Revista >> Aprilie 2010 [Nr. 124] >> Educatie

Barometrul calităţii cercetării în universităţi: Doctoratul în Şcoli de Excelenţă

Alexandru Batali

02 Mai 2010

Prof. dr. ing. Ioan Dumitrache, Manager Proiect
Doctoratul în Şcoli de Excelenţă

Găsirea polilor de excelenţă în cercetarea universitară depinde de existenţa unui cadru metodologic potrivit. Unul dintre cele mai importante Proiecte Strategice pentru Învăţământul Superior Românesc este Doctoratul în Şcoli de Excelenţă (DSE). Proiectul are ca obiectiv testarea şi implementarea unei metodologii care să asigure evaluarea internaţională a calităţii cercetării în universităţi, susţinerea şcolilor de excelenţă, precum şi creşterea capacităţii de publicare ştiinţifică la nivel instituţional şi individual, cu impact asupra calităţii programelor doctorale. Prof. dr. ing. Ioan Dumitrache este managerul DSE şi totodată persoana cea mai potrivită pentru a vorbi despre logica internă, palierele şi stadiul la care a ajuns proiectul.

Excelenţa nu este o destinaţie, ci un drum continuu, ce poate fi îmbunătăţit permanent. Raportându-ne strict la prezent, vă invit să realizaţi o radiografie a excelenţei în cercetarea din universităţile româneşti.

Evoluţia sistemului de învăţământ superior din România evidenţiază progrese importante în multe domenii ale ştiinţei, existând în momentul de faţă, în România, grupuri de cercetători, laboratoare şi centre de cercetare competitive la nivel european. Acest lucru se poate evidenţia şi prin rezultatele deosebite obţinute de cercetători în valorificarea rezultatelor şi, în mod deosebit, prin creşterea substanţială a numărului de articole ştiinţifice publicate în reviste cu factor de impact ridicat.

Acumulările în timp, începând cu 1997, au condus la creşterea bazei materiale destinate cercetării în universităţi, existând în momentul de faţă, în multe universităţi, programe de susţinere a infrastructurii pentru cercetare şi de organizare în clustere de cunoaştere, astfel încât un număr tot mai mare de colective de cercetare să devină competitive.

Din multitudinea de universităţi cu performanţe deosebite în cercetare aş remarca, în mod deosebit, universităţile de tradiţie: Universitatea din Bucureşti, Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj Napoca, Universitatea „Al.I.Cuza” din Iaşi, Universitatea „Politehnica” Bucureşti, Universitatea Tehnică Cluj, Universitatea Politehnică Timişoara.

În perioada 2001-2006, CNCSIS a derulat procesul de identificare, evaluare şi recunoaştere a centrelor de cercetare ştiinţifică, în urma căruia au fost recunoscute 38 de centre de excelenţă în toate domeniile ştiinţifice. În cadrul proiectului DSE, care sunt elementele comune şi care sunt cele diferite faţă de exerciţiul anterior, în elaborarea, testarea şi implementarea metodologiei de evaluare a calităţii cercetării?

Iniţiativa CNCSIS a urmărit organizarea cercetării în cadrul unor centre cu potenţial de a deveni centre de excelenţă, identificând astfel, pe de-o parte, colective de cercetători, pe de altă parte, infrastructura de cercetare şi cadrul instituţional pentru obţinerea performanţei în cercetarea ştiinţifică. Astfel, au fost identificate, recunoscute ca centre de cercetare cu potenţial real de a deveni centre de excelenţă. A fost o primă etapă de evaluare a cercetării în universităţile româneşti.

Cea de-a doua etapă s-a referit în mod explicit la evaluarea calităţii cercetării şi, corelat cu aceasta, la alocarea de resurse financiare pentru susţinerea performanţei în cercetare, indicatorul IC6 fiind un al 2-lea element care ne-a permis să facem o evaluare a performanţelor de cercetare în universităţi.

Începând cu 2009, prin proiectul Doctoratul în Şcoli de Excelenţă, s-a trecut la evaluarea de fond a cercetării în universităţile româneşti pe domenii ale ştiinţei. Evident că o asemenea evaluare va pune în evidenţă clusterele de cunoaştere performante şi sperăm într-o susţinere corespunzătoare a acestora pentru a fi competitive la nivel european.

În cadrul acestui proces a fost regândit şi sistemul de evaluare a centrelor de cercetare, fiind preocupaţi în acest context numai de acele centre care şi-au probat performanţele şi viabilitatea ca viitoare centre de excelenţă.

Cine va fundamenta procesul de evaluare?

Ne bazăm pe o evaluare Peer-Review (evaluare colegială) şi avem speranţa că, în procesul de selecţie a experţilor, vom găsi personalităţile cele mai potrivite pentru ca acest proces să aibă credibilitate maximă. Ne propunem să facem evaluare cu experţi străini, fără să excludem experţii performanţi din România.