Revista >> Aprilie 2009 [Nr. 114] >> Telecomunicatii

Autoritatea de reglementare a telecomunicaţiilor - un nou început!?!

Dr. Nicolae Oaca

01 Mai 2009

Pentru a încurca şi mai mult lucrurile ultimele date statistice conţin la telefonia mobilă doi indicatori – cartele SIM valabile şi active. La 31 decembrie 2008 în România erau 28,6 milioane SIMuri valabile şi 24,5 milioane SIMuri active. Mi-e greu sa ajung la cifra de 28,6 milioane SIMuri valabile la finele anului 2008, luand in consideraţie ce au declarat operatorii: Cosmote-5,984 milioane, Vodafone-9,65 milioane si Orange-10,355 milioane. In total - 25,9 milioane, care nu pică pe niciuna din cele două cifre.

Rezultă 2,7 milioane pentru:
- Telemobil, a carui ultima cifra declarata a fost 0,5 milioane si nu exista motive sa banuim o crestere puternica. Mai mult, declaraţiile directorului executiv susţin ideia stagnării.
- RCS&RDS, care in trimestrul III 2008 declarase 1,2 milioane, cam câţi clienţi CaTv are.

Lipseşte un milion SIMuri, pe care autoritatea ar trebui săl explice.

ANCOM ar trebui sa se opreasca asupra unui singur indicator specific pieţei - SIMuri active, de exemplu. Piata este la maturitate, nu mai este nevoie de cifre mari cu care sa ne laudăm cât de mult creşte ... .

Apoi, ar trebui ca ANCOM să prezinte informaţii despre piaţă şi competiţie, cum fac alte autorităţi de reglementare din UE, din care să se înţelegă clar poziţia operatorilor, gradul de competiţie (cote de piaţă după clienţi şi venituri) pentru fiecare dintre
pieţele monitorizate: telefonie fixă, mobilă, Tv, Internet. Este un mod de a verifica dacă reglemetarea propusă este eficientă şi conduce la o competiţie echilibrată, de a verifica prestaţia autorităţii.

Şi încă ceva - autoritatea de reglementare nu ar trebui să revină şi să modifice propriile date statistice furnizate în trecut. Acest lucru s-a întâmplat din păcate în ultima vreme (de exemplu, conexiuni Internet mobile) şi crează confuzie şi o imagine neclară asupra pieţei.

2.3 Reglementare pentru criză

ANCOM ar trebui să promoveze urgent reglementări care să stimuleze utilzarea în comun a reţelelor de comunicaţii, cum se întâmplă în alte ţări din UE şi nu numai. Noile norme ar ajuta operatori să reducă cheltuielile şi astfel să treacă mai uşor peste criză. Deasemena, autoritatea ar trebui să ajute, prin reglementare, operatorii mici să traverseze cât mai uşor criza economică.

3. ANCOM – un nou început în reglementarea telecomunicaţiilor româneşti

Apărut printro legislaţie elaborată sub supravegherea Comsiei Europene, ANCOM ar trebui să fie o instituţie stabilă, capabilă să-şi recapete autoritatea ştirbită de prestaţia sa, de jocul de-a guvernarea din ultimii ani. În condiţii de stabilitate, noul preşedinte are şansa unui nou început, şansa reformării autorităţii şi reglementării, punerii acestora în slujba competiţiei şi a utilizatorului final, cum face şi Comisia Europană. Deşi ANRC şi ANRCTI au angajat consultanţi pentru a-i spune ce să facă, cum să facă şi când să facă, neştiinţa, nesiguranţa, ezitările au fost taxate de mari operatori: tarife mari de interconectare cu operatorii GSM900, criza de crediblitate de la finele anului 2006, numeroase litigii, etc. Autoritatea se câştigă dacă se dovedeşte că înţelege piaţa, că înţelege ce face. Restructurarea înseamnă schimbări în structură, resurse, dar mai ales în cultură, pe care noul preşedinte ar trebui să le facă cât mai rapid pentru a reda credibilitate instituţiei şi a o pune în slujba competiţiei şi a românilor utillizatori de servicii de telecomunciaţii.

Chiar şi cu o prestaţie bună, nu va fi uşor! Ca peste tot în UE, şi în România marii operatori se opun încercând să-şi păstreze cotele de piaţă şi mai ales indicatorii financiari care i-au făcut fruntaşi în întrecerea capitalistă pe întreaga economie în ultimii ani.

Dr. Nicolae Oacă (Nicolae.Oaca@Gmail.com)
29 aprilie 2009