...
CERF-ul la oră de bilanţuri
A mai trecut o ediţie de CERF şi, ca în fiecare an, presa şi participanţii se întrec în comentarii şi bilanţuri. La prima vedere, părerile despre reuţitele CERF 2007 sunt destul de controversate, şi motive ar fi destule...
Ce zic ziarele?
Dar să încercăm o analiză imparţială, întorcând subiectul pe toate feţele. Din punctul de vedere al presei – şi includ aici toate formele de manifestare media, goana de senzaţional nu prea a avut cu ce să fie satisfăcută. Mai puţin spectacol, mai mult business, lipsa unor nume mari din industria de IT - deşi de ani buni majoritatea “greilor” se mulţumesc să fie prezenţi prin parteneri.
Ce au mai observat ziariştii – în special cei de la publicaţiile de specialitate? S-a clamat slaba reprezentare a noutăţilor tehnologice, fiind relativ puţine produse sau soluţii a căror lansare s-a realizat la CERF. Am văzut şi am auzit despre cel mai mare televizor cu plasmă, de mărimea unui ecran de proiecţie – la ce bun un astfel de monitor, când tehnologiile moderne de proiectare video oferă calităţi ale imaginii comparabile?
Nu am văzut, dar am citit mult despre cutiuţa minune UVPC de la Microsoft şi AMD – susţinută la nivel înalt şi prezentată ca o alternativă mult mai viabilă, deşi puţin mai costisitoare, la mult blamatul laptop de 100 de dolari gândit pentru copii din lumea a III-a… În fond, acest device îmi aminteşte mult de celebrele NC-uri lansate la cumpăna dintre milenii, e drept de concurenţii Microsoft sau chiar de banalele echipamente thin-client, despre care se ştie destul de puţin, dar a căror eficienţă şi rată de amortizare a costurilor a fost confirmată de viabilitatea proiectelor cu mare acoperire. De ce să am nevoie de o maşină evaluată la 250-300 de euro pentru conectare la Internet, când există deja soluţii la acelaşi nivel de preţ? Ca să nu mai vorbim de faptul că există alte soluţii care permit rularea de la distanţă a celor mai critice aplicaţii de business, din orice locaţie, din orice reţea şi pe orice tip de echipament.
Nu vreau să defavorizez pe nimeni, dar din considerente de spaţiu nu pot să prezint mai multe noutăţi. O vor face cu siguranţă revistele de specialitate.
Cifrele care nasc îngrijorările...
Mă rog, unii dintre ziarişti au mai observat un oarecare regres în privinţa numărului de vizitatori, existând perioade bune de acalmie, dar fenomenul poate fi interpretat obiectiv, prin tendinţa cu care s-a confruntat de altfel şi CeBIT-ul acum 4-5 ani, de evoluţie de la manifestările expoziţionale colorate şi zgomotoase ce se adresau cu precădere sectorului de retail şi de consumer, către o prezenţă tot mai activă a soluţiilor de business, ca principal motor al industriei IT.
Îmi aduc aminte de CeBIT-ul din perioada ’97-’99, când organizatorii de la Hannover Messe au început să intre în panică analizând cifrele de vizitatori aflate într-un oarecare regres. Ce au făcut nemţii? Pe fondul evoluţiei tehnologice tot mai accelerate din domeniul comunicaţiilor, au început să promoveze domenii considerate oarecum conexe şi nespectaculoase, precum soluţiile de securitate complexe, aplicaţiile de întreprindere, sistemele integrate de management. Cam în acelaşi timp s-a dublat şi apoi s-a triplat prezenţa pavilioanelor asiatice, ca efect al impactului major al forţei de lucru orientale, calificată în special pentru industria de componente şi semiconductori. Tot în acea perioadă, pe fondul tendinţelor de globalizare au apărut şi s-au înmulţit pavilioanele naţionale, care reprezentau o bună şansă pentru ţările cu potenţial mai redus de participare să-şi unească eforturile în-tr-o prezenţă comună. Ne aducem cu toţii aminte de perioada de pionierat a pavilionului României, când steagul era purtat de industria de software şi a fost preluat apoi de alte asociaţii profesionale şi de diferite organisme guvernamentale.
