor care determină investițiile în securitate cibernetică. Cu toate acestea, transformarea acestor investiții în măsuri operaționale eficiente continuă să întâmpine dificultăți, în special în domenii care necesită asumarea unor decizii manageriale și alocarea consecventă a resurselor.

Riscul este mediu.Avertismentul, însă, rămâne major

Potrivit raportului, nivelul de risc estimat pentru sectoarele analizate este mediu. Cu toate acestea, domenii precum educația și sănătatea se confruntă cu vulnerabilități care impun o atenție sporită. În sectorul educațional, deficitul specialiștilor în tehnologia informației și securitate cibernetică, alături de compromiterea conturilor și indisponibilitatea platformelor educaționale, afectează desfășurarea activităților didactice și continuitatea procesului educațional. Rezultatele raportului ridică un semnal de alarmă asupra nivelului de pregătire în domeniul securității cibernetice în sistemul educațional. În ultimul an, doar 12% dintre cadrele didactice și 24% dintre elevi au participat la activități de formare dedicate acestui domeniu. Aceste valori evidențiază că lipsa unei culturi solide de securitate cibernetică menține vulnerabilitatea instituțiilor de învățământ în fața atacurilor informatice.