Revista >> Septembrie 2010 [Nr. 128] >> Cercetare

Dr. Florin Buzatu, director general IFA: Propun sa consolidăm un edificiu - Fizica Romaneasca

Alexandru Batali

18 Septembrie 2010

Dr. Florin Buzatu,
director general IFA

Institutul de Fizică Atomică (IFA) sărbătoreşte 54 de ani de existenţă, dintre care ultimii 2 ani au stat sub semnul reconstrucţiei, acesta având din 2008 un nou statut, o nouă misiune. Am aflat de la dr. Florin Buzatu, directorul general IFA, care este viziunea sa în privinţa dezvoltării institutului (www.ifa-mg.ro), şi am descoperit, totodată, care sunt proiectele de anvergură deja câştigate şi puse în mişcare în mandatul său.

Din momentul reorganizării IFA, trecutul pare un părinte care nu-şi mai ţine copilul în braţe şi-i dă libertatea să meargă singur, pe un drum nou. Este o imagine corectă?

Aşa cum văd eu lucrurile, imaginea este mai degrabă aceea a unui părinte care, îngrijorat de soarta familiei, îşi recheamă fiii în jurul său prin intermediul mezinului, cel căruia nu i-a rămas practic decât numele. IFA a fost conceput şi s-a impus ca un întreg menit să reprezinte, acasă şi în lume, cercetarea românească de fizică. Născut încă din 1949 ca Institutul de Fizică al Academiei, IFA a reuşit să devină în scurt timp o elită, un spirit, un standard al cercetării româneşti, un NUME. Dezvoltarea institutului, neinspirat administrată (după părerea mea) începând cu anii ‘70, a condus, din păcate, la fragmentarea acestuia: deşi „urmaşii” IFA sunt marile institute de cercetare-dezvoltare de astăzi, în frunte cu IFIN-HH (nuclear), INFLPR (laseri şi plasmă), INFM (materiale), s-a pierdut acel „liant”, care ar face din întreg mai mult decât suma părţilor. Noua misiune a institutului, mai bine zis misiunea noului institut, nu poate fi decât una singură: aceea de integrator al fizicii româneşti.

IFA nu este doar acronimul unui institut, IFA este simbolul fizicii româneşti, sub umbrela sa funcţionând până în 1996 toate institutele de cercetare de fizică. Cât de mult apasă, cât de mult obligă, cât de mult vă ajută acest blazon?

Simbol, da; umbrelă, nu. IFA n-a fost şi n-aş vrea să fie privită ca o „umbrelă”, utilă doar când plouă sau când arde prea tare soarele. Probabil că metafora „umbrelei”, răspândită chiar printre fizicieni, stă la originea dezmembrării IFA: de sub umbrelă poţi să ieşi sau s-o închizi după cum e vremea sau dorinţa, e ceva auxiliar. Prefer metafora „podului”, care leagă fizica românească de cea internaţională: avem pilonii (institutele de cercetare), am avut şi trebuie să reconstruim „podul”. Apăsarea pe care o simt este exact diferenţa dintre „greutatea” trecutului şi „forţa” prezentului, între IFA de odinioară şi cea de azi. Obligaţia pe care consider că o am e să păstrez şi să dezvolt „spiritul” IFA, să contribui la reconstrucţia „podului”. Cât de mult ajută „blazonul”? Ţine trează speranţa şi călăuzeşte ...

Care sunt obiectivele IFA în urma reorganizării?

Ca instituţie publică în subordinea Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), IFA îşi propune să contribuie la elaborarea şi implementarea unei politici coerente şi stimulative a cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice în fizica atomică şi subatomică. Acest obiectiv general implică, în primul rând, o evaluare a potenţialului ştiinţific naţional în domeniu şi elaborarea unei strategii de dezvoltare adecvate. Implementarea strategiei se poate face prin conducerea unor activităţi specifice în cadrul Planului Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi coordonarea participării României la mari proiecte şi colaborări internaţionale în domeniu. Facilitarea transferului de cunoştinţe şi valorificarea rezultatelor cercetării de fizică în vederea creşterii impactului socio-economic asupra altor sectoare de activitate reprezintă, de asemenea, o prioritate. Nu în ultimul rând, IFA are în vedere activităţi de diseminare şi promovare a realizărilor ştiinţifice din domeniu la nivel naţional şi internaţional.

Comunitatea ştiinţifică cunoaşte rolul primordial şi substanţial pe care l-aţi jucat în ceea ce priveşte candidatura României pentru locaţia ELI, cea mai mare infrastructură de cercetare ce se va construi în estul Europei. Vă invit să prezentaţi şi cititorilor noştri principalii paşi pe care i-aţi făcut pentru aducerea proiectului în ţara noastră.

IFA s-a implicat de la bun început în candidatura României pentru găzduirea ELI, stabilirea locaţiei pentru viitoarea infrastructură fiind unul dintre obiectivele proiectului european ELI-PP (Preparatory Phase) la care participă INFLPR. Primul seminar ELI din România menit să mobilizeze comunitatea ştiinţifică în vederea pregătirii candidaturii s-a ţinut la IFA, în martie 2008; două luni mai târziu, Gerard Mourou, „părintele” ELI, ne-a prezentat proiectul tot în Sala de Consiliu IFA. În iunie 2008, IFA a conceput un chestionar, transmis către zeci de instituţii, menit să implice comunităţile ştiinţifică, tehnică şi economică din România în participarea la proiectul ELI. Începând cu iulie 2008, IFA a preluat coordonarea pregătirii dosarului de candidatură, stadiul acestuia la momentul respectiv (la mai puţin de două luni până la depunere) fiind deosebit de critic. Din acel moment am fost numit şi reprezentantul ANCS în Steering Committe-ul (SC) proiectului ELI-PP. După depunere (20 septembrie), a urmat prezentarea dosarului de candidatură în primul SC (Paris, 21 noiembrie), unde broşura „Romania is ready for ELI” şi filmul cu acelaşi nume au impresionat reprezentanţii celorlalte 12 state membre în consorţiu. România a avut, de asemenea, şi cea mai bună ofertă financiară, rolul ANCS fiind esenţial în această privinţă; la acea vreme, construcţia ELI era prevăzută într-un singur loc. În 2009 au urmat prezentarea candidaturii în faţa panelului de experţi internaţionali la Stresa (Italia, 17 aprilie), discutarea evaluărilor în SC-ul de la Paris (20 mai), întâlnirea „strategică” de la Frankfurt (10 iulie), adevărate „bătălii” pentru menţinerea în cursă a României. Din păcate, în prima jumătate a anului 2009 candidatura României pentru ELI şi demersurile IFA în acest sens nu au fost suficient susţinute, fapt ce a redus la minim şansele României. A venit momentul iulie 2009, SC-ul de la Budapesta, când urma să fie aprobată propunerea integrată a Cehiei şi Ungariei: pilonii „beamlines”, lângă Praga şi respectiv „attoseconds”, la Szeged. Atunci s-a întâmplat „miracolul”: delegaţia României, Marius Enăchescu - proaspăt numit reprezentant împuternicit al guvernului pentru ELI şi vicepreşedinte ANCS, eu şi Andrei Dorobanţu (expert comunicare IFIN-HH), a reuşit, prin eforturi greu de descris, să aducă o parte din ELI în România; rolul lui Marius Enăchescu în acel moment a fost decisiv. După o săptămână, la Praga, aceeaşi delegaţie - la care s-a alăturat şi Rareş Medianu (director general INFLPR) - a negociat cu reprezentanţii Cehiei şi Ungariei construcţia unui nou pilon (sugerat de Gerard Mourou) – „photonuclear physics”. Au urmat patru luni „de foc”, în care a fost recuperat o mare parte din avansul faţă de partenerii noştri, construcţia ELI în cele trei ţări fiind acceptată de Comisia Europeană (Bruxelles, 3 decembrie 2009). În această perioadă s-a conturat pilonul ELI-Nuclear Physics, ce se va construi la Măgurele, cu o participare importantă din partea IFIN-HH, alături de INFLPR şi ulterior INFM.

Acum, la 1 an de ELI in România, cum s-a implicat şi cum continuă IFA să sprijine acest program ştiinţific?