O tendinţă normală de maturizare
Deşi nu suntem Germania, se pare ca CERF-ul parcurge o etapă similară, în care polaritatea se mută de la aspectul spectacular şi de la targetul care viza utilizatorul final, la lucruri mai puţin strălucitoare, dar care au un impact de business mai profund. În fine, lipsa unor standuri ale marilor producători este justificată de eforturile acestora de a investi în campaniile de marketing derulate prin parteneri. Cât priveşte relativ slaba prezenţă a unor noutăţi absolute, acest fenomen ţine în primul rând de politicile de lansare ale producătorilor. Este ştiut că pentru mulţi dintre aceştia, perioadele cele mai fertile de lansare a unor noi produse şi soluţii sunt cele de la începutul anului – lunile ianuarie-februarie, sau în primele săptămâni de după vacanţa de vară, când practic piaţa de IT revine la viaţă.
Ziua comunicaţiilor în pole-position
Nu ştiu cum s-au derulat anul acesta conferinţele şi prezentările de produse, şi de aceea prefer să nu comentez această componentă căruia organizatorii încearcă să îi acorde o pondere tot mai importantă. Am să mă refer însă la conferinţa care a polarizat toată suflarea din „Telco“ şi care, de ani buni, constituie un adevărat eveniment. „Ziua Comunicaţiilor“ de anul acesta, moderată de acelaşi domn Preotu, amfitrion plin de carismă care reuşeşte să catalizeze toate resursele din preajma domniei sale, cred ca a fost un adevărat succes. Tematicile abordate s-au dovedit extrem de interesante, incluzând o largă plajă de subiecte de interes, de la efectele post-aderare şi specificităţile acestora pentru industria de trelecomunicaţii, la industria IT ca branding de ţară, la importanţa cooperării regionale şi dezvoltarea serviciilor publice. Trendul actual în telecomunicaţii este axat pe viteze mai mari de acces, laţimi de bandă, acoperire naţională, securitate, convergenţa multimedia şi diversificarea serviciilor. Ca în fiecare an, au participat toate firmele de prestigiu, operatorii de telefonie, furnizorii de soluţii şi servicii, care au pus accentul pe importanţa strategică a asimilării noilor tehnologii şi pe impactul major al dezvoltării serviciilor, în condiţiile construirii reţelelor globale şi europene.
N-am mai văzut de mult o sală atât de plină şi o participare atât de diversă pe toată durata prezentărilor maraton, care au fost însoţite de standuri de demonstraţii şi evaluări de echipamente.
Un gând bun pentru organizatori...
Fără laude gratuite, aş simţi totuşi nevoia să echilibrez puţin ecourile critice la adresa companiei care organizează CERF-ul. Cu bune şi cu rele, a fost a 16-a ediţie... Anul acesta mi-a plăcut mult ideea cu Jules Verne. După încercările stângace din anii trecuţi, în care eram invitaţi într-un oraş al viitorului, sloganul de anul acesta mi s-a parut inspirat şi a fost însoţit de o prezenţă grafică pe măsură: „Am gândit eu departe...“ Analizând cifrele pe care toată lumea le-a avut la dispoziţie, ediţia din 2007 a beneficiat de acelaşi spaţiu de anul trecut, deşi s-au înscris cu 100 de firme mai mult. Secţiunile specializate au acoperit cred în bună parte segmentele reale ale pieţei în această perioadă de maturizare: comunicaţiile – ce ne-am face fără ele, soluţiile şi sistemele digitale, distribuţia IT, soluţiile IT pentru afaceri şi, cred că în premieră, secţiunea de echipamente foto şi soluţii de procesare a imaginii au reunit aproape cei mai reprezentativi jucători de pe această piaţă. Parcurgând catalogul expoziţiei, am remarcat diversitatea companiilor reprezentate şi numărul mare de participanţi în premieră, ceea ce reprezintă o tendinţă bună, ca modalitate de afirmare şi impunere pe piaţă.
Bilanţurile evident că nu s-au încheiat. În spatele cifrelor rigide ale datelor statistice stă capacitatea participanţilor de a valorifica experienţa întâlnirilor şi oportunităţile apărute cu această ocazie. Partea de follow-up este foarte importantă în economia ciclului de afaceri. Aşa cum se întâmplă la toate manifestările de acest gen, importante sunt primele contacte, vizibilitatea, prima percepţie, iar dacă soluţiile oferite sunt într-adevăr performante, clienţii vor şti ce să caute şi cui să se adreseze.
Radu CRAHMALIUC
Parerea ta conteaza: 
Info World punctează în programele de finanţare ale Comisiei Europene
