Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Mici consideraţii despre o Mare criză

25 Octombrie 2008




Reprezentanţii sindicatelor franceze, (cei care nu prea de mult au obţinut legiferarea săptămânii de lucru de 35 ore!) în timpul preşedenţiei Domnului Sarkozy (un francez pro-american în sensul mobilizării presiunii pe înaltă performanţă în toate domeniile de activitate, inclusiv în sectorul public), consideră că valorificarea capitalului nu trebuie să mai prevaleze în faţa valorificării muncii.


Adică banul să nu mai fie valoarea autosuficientă a tuturor lucrurilor.
Fenomenul de moralizare a capitalului impune, cred, o atenţie riguroasă şi o instrumentare minuţioasă, până la farmaceutică. Ruperea din context şi nefundamentarea ştiinţifică a impactului în social şi politic al economicului aflat în criză poate da naştere la tot felul de aberaţii incendiare, aşa cum este intens presărat «Capitalul» lui Marx, în capitole precum «Acumularea primară», «Tendinţa acumulării capitaliste» sau «Ziua de muncă».


De la «Fraternitatea financiară», prin care Uniunea Europeană va solicita unui grup de experţi măsuri de supervizare suplimentară, mai ales în cazul băncilor trans-frontaliere (ceea ce e elementar - ce-au făcut până acum?!), până la terapii de şoc (salvarea sistemului prin injecţii guvernamentale), politicienii momentului îşi propun să răspundă »global şi coordonat». Ceea ce, cel puţin pentru timing, e îngrijorător. Strategii de criză în plină şi înlănţuită criză? De la asta şi până la explicaţii de tipul «Iarna nu-i ca vara !», nu-i decât un pas.


Profesii pentru care se apelează în general la Asigurare profesională:
• Contabili
• Arhitecţi
• Consultanţi de business şi IT
• Ingineri
• Brokeri din sectorul financiar
• Medici (malpraxis)
• Avocaţi
În aceste vremuri, dacă tot vorbim de moralizarea capitalului, să mai promovezi filantro-capitalismul nu va fi o încercare uşoară şi, totuşi, optimist-capitaliştii o fac. Pentru că, o dată cu criza financiară, nu au dispărut nici bogaţii lumii şi nici nevoia de filantropie.


Un mare scriitor american spunea că «a da este o plăcere extrem de egoistă». Am mai discutat în paginile revistei dacă Corporate Social Responsibility este filantropie sau marketing. Sunt şi biologi care demonstrează că generozitatea este o probă de potenţă pentru indivizii Alfa. Polemică sau nu, discuţia asupra motoarelor care determină marii bogaţi ai lumii să se aplece asupra cauzelor filantropice, beneficiarii n-au de ce să se plângă. Cu cât mai multi generoşi (şi bogaţi pe deasupra!) cu atât mai bine. Iar dacă au ajuns bogaţi având geniu de inovator, cu experienţă în creşterea şi succesul propriei afaceri (ca Bill Gates), cu atât mai bine. Fiindcă e mai probabil că vor alege direcţii şi programe filantropice eficace, cu rezultate vizibile. Marea provocare a acestor programe vine din mai marea complexitate a cauzelor şi problemelor sociale, care sunt mai greu de categorisit şi încadrat decât în cazul afacerilor; de aceea, izolarea soluţiilor corecte devine şi mai greu de realizat.
Marile probleme de sănătate, de sărăcie sub limita subzistenţei, de lipsa de instrucţie sunt mai grele decât cele ridicate de Venture capitalism şi atunci orice milion al unui vizionar îndreptat către aceste zone contează (nu uitaţi, cartea lui Marco Polo se numea «Il Millione»).


Do more with less!
Credem că va fi sloganul lunilor încheiate şi a nu se ştie câte vor veni. Întrebări deocamdată retorice vor aştepta un răspuns.


Suntem cumva ultima generaţie cu pensie? Sau se generalizează pensia de stat? Pentru că pensiile private se vor acumula din investiţii în instrumente cu risc scăzut care să reziste timpului, ca de exemplu titlurile de stat.


Asistăm la apusul modelului investiţional «Buy and Hold»?; se duc vremurile când puteai lăsa moştenire acţiuni la companii cu reputaţie ce părea perenă?


Utilităţile din zona resurselor de bază sunt nişele economice care vor reveni cel mai rapid la preţul corect? De fapt, cine le plăteşte prestaţiile (adică noi toţi) ar trebui să le decidă şi marja de profit? Cum vor fi reprezentate interesele comunităţii de beneficiari/utilizatori? Sună a socialism? Dar când creditarea ipotecară din Statele Unite, în anii premergători crizei imobiliare nu mai cerea nici un colateral, nici un avans, şi transfera practic riscurile deciziei la nivelul împrumutatului (care n-avea nici instrucţia, nici cunoştinţele de gestiune a riscurilor), acest comportament era de tipul sintagmei lui Louis Blanc (preluată de Marx): «De la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi!» Un capitalo-populism grav, care a lăsat sute de mii de oameni pe drumuri, fie fără slujbă, fie fără casă, în care puterea politică devine vasalul puterii financiare şi lumea devine o imensă bursă de valori.


Impostura asezonată de ghinion, neprofesionalism cras presărat cu ingrediente politice, timing greşit sau lipsă de viziune. România s-a grăbit din nou (sau a întârziat cu un ciclu, luaţi-o cum vreţi) să-şi privatizeze utilităţile (gaz, electricitate, petrol, apă) şi serviciile financiare într-un moment când, la nici 5 ani de la începutul acestui proces, cele mai avansate economii capitaliste se gândesc la naţionalizare.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite