.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Cercetarea primeşte suportul necesar pentru obţinerea performanţei
Machetă ELI NUCLEAR PHYSICS - Măgurele, cea mai mare infrastructură de cercetare din România
Aţi cerut o evaluare a proiectelor în derulare, cele contractate în 2008. Există voci care au dezaprobat această procedură. Care au fost motivele pentru care aţi cerut această evaluare şi care sunt consecinţele ei?
Perioada 2009-2010 a fost una total neobişnuită, care a presupus acţiuni extreme: o reducere semnificativă de buget, survenită în 2009, a făcut ca bugetele contractate pentru proiectele în derulare să nu poată fi acoperite de bugetul alocat ANCS-ului şi a a condus implicit la imposibilitatea structurării corespunzătoare, a dimensionarii corecte a bugetelor contractate, precum şi onorarea parţială a contractelor pentru proiectele în derulare.
În acel moment au existat mai multe tipuri de decizii. Cum la vremea respectivă funcţionau trei agenţii de finanţare, fiecare agenţie a decis propria modalitate de alocare a resurselor bugetare. Unii au tăiat uniform de la toată lumea acelaşi procent al finanţării, alţii au făcut evaluări şi, în funcţie de performanţele realizate de către echipele de cercetare, s-au alocat fonduri mai multe sau mai puţine proiectelor respective. Mai mult, unele proiecte nu au fost deloc finanţate, au fost îngheţate. Directorii respectivelor proiecte au fost sfătuiţi să încerce să dezvolte cât pot din cercetare, fără a primi, însă, niciun fel de finanţare.
La sfârşitul anului trecut, în condiţiile în care mulţi bani contractaţi în 2009 şi 2010 au fost amânaţi pentru 2011, am ajuns în situaţia de a fi avut alocate pentru anul 2011 sume foarte mari. Practic, tot bugetul Planului Naţional din acest an devenea insuficient pentru finanţarea proiectelor de la programul Parteneriate. În consecinţă, am luat decizia de a cere consiliilor ştiinţifice coordonatoare ale programelor din Planul Naţional, CNCSIS şi Colegiul Consultativ, să evalueze toate proiectele care ar trebui să primească finanţare sau care ar putea legal să primească finanţare în 2011, să compare obiectivele pe care aceştia le-au atins până la momentul actual, să analizeze ceea ce mai poate fi atins printr-o planificare justă în anul 2011 şi să finanţeze acele proiecte care efectiv ar putea să conducă la nişte rezultate palpabile, cât mai apropiate de cele prevăzute iniţial. Am dorit ca aceste evaluări să fie cât se poate de transparente, să fie publice, în aşa fel încât oricine să poată vedea ce s-a întâmplat în fiecare proiect, iar în final fondurile repartizate proiectelor să nu mai fie distribuite pur şi simplu aleatoriu, în funcţie de un buget planificat în urmă cu patru ani de zile şi nereprezentativ pentru stadiul actual de derulare a proiectelor.
Consiliile ştiinţifice au definit propriile proceduri şi au stabilit modalităţi sau algoritmi de alocare a fondurilor pentru aceste proiecte, având obiectivul de a obţine maximum din ceea ce se poate obţine. Evident, orice fel de tăiere de finanţare nu poate mulţumi pe cineva. Pe de altă parte, aş vrea ca întreaga comunitate să înţeleagă că acestea nu sunt vremuri normale, iar situaţiile extreme solicită măsuri extreme.
Personal, mă aştept ca dintre proiectele începute în 2008 să scoatem cât mai mult cu putinţă prin această procedură de evaluare midterm. De asemenea, îi sfătuiesc pe cei ale căror proiecte nu s-au mai putut încadra într-o filosofie apropiată de cea iniţială să reconstruiască idei de proiect pe care să le depună la următoarea competiţie, care va fi deschisă în perioada următoare, astfel încât, beneficiind de un început nou să poată fi finanţate consistent şi fără incidente de parcurs, de felul celor pe care tocmai le-am depăşit. Probabil că o atenţie specială voi acorda proiectelor care au fost îngheţate şi nu au primit deloc finanţare.
Aici au existat, însă, două abordări diferite. Au existat proiecte îngheţate, dar pe care instituţiile le-au finanţat din surse proprii, unele având deja rezultate, inclusiv rezultate publicate în reviste serioase. Şi au existat proiecte îngheţate pe care instituţiile le-au abandonat, deşi se puteau face progrese.
Ţinînd cont de abordarea diferită a acestor proiecte de către diferitele instituţii şi grupuri de cercetare, va fi normal să fie alese proiectele îngheţate unde s-au făcut eforturi pentru a continua şi a obţine rezultate, indiferent de obstacolele apărute la un moment dat.
Valorificarea optimă a rezultatelor cercetării depinde de existenţa unei legislaţii inteligente şi suportive în ceea ce priveşte brevetarea invenţiilor, protecţia proprietăţii intelectuale. Ce veţi face pentru creşterea calităţii legii proprietăţii intelectuale, care, prin modul în care este construită acum, blochează iniţiativa şi creativitatea, atât în mediul public cât şi în cel privat?
Există un proiect de lege al invenţiilor de serviciu, pe care Autoritatea l-a discutat împreună cu partenerii noştri de la OSIM. Apare, într-adevăr, necesitatea unei reglementări în această zonă, pentru a ne asigura că ne punem în acord cu legislaţia europeană legată de drepturile de proprietate intelectuală. Ne dorim ca această legislaţie să stabilească principiile şi cadrul general, lăsând la latitudinea actorilor implicaţi modalitatea practică de punere în aplicare a acestor norme şi prevederi. Ne aşteptăm ca proiectul să ajungă în Parlamentul României într-o perioadă foarte scurtă de timp.
Performanţa înseamnă, în primul rând, o investiţie constantă şi coerentă în oameni, în programe de formare profesională. Prin ce modalităţi veţi atrage tinerii spre activitatea de cercetare? Cum veţi pune în valoare, cum veţi stimula resursele umane deja existente în sistemul CDI?
Un rol central în cadrul preocupărilor ANCS îl ocupă componenta care urmăreşte dezvoltarea resurselor umane. După cum se ştie, există în Planul Naţional un program amplu, Dezvoltarea Resurselor Umane, dedicat acestui obiectiv, şi importante resurse financiare sunt alocate acestui program. Mai mult, în perioada de criză economică, pe care România a traversat-o în anii 2009- 2010, proiectele de la Programul Resurse Umane au fost cele care au primit finanţare cu prioritate şi a fost, de fapt, singurul program care a organizat competiţii. Această prioritate se menţine în continuare şi ne dorim să creştem investiţia în acele instrumente dedicate atragerii din diaspora a cercetătorilor români deja formaţi, spre a le oferi posibilitatea de a-şi dezvolta grupuri de cercetare în România, fie prin stabilirea aici pe durata derulării programelor, fie prin coordonarea de la distanţă. Ne aşteptăm ca eficienţa acestor programe să crească şi ne dorim foarte mult ca mediul de cercetare din România să se schimbe de o asemenea manieră, încât să devină cu adevărat atractiv pentru cercetătorii valoroşi din afară, permiţându-le să-şi dezvolte o carieră comparabilă cu cea pe care o parcurg în momentul acesta în laboratoare din Europa de Vest, SUA, Canada sau Japonia. Diaspora ştiinţifică este o resursă foarte importantă pe care România nu a reuşit să o acceseze suficient, să o atragă în ultimii ani şi încercăm să întărim această componentă a strategiei noastre şi, în plus, să aducem cât mai mulţi tineri valoroşi să lucreze în sistemul de cercetare românesc.
La începutul lunii ianuarie aţi semnat un Memorandum cu Franţa, orientat spre finanţarea unor proiecte comune de cercetare şi dezvoltare. Aţi iniţiat o serie de colaborări cu organizaţiile naţionale de cercetare ale unor ţări avansate tehnologic. Care sunt obiectivele majore pe care vă propuneţi să le atingeţi prin realizarea unor astfel de parteneriate?
Colaborările bilaterale sunt instrumente pe care dorim să le folosim pentru racordarea sistemului de cercetare românesc la cel internaţional. Ne interesează să încheiem acorduri bilaterale cu ţări dezvoltate, precum Franţa, Germania, ţările nordice – Finlanda, Norvegia, Suedia -, Marea Britanie, Olanda, pentru că, prin crearea acestor punţi de legătură ne aşteptăm să dezvoltăm reţele şi parteneriate cu entităţi de cercetare puternice, care să implice instituţiile de cercetare din România în proiecte internaţionale, în proiecte finanţate din Programul Cadru European.
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
Tranziția verde, posibilă prin echilibrul între cercetarea academică și inginerească- IMNR, pe drumul creării unui grup de excelență în domeniul aliajelor cu entropie înaltă
- ICECHIM București – 20 de ani de istorie modernă
- IFA 2024: retrospectivă și perspectivă
- Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca - inovație și excelență în educație și cercetare cu recunoaștere europeană
- Cercetători - universitari: echivalare cu dus-întors
Alte articole scrise de Alexandru Batali
- IMNR, pe drumul creării unui grup de excelență în domeniul aliajelor cu entropie înaltă
- Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca - inovație și excelență în educație și cercetare cu recunoaștere europeană
- Adrian Cuțitei, director general adjunct SGS România: „Competitorul nostru cel mai mare este chiar statul român”
- ICPE-CA: 20 de ani de evoluție și performanță ca institut național
