Mobilitatea conturilor. Proiect de auto-reglementare

Care este fluxul de lucru?
Banca “nouă” contactează banca “veche” şi se asigură că plăţile cu caracter repetitiv vor migra fără interferenţe operaţionale. Tot banca “nouă” ajută clientul să-şi închidă contul la banca “veche” şi să-şi transfere serviciile de plăţi repetitive şi soldul în contul nou. În 7 zile lucrătoare din momentul primirii mesajului de la banca “nouă” sau de la client, banca “veche” va transfera la cererea băncii “noi” toate informaţiile disponibile privind plăţile repetitive. Din momentul primirii tuturor informaţiilor, banca “nouă” are la dispoziţie maxim 7 zile lucrătoare să activeze serviciile pe noul cont. În aceste 7 zile, banca “nouă” poate acorda suport clientului în vederea comunicării noului număr de cont tuturor terţilor (de exemplu, colectorii din schema de debitare directă).
Cum au fost implementate PMC în celelalte ţări?
EBIC a publicat documentul “Report on the implementation of the EBIC common principles on Bank Account Switching”, în care este sumarizat modul şi stadiul implementării şi aplicării în cele 27 ţări UE. Multe ţări fac referire la ghidul naţional de mobilitate a conturilor. Pentru a-mi forma o idee despre abordarea proiectului în alte ţări, am răsfoit câteva ghiduri. Prezint mai jos câteva reflecţii, rezultate din aceste lecturi.
Ghidul din Marea Britanie este foarte permisiv şi oferă băncilor o plajă largă de manevrare în procesul de schimbare a contului. De exemplu, se specifică faptul că nu toate băncile oferă posibilitatea de a transfera soldul de pe contul vechi pe cel nou sau de a notifica debitorii plăţilor recurente despre detaliile noului cont. Nu sunt incluse obligaţiile băncii “vechi”, acestea nefiind de interes pentru client. Forma concisă a ghidului este un avantaj solid atât pentru bănci, în contextul în care acesta va trebui pus la dispoziţia consumatorilor pe suport durabil, cât şi pentru clienţi, acesta fiind simplu şi comprehensibil. Trebuie remarcat faptul că în unele ţări (de exemplu, în Slovacia şi în Danemarca) broşurile pentru clienţi sunt furnizate băncilor în format standard de către Asociaţiile Naţionale a Băncilor.
Ghidul publicat de Luxemburg include şi paşii pe care îi va urma consumatorul atunci când realizează schimbul contului fără implicarea băncii “noi” în comunicarea sa cu banca “veche”. Germania a comunicat că nu poate aplica principiile recomandate de EBIC la debitarea directă, deoarece fluxul naţional actual prevede ca mandatul să fie dat de către plătitor direct beneficiarului. Astfel, băncile nu sunt în măsură să furnizeze informaţii despre contractele de mandat.
Mi-a atras atenţia şi ghidul Olandei, acesta remarcându-se prin elemente inovatoare interesante. Voi detalia câteva aspecte. În 2004, în baza unei convenţii interbancare, toate băncile din Olanda şi-au adaptat sistemele astfel încât, în calitate de bancă “veche”, oferă consumatorilor următoarele funcţionalităţi: transmite automat timp de 13 luni toate instrucţiunile de debitare directă în noul cont prin CSM; anunţă automat furnizorul despre noile coordonate de cont; transmite automat timp de 13 luni toate încasările de pe vechiul cont pe noul cont prin CSM. În 2005, convenţia interbancară a fost completată cu două funcţionalităţi noi: opţiunile accesibile până atunci consumatorilor au fost extinse şi pentru clienţii IMM. În plus, a fost definit modul de lucru prin care 2 conturi “vechi” se unifică automat într-un singur cont nou.
Am putea să evaluăm oportunitatea implementării unui sistem similar celui olandez în România doar dacă gândim un proiect pe termen lung. Implementarea ar implica dezvoltări şi parametrizări în aplicaţiile IT ale băncilor cât şi dezvoltări în SENT (de exemplu mesajul utilizat în prezent pentru decontarea tranzacţiilor de debitare directă nu conţine câmp distinct pentru Sending Institution, similar câmpului 51A din MT104). Mai mult, costurile de dezvoltare nu ar fi încă justificate de volumul mic de tranzacţii de debitare directă interbancare (în Olanda 26% dintre plăţi sunt efectuate prin debitare directă). În orice caz, este bine de ştiut că funcţionalităţile sistemului bancar olandez reprezintă servicii adiţionale şi nu elemente din principiile EBIC.
După cum am spus mai sus, proiectul PMC este o recomandare a EBIC, fluxul de lucru propus fiind mai degrabă indicativ iar participarea băncilor – opţională. Aş compara proiectul PMC cu un serviciu de telefonie: devine inutil dacă nu există mai mulţi utilizatori în reţea. Rămâne de văzut dacă vor fi suficiente bănci interesate de aderarea la PMC pentru formarea reţelei necesare aplicării şi funcţionării proiectului.
Cătălina Chicu,
Şef Departament Dezvoltare Produse Noi
Alpha Bank Romania

Parerea ta conteaza:


