Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cerinţe specifice pentru instituţiile financiare īn prevenirea şi combaterea finanţării terorismului

15 Aprilie 2010




Ec. Dr. Bogdan Mihai Martimof
Senior Member of the Board
Reprezentant ARB Oficiul Naţional de Prevenire Şi Combatere a Spălării Banilor
În accepţiunea internaţională, orice instituţie financiară care efectuează o tranzacţie ale căror fonduri sau proprietăţi implicate se cunoaşte a fi deţinute sau controlate de terorişti sau organizaţii teroriste, sau acestea sunt destinate a fi utilizate în activităţi teroriste, poate comite o infracţiune “predicat” (infracţiunea primară generatoare de venituri).

În cazul finanţării terorismului, o astfel de infracţiune poate exista indiferent dacă activele implicate în tranzacţie provin din activităţi infracţionale sau acestea derivă din activităţi legale, dar sunt destinate a finanţa activităţi teroriste.


De-a lungul timpului, s-a demonstrat că nu este nevoie să existe sume mari de bani implicate în tranzacţii, utilizate de către terorişti sau de către finanţatorii acestora ci, cu ajutorul unor sume mici de bani, aceştia îşi pot duce la îndeplinire acţiunile prevăzute. Tocmai de aceea, indiferent de tipul de fonduri implicate în tranzacţiile care sunt asociate cu teroriştii, în îndeplinirea prevederilor din legislaţia naţională şi internaţională, orice relaţie de afaceri cu astfel de persoane sau entităţi asociate acestora poate expune o instituţie financiară la riscuri operaţionale, reputaţionale sau legale semnificative.


Acest risc este mai mare dacă persoana sau entitatea implicată este descoperită târziu, beneficiind astfel de o lipsă a monitorizării din partea instituţiei financiar-bancare şi astfel reuşind derularea nestingherită a actelor teroriste.


În ajutarea instituţiilor bancare, organizaţiile internaţionale precum FATF, Grupul Wolfsberg, Comitetul Basle, au emis standarde de lucru şi ghiduri destinate a clarifica, completa şi/sau consolida prevederile deja existente, privind măsurile de due diligence, împreună cu politicile şi procedurile curente impuse de programele naţionale de prevenire şi combatere a spălării banilor. De asemenea, se încurajează instituţiile financiare să ia în consideraţie toţi aceşti factori împreună cu politicile, practicile şi procedurile deja existente pentru asigurarea conformităţii cu legislaţia şi reglementările în vigoare şi pentru minimizarea riscurilor reputaţionale. Trebuie menţionat faptul că, deşi, unele caracteristici pot apărea ca fiind specifice unor tranzacţii legate de finanţare a terorismului, multe dintre acestea pot apărea în identificarea generală a tranzacţiilor suspecte.


Este de menţionat faptul că aceste ghiduri nu înlocuiesc sau elimină obligaţiile care reies din legislaţia naţională. În particular, implementarea măsurilor propuse nu trebuie interpretate ca fiind obligatorii în protejarea instituţiilor financiare de orice acţiune care poate fi luată de o jurisdicţie împotriva ei. Mai mult, aceste ghiduri nu înlocuiesc sau modifică cerinţele impuse de autorităţile naţionale sau regionale, care solicită îngheţarea activelor persoanelor sau entităţilor suspectate de terorism sau asociere la terorism, ca parte a implementării rezoluţiilor Consiliului de securitate a ONU.

Maniera de implementare a acestor ghiduri de către diferitele instituţii financiare depinde atât de abordarea pe bază de risc a fiecărei instituţii, cât şi de cadrul general, şi care este determinat de operaţiunile normale pe care le realizează. Totodată, instituţiile financiare sunt încurajate să dezvolte politici şi proceduri care să le ajute să detecteze şi să determine care tranzacţii pot implica fonduri utilizate în finanţarea terorismului. Emiterea şi dezvoltarea acestor politici şi proceduri este în general prevăzută de legislaţiile naţionale, dar mai important decât existenţa acestora este punerea lor în aplicare, iar acest lucru este dat, în general, de viziunea de afaceri a fiecărei instituţii în parte şi, în particular, de înţelegerea fenomenelor şi a implicaţiilor determinate de apariţia riscurilor la nivelul managementului fiecărei instituţii. Cu cât managementul nu este preocupat numai de cifra de afaceri şi de profit în dauna securităţii instituţiei şi a clienţilor, cu atât mai mult aceasta va putea face faţă eventualei apariţii a factorilor de risc, prin activarea mecanismelor implementate.


O cercetare mai atentă, care poate fi justificată pentru unele tranzacţii, trebuie să fie mai mult decât aplicarea procedurilor şi politicilor de due diligence şi KYC şi trebuie să conducă, acolo unde este necesar, la raportarea de către instituţiile financiare a activităţilor sau tranzacţiilor suspecte sau neuzuale, în conformitate cu practicile de raportare din jurisdicţia respectivă. Pentru a ne asigura că paşii necesari sunt realizaţi pentru verificarea atentă a unor tranzacţii certe pentru instituţiile financiare, este necesar a se revizui practicile în această arie, ca parte a procesului general de control şi audit intern şi extern.


În cazul raportărilor, factorii din instituţii însărcinaţi trebuie să fie nu numai buni specialişti pe domeniul AML/CFT, dar trebuie să înţeleagă atât sistemul bancar în ansamblul său cât şi fenomenul economic şi tranzacţiile clienţilor, în caz contrar, activitatea de raportare transformându-se într-o translatare a tranzacţiilor bancare mai mult sau mai puţin suspecte către FIU-ul naţional. Atunci când se impune, instituţiile financiare trebuie să judece în mod rezonabil modificarea şi implementarea politicilor şi procedurilor în această arie. Ghidurile nu trebuie să reprezinte un factor de descurajare a instituţiilor financiare de a realiza afaceri cu un client. Acestea sunt destinate a le ajuta în determinarea momentului în care este necesară o verificare aprofundată, astfel încât acestea să fie capabile să identifice, să raporteze şi, nu în ultimă instanţă, să evite tranzacţiile care implică fonduri destinate susţinerii terorismului.


Ca parte a acţiunilor de verificare, instituţiile financiare trebuie să fie atente la elementele tranzacţiilor individuale, care pot indica fonduri implicate în finanţarea terorismului. Listele de potenţiale suspiciuni sau tranzacţii neuzuale sunt de natură a arăta tipurile de tranzacţii care pot fi cauza pentru creşterea verificărilor.

Acestea nu sunt exhaustive şi nici nu pot înlocui prevederile privind obligativitatea raportării tranzacţiilor sau activităţilor suspecte, care sunt impuse de către autorităţile legale pentru instituţiile financiare.

Aceste liste de caracteristici trebuie luate în considerare de către instituţiile financiare, alături de alte informaţii valabile (ca de exemplu, listele de terorişti emise de Naţiunile Unite sau alte autorităţi naţionale şi internaţionale), natura tranzacţiei în sine, părţile implicate în tranzacţie ca şi orice alte ghiduri emise de autorităţile naţionale în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor.


Existenţa uneia sau a mai multor caracteristici poate constitui o avertizare pentru începerea unei verificări mai amănunţite a tranzacţiei.


Existenţa unei caracteristici/ unui factor din listă nu înseamnă neapărat că acea tranzacţie este suspicioasă sau neobişnuită.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